Follow the white rabbit

`But I don’t want to go among mad people,’ Alice remarked.

`Oh, you can’t help that,’ said the Cat: `we’re all mad here. I’m mad.  You’re mad.’

`How do you know I’m mad?’ said Alice.

`You must be,’ said the Cat, `or you wouldn’t have come here.’

Incursiunea mea in lumea modei s-a dovedit de multe ori asemanatoare cu incursiunea lui Alice in ciudata tara a minunilor. Perspectiva asupra modei  accesata prin intermediul internetului, asa cum este cel mai adesea accesata in prezent (prin intermediul site-urilor de specialitate, a blog-urilor, a magazinelor online, a retelelor de socializare) poate fi la fel de inselatoare ca o pisica Chesire. Avalansa de informatii postate, repostate, interpretate si rastalmacite trebuie supusa constant unui proces de selectie. Criteriile de selectie difera in functie de interesul fiecaruia. Dincolo de confuzia creata de updatarea constanta a spatiului virtual, ritmul biologic al industriei modei semnaleaza tulburari in regularitatea sa. Nu mai avem doar doua sezoane de propuneri creative, ci avem pre-colectii, colectii resort, colectii capsula, colaborari intre brand-uri, linii secundare. Suntem martori ai unei transformari a creatiei vestimentare intr-un bun de larg consum generata in mare parte de o democratizare a modei. Aceasta democratizare, chiar daca functioneaza deja de cativa ani buni, continua sa genereze polemici. Cei mai castigati, din punct de vedere financiar, sunt inevitabil marile companii aflate la carma industriei bunurilor de lux. Cei mai castigati vizual si informativ suntem noi, patimasi iubitori ai tarii aspre a minunilor.

Stapani ai propriilor domenii virtuale, ne permitem luxul de a re-cartografia imaginarul modei avand drept reper informatiile himerice venite de pretutindeni. Singurele limite sunt cele impuse de noi.

Intr-un astfel de context, incercarea mea de a stabili repere concrete ale modei la inceput de 2013 pare la fel de suprarealista ca petrecerea organizata de Palarierul Nebun. Si totusi o reflectare asupra fenomenului modei devine oarecum necesara pentru mine; un moment de respiro in care incerc sa imi re-validez credinta intr-un sens al modei, dincolo de cursul sau prestabilit.

Rei Kawakubo a reusit prin colectia Comme des Garcons pentru toamna-iarna 2012-2013 ceea ce nu a reusit fatidicul 21.12.12 – transcenderea intr-o noua dimensiune.  Intr-un prezent obsedat de navigarea spatiilor virtuale si transformarea suprafetelor bidimensionale in iluzii tridimensionale, Rei Kawakubo declara transant: „The future is in two dimensions”.

ImageImage

Ecoul mesajului ei s-a rasfrant in multe dintre colectiile ce anunta tendintele sezonului primavara-vara 2013, doar ca mesajul poetic  al colectiei Comme des Garcons a fost simplificat pentru a putea functiona intr-un sistem mercantil. Sabloanele din pasla folosite de Rei au alimentat explorarea obsesiva a formelor impersonale pe care  designerii occidentali le promoveaza. O repercusiune a acestei explorari, a unei resemantizari a minimalismului si a promovarii unei imagini androgine pare sa anunte un sfarsit al feminitatii (asa s-ar explica si prezenta neobisnuita a negrului in colectiile pentru primavara-vara, un fel de doliu vizual in memoria acesteia) si re-nasterea sa intr-o noua forma.

„The future is in two dimensions” sa dezvaluie oare noua forma pe care feminitatea o va intruchipa? O „dimensiune masculina” a formelor riguroase, a taieturilor precise, ornamentata cu o „dimensiune feminina” a voalurilor, pliseurilor, jocurilor geometrice si florale, a volanelor si a sclipirilor. Daca la nivel stiintific, in laboratoare secrete, se incearca prin inginerie genetica, crearea unui om superior, la nivel estetic, in ateliere secrete, designerii incearca prin intermediul tiparelor, materialelor, tendintelor sa creeze o noua forma a feminitatii.

ImageImageImage

Incursiunea in lumea modei este mereu generata de curiozitate. Alegem sa „coboram in vizuina iepurelui” pentru ca stim ca doar asa vom putea accesa taramul „de dincolo”. Odata ajunsi acolo, incercam sa deslusim sensul calatoriei. Deslusindu-l insa, nu diminuam oare aura de mister a acestui spatiu? Poate ca doar re-imaginandu-l, rastalmacindu-l ajungem sa il intelegem cu adevarat. After all, we must be a little mad, or’ we wouldn’t have come here…

sursa poze:

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s