Noi corporalitati in moda

Moda a contribuit considerabil la emanciparea femeii in secolul 20, dar in acelaşi timp a participat la perpetuarea unei viziuni idealizate a frumusetii feminine. Noile canoane ale frumusetii impuse de marile case de moda si de nou aparutele reviste de specialitate nu se indepartau foarte mult de la modalitatile clasice de a portretiza corpul feminin, folosite in pictura sau sculptura. Idealul frumusetii impus de moda nu celebra naturalul ci testa capacitatea femeii de a-l sfida.  Chiar daca acestea au dobandit accesul la educatie, politica si la un loc de munca, au fost nevoite sa invete cum sa lupte impotriva propriului lor corp natural. Silueta materna, unduitoare si voluptoasa care invita la placeri intime a trebuit remodelata pentru a se putea integra intr-un spatiu in care egalitatea intre sexe presupunea inventarea unor noi stereotipuri. Taietura “bias cut” a anilor `20 care a pus in evidenta formele corpului, promovarea unei  frumuseti adolescentine in anii `60, fantezia creata de fotografia de moda manipulata prin procedee tehnologice, a alimentat obsesia pentru marimi care au foarte putin de a face cu marimile naturale ale unei femei. Corpul postmodern a ajuns astfel o pastişe, un colaj de imagini promovate de cultura populara ce il indeparteaza din ce in ce mai mult de corpul natural care este respins datorita banalitatii sale.

2

Suprematia acestor imagini distorsionate ce populeaza imaginarul feminitatii secolului 20 a dat nastere unei distantari a femeii de propriul ei corp. In acest decor, creatiile lui Alexander McQueen acorda fiecarei femei posibilitatea de a reactiona estetic la transformarile la care ii este expus corpul. Victima si adversar, corpul invesmantat este prezentat ca un artefact recuperat de la degradare si opresiune, devenit mai puternic si pregatit astfel sa lupte impotriva elementelor ce l-au subjugat. Alexander McQueen foloseste moda ca discurs in procesul de recuperare a corpului natural folosind instrumentele care au contribuit la distorsionarea lui. Recuperarea nu este a unui corp natural arhaic ci a unui corp constient de modificările la care a fost expus de-a lungul timpului, un corp capabil de a percepe noi forme de eliberare. Creatiile lui Alexander McQueen vorbesc in nenumarate feluri despre o transformare, incorporand forme animaliere in constructia creatiilor sale, asa cum a facut in colectia intitulata Horn of Plenty (2009), sau in colectia Atlantis (2010), sau creand corsete bizare precum “Spine” (piesa creata in colaborare cu artistul Shaun Leane, imitand structura osoasa a unei coloane vertebrale umane avand in prelungire o coada animaliera). Hainele devin astfel un element important in metamorfoza prin care purtatoarea lor trebuie sa treaca pentru a evolua.

3Pentru Alexander McQueen, natura ( in totalitatea sa, cuprinzand atat regnul animal cat si cel vegetal) are potentialul de a recupera corpul natural al individului Florile reprezinta un alt element recurent in colectiile sale. Ele constituie o metafora pentru efemeritatea frumusetii si a corpului uman. Impodobindu-i creatiile, florile vorbesc intr-o alta maniera despre o transformare, o descatusare a frumusetii interioare, o intalnire dintre corporalitate si natura, intalnire mediata de vesmant. In anul 1997, Alexander McQueen colaboreaza cu fotograful britanic Nick Knight pentru un pictorial ce abordeaza relatia dintre corpul natural si cel artificial (manipulat tehnologic), relatia dintre suprafata exterioara a corpului – pielea si frumuseţea interioara, subjugata de suprematia exteriorului. Fruntea modelului din imaginea de mai jos pare a fi sectionata lasand sa se intrevada printre marginile taieturii petale de flori roz. Agresiunea vizuala cauzata de prezenta acului de siguranta, taietura adâncă ce sectioneaza brutal fruntea neteda, se afla in contrast cu puritatea organica a florilor si cu feminitatea fragila a modelului. Lupta dintre corpul natural si cel modificat pentru a imita o perfectiune impusa este portretizata poetic in aceasta imagine.

4

Dupa 15 ani de la acest experiment, Sarah Burton, noul designer al casei McQueen, sondeaza arhivele McQueen cu respect si admiratie si  propune in colectia pentru sezonul toamna-iarna 2012/2013 o viziune a feminitatii nascuta dintr-o frumusete organica si eliberatoare. Florile incatusate de invelisul restrictiv al pielii, reusesc sa evadeze.  O explozie de organza, suprapusa cu maiestrie in straturi, extinde limitele impuse de o constructie vestimentara traditionala acoperind trupul manechinelor intr-o aura de culoare si texturi. Excrescentele vizibile pe unele dintre piese, broderiile subtile, transparentele si exagerarea unor elemente ale vestimentatiei fac parte din discursul despre frumusetea corpului aflat in armonie cu natura pe care Sarah Burton ni-l prezinta intr-o maniera impecabila. Natura continua sa constituie un element important din universul casei McQueen, chiar si dupa plecarea neasteptata a acestuia si ne propune in continuare noi modalitati de explorare a corporalitatii. Femeia McQueen, indiferent daca traieste in imaginatia tulburatoare a lui Lee sau in respectul transformat in disciplina al  designerului Sarah Burton, este eliberata de frica pe care o avea fata de propriul ei corp.

5

***Acest articol face parte din seria de articole publicate in cadrul revistei online Art Act Magazine. In fiecare luni va voi prezenta fragmente din aceasta serie de articole pe care le-am scris cu mare placere, articole prin intermediul carora am avut ocazia sa aprofundez zona de interferenta dintre moda si arta.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s