Naratiuni vestimentare

Am citit recent un material publicat pe platforma online SHOWstudio, semnat de jurnalistul britanic Alex Fury. Intitulat “Fantasy”, eseul vorbeste despre componenta narativa a designului vestimentar britanic si despre predilectia, aproape patologica a designerilor britanici,  spre fantezie.  “What the British fashion industry has always been obsessed with is fantasy, a fantasy best served through narrative.” Alex Fury mentioneaza numele celor trei mari naratori vestimentari britanici ai sfarsitului de secol (Westwood, McQueen si Galliano) a caror lumi imaginare transpuse impecabil in creatii vestimentare au avut norocul de a-si gasi un povestitor pe masura in persoana excentricei Isabella Blow. Acesta eseu, conceput impecabil de Alex Fury, m-a facut sa ma gandesc la modul in care narativitatea este prezenta in colectiile unor designeri britanici care apartin unei perioade posterioare celei mentionate de jurnalist. Cum arata spatiul imaginar al designerilor britanici contemporani?

Unul dintre designerii care a reusit sa reinventeze moda britanica este Christopher Kane. De cateva sezoane numele acestuia se afla pe buzele specialistilor din domeniu.  Prezentarile  sale se numara printre cele mai asteptate evenimente din cadrul Saptamanii Modei din Londra. Drept dovada, Grupul Kering ce detine in portofoliu branduri precum Gucci, Yves Saint Laurent, si Alexander McQueen, a cumparat recent o parte din afacerea administrata de acesta.

In recenzia facuta celei mai recente colectii a designerului, Tim Blanks declara: “He stands alone”. Ce il diferentiaza pe Christopher Kane de restul designerilor britanici, si nu numai?

0Christopher Kane primavara-vara 2012

Daca ar fi un scriitor, stilul narativ folosit de acesta ar fi fluxul constiintei. Modul in care isi foloseste sursele de inspiratie pentru a crea firul narativ al unei colectii se aseamana unei curgeri a propriilor ganduri, amintiri si referinte culturale. Spre exemplu, daca am incerca sa extragem elementele cheie ale inspiratiei pentru colectia primavara/vara 2014, am avea: plante – flori – fotosinteza – oxigen – viata – fertilitate – reproducere – biologie – educatie sexuala – Georgia O’Keeffe  – feminitate – perversitate subversiva – disectie – frumusete sterilizata. Kane transforma aceasta insiruire, poate lipsita de sens la prima vedere, in combinatii vestimentare coerente. “Flowers are done to death, so I never want them to look like anyone else’s” declara designerul, si intr-adevar el reuseste sa foloseasca drept sursa de inspiratie florile,fara sa cada in banal, sau in estetici invechite. Asta pentru ca florile nu sunt folosite strict ca ornament. Atat in cazurile in care ele sunt folosite explicit in imprimeuri, cat si in cazurile in care aluzia este subtila si se regaseste in detaliile pieselor vestimentare, florile lui Kane nu doar fac referinta la feminitatea, ci o diseca si o pune sub lupa. Asa cum florile imprimate pe unele din piesele colectiei sunt disecate, insotite de explicatii ca in manualele de biologie, asa si feminitatea este disecata si analizata. “It was all about dissecting and revealing” mentioneaza Kane. Si nu numai in colectia aceasta am avut de-a face cu aceasta predilectie a sa pentru disecare si resuscitare a unor modele ale frumusetii. In colectia pentru toamna-iarna 2013, imagini ale creierului obtinute prin RMN sunt imprimate pe suprafata materialelor generand impulsuri creative ce croiesc intreaga colectie. Fantezia la Kane este cerebrala si incearca sa inteleaga natura umana prin prisma componentelor anatomice care stau la baza existentei umane.

1

Christopher Kane primavara-vara 2014

2

Christopher Kane toamna-iarna 2013/2014

Daca natura era pentru McQueen spatiul care ii alimenta fantezia, pentru Kane spatiul urban cu subculturile aferente acestuia e cel care ii ofera designerului sursele de inspiratie necesare pentru conceperea colectiilor. Personajele sale sunt de cele mai multe ori niste nostalgici excentrici cu o afinitate pentru natura sinistra a lucrurilor. Kane le radiografiaza identitatile si le resusciteaza amintirile. In toate colectiile sale se resimte o distantare fata de subiectele pe care le trateaza. Spre deosebire de Galliano care se scufunda in spatiile exotice si in personajele flamboiante care ajung sa il obsedeze, Kane studiaza si analizeaza detasat. El pare sa abordeze moda dintr-o perspectiva stiintifica. Intr-un interviu acordat revistei Dazed and Confused, Kane ne dezvaluie pasiunea sa pentru stiinta si legatura existenta, din punctul sau de vedere, intre aceasta si moda: “I love science. I respect the processes involved and it’s so insightful. Even designing a collection is a bit like a science – there’s so much trial and error and problem-solving.” Si ca orice om de stiinta, Kane doreste sa testeze limitele domeniului sau si reuseste asta explorand zone interzise. Experimentele neconventionale creeaza uneori monstri, ca in cazul doctorului Frankenstein, dar Kane isi asuma excentricitatea creatiei sale si prin asta ajunge sa se diferentieze de restul creatorilor de nou.

3

Christopher Kane primavara-vara 2013

Stiintific, anatomic, urban, biologic, subversiv, universul creativ al designerului Christopher Kane adauga inca un capitol in romanul creatiei vestimentare britanice. La fel ca si designerii anteriori lui, el creeaza mai mult decat niste simple haine. El creeaza spatii imaginare in care fantezia si inovatia croiesc naratiuni nemuritoare.

sursa imagini: … 

Advertisements

Noi corporalitati in moda

Moda a contribuit considerabil la emanciparea femeii in secolul 20, dar in acelaşi timp a participat la perpetuarea unei viziuni idealizate a frumusetii feminine. Noile canoane ale frumusetii impuse de marile case de moda si de nou aparutele reviste de specialitate nