Asteptandu-l pe Margiela

1

Martin Margiela face parte din grupul vizionarilor designeri belgieni, apartinand scolii artistice din Antwerp. Lucreaza in atelierele lui Jean Paul Gaultier intre anii 1984 – 1987, deschizandu-si in 1988 primul butic in Paris. Maison Martin Margiela a constituit  incepand din acel an si pana in prezent viziunea deconstructivista a unui designer pentru care importanta minora a faimei a dat nastere unui cult al anonimatului fara precedent in lumea modei. Aceasta filosofie a impersonalului se afla adanc inradacinata in ADN-ul casei Margiela si contribuie la succesul si longevitatea sa, in ciuda plecarii, in 2009, a fondatorului sau. Coerenta manipularii acestei abordari poate fi observata in cele mai mici detalii. Incepand cu refuzul designerului de a onora orice aparitie publica, MMM (Maison Martin Margiela) nu contracteaza pentru show-urile sale manechine de prestigiu, alege locatii dintre cele mai epurate de orice identitate pentru a-si prezenta colectiile (hale dezafectate, cladiri  parasite, vagoane de metrou scoase din functiune), raspunde la intrebarile interviurilor primite folosind mereu pronume la persoana intai, plural, pentru a fi mereu asociati cu ideea de comunitate creativa, si nu suprematie individuala. Pe etichetele produselor MMM, delimitate prin patru cusaturi atasate manual pe suprafata pieselor, logo-ul este inexistent, locatiile magazinelor nu sunt indexate in nici o carte de telefon, ambalajele in care se vand produsele sunt monocrome si lipsite, din nou, de un logo, apartenenta produselor la diferitele linii vestimentare produse de MMM e indicata prin incercuirea numarului aferent dintr-un sir de numere, fiecare reprezentand o alta linie de produse, iar mult ravnitele scaune din primul rand al importantelor prezentari de moda pot fi ocupate de oricine pentru ca la show-urile MMM toti cei prezenti trebuie sa accepte in totalitate statutul promovat de MMM, cel al anonimatului.

2487708_10150974391563785_210809057_nDemersul creativ al lui Martin Margiela poate fi catalogat ca „meta-fashion”, un discurs al modei despre moda prin care sunt demascate mecanismele ce stau la baza construirii pieselor vestimentare si a sistemului pe care acestea il generează. Margiela nu promoveaza o viziune anti-fashion, ci foloseste deconstructia pentru a ne oferi o perspectiva aparte asupra unui fenomen artistic si social ce tinde sa isi piarda esenta in spatele artificialitatii impuse de o societate a consumului de forme fara fond. Atentia acordata de acesta croielilor se exprima printr-o expunere a procedeelor si tehnicilor din spatele culiselor. Piese vestimentare ce par intoarse pe dos, scotand la iveala cusaturile, sustin dorinta lui Margiela de a conserva tehnicile traditionale de coasere. In cadrul colectiei sale din anul 1997, el foloseste ca inspiratie manechinul de croitorie, pe forma caruia isi proiecteaza creatiile ce surprind diferitele etape ale realizarii si transformarii lor. Tehnica deconstructia este folosita pentru a aduce un omagiu tehnicilor clasice de realizare a vesmintelor, folosite in atelierele de croitorie.

3Respectul acordat trecutului reiese si din incercarile sale de a-l recicla. Pentru linia de produse  „Artisanal ”, el foloseste piese deja create, accesorii, materiale si haine vintage, reimaginandu-le. Mai mult decat o reciclare inteligenta, in cazul lui Margiela este vorba despre abilitatea de a vedea dincolo de haine, abilitate prin intermediul careia el reuseste sa insufle noi sensuri unor produse al caror ciclu creativ ar fi altfel finalizat. Reciclarea nu este singura modalitate de regandire a trecutului. Margiela acopera in intregime suprafata pieselor vintage cu vopsea alba, purificandu-le de orice sens acumulat in trecut. Doar prin purtari repetate acest strat de anonimat coloristic se va descompune si deteriora, permitand  reaparitia texturilor, culorilor, formelor hainelor originale. Prin aceasta operatiune, designerul discuta imposibilitatea negarii trecutului si importanta revizitarii acestuia. Obiectele acoperite cu vopsea devin un palimpsest ce dezvaluie treptat fragmente ale unui trecut uitat.

34BN010 _elastic jacket4Aspectul experimental pe care creatiile sale il poseda nu a periclitat cu nimic dimensiunea lor comerciala. Cei care au adoptat filosofia Margiela au ramas pentru totdeauna fideli brand-ului. Dincolo de viziunea sa artistica aparte, Margiela constituie un stil de viaţa, si ofera clientilor sai o noua modalitate de a se raporta la realitate.

maison-martin-margiela

Uniforma, ce se aseamana cu halatele medicilor sau cercetatorilor dintr-un laborator stiintific, este purtata de toti angajatii reprezentantelor Maison Martin Margiela, albul este culoarea de referinta a casei, feţele acoperite ale manechinelor din prezentarile de moda constituie un detaliu recurent in imaginarul casei. Toate aceste elemente par a face parte dintr-un ritual de initiere in tainele anonimatului in care absenta denota apartenenta. Chiar daca plecarea sa de la conducerea brand-ului a cauzat un dezechilibru inevitabil in universul MMM, ea nu pericliteaza cu nimic importanta pe care Martin Margiela a avut-o asupra fenomenului modei secolului 20. Creatorul iluzoriu si-a orchestrat aparitia, ne-a vrajit cu povestea sa, pe care a disecat-o in fata ochilor nostri uimiti, si a disparut lasandu-ne visand, la margine de drum, in asteptarea unui alt …Margiela.

5***Acest articol face parte din seria de articole publicate in cadrul revistei online Art Act Magazine. In fiecare luni va voi prezenta fragmente din aceasta serie de articole pe care le-am scris cu mare placere, articole prin intermediul carora am avut ocazia sa aprofundez zona de interferenta dintre moda si arta.

Advertisements

Ana Alexe: Silence

O persoana draga mie imi spunea odata ca momentul sau preferat dintr-o zi terestra este crepusculul. Acea privire pe furis dintre lumina si intuneric ce da nastere unei linisti nostalgice fermecatoare prin efemeritatea sa. Adesea confundat cu rasaritul sau apusul, crepusculul pare a fi un spatiu temporal privilegiat ce poate fi accesat doar de cei care au rabdare sa priveasca, sa astepte, sa observe.

Colectia Anei Alexe pentru primavara-vara pare sa fie conceputa intr-un astfel de spatiu in care linistea dintre vis si realitate se materializeaza in vesminte gandite pentru locuitorii crepusculului de aici si de aievea. Transparenta batistului de bumbac si a matasii permite un joc al umbrelor si luminilor ce reinventeaza suprafata materialelor la fiecare adiere de vant. Catifeaua acompaniaza finetea celorlalte materiale prezente in colectie ingreunand atingerile, prelungind momentul. Broderiile sunt mesagerii zgomotului care anunta sfarsitul linistii. Ele se furiseaza pe suprafata materialelor tacute si le trezesc la realitate. Imprimeul in dungi difuze de alb si negru reconfirma apropierea trezirii iar fermoarele aplicate pe jachete (vesmintele de la suprafata) ne deschid, prin miscari mecanice, portile inspre un spatiu in care crepusculul devine lumina sau intuneric iar linistea devine zgomot.

Silence, colectia gandita de Ana Alexe, este alternativa pe care designerul o ofera celor care au uitat sa asculte, asurziti de zgomotele orasului, celor care au uitat sa priveasca, contaminati de avalansa imaginilor de consum, celor care au uitat sa viseze pentru ca ziua lor este impartita in ore si nu in momente.

Dar creatiile ei, chiar daca sunt nascute dintr-o sensibilitate care necesita o finete a simturilor pentru a fi inteleasa, nu sunt dedicate in exclusivitate micii comunitati de visatori. Coerenta constructiei lor permite accesul acestora in dulapuri dintre cele mai diverse. Purtate ca ansambluri vestimentare sau inserate printre alte piese ale garderobei, pantalonii, fustele, camasile si jachetele ce constituie colectia Anei Alexe sunt inspirate de un loc al linistii contemplative si patrund in vietile urbane ale iubitorilor de frumos pentru a le reaminti acestora gustul dulceag al rabdarii, al cumpatului in traire si gandire.

sursa poze:

Lumini si umbre

Albul este o culoare nelipsita din propunerile designerilor pentru sezonul primavara-vara. Anul acesta nu face o expectie, oferindu-ne diferite optiuni pentru a accesa un spatiu constituit in intregime din aceasta culoare. Indemnul general este “all white” materializandu-se in tinute monocrome in care albul este culoarea vedeta. De la abordarile minimaliste si masculine din cadrul prezentarilor Jil Sander sau Celine pana la suprapunerile fanteziste de dantelarie si broderii din prezentarile Louis Vuitton sau Valentino, optiunile pentru o tinuta in intregime alba sunt nenumarate.

Printre abordarile preferate de mine se numara cea a lui Raf Simons pentru Jil Sander care, avand ca sursa principala de inspiratie camasa masculina, reuseste sa o transforme intr-o uniforma cu tenta couture ce ne trimite vizual la un spatiu igienizat de orice surplus sau artificiu stilistic inutil.  Uniforma  serveste in acest caz drept remediu terapeutic impotriva exceselor in moda. Pacientele sunt expuse unui tratament impotriva indecentei, abuzului de accesorii si lipsei simtului estetic. In cadrul acestui tratament, albul este necesar, avand un rol purificator din punct de vedere estetic.

Tot un rol purificator, dar profund spiritual, primeste albul in colectia Comme des Garcons. O colectie in intregime alba ce ne prezinta cele mai importante momente ale vietii intr-un ritual in care formele si materialele traseaza iregularitatile unei existente. O colectie poetica, asa cum reuseste doar Rei Kawakubo sa creeze in care albul inceteaza sa mai fie doar o culoare ci devine o celebrare a frumusetii in cea mai pura forma a sa.

Pictorialul fotografiat de Axl Jansen pentru revista ENCENS foloseste albul intr-un joc al umbrelor si luminilor. Tinutele in intregime albe par a proveni dintr-o epoca demult trecuta, asteptand in tacere sa dezvaluie cele mai fascinante povesti.

sursa poze: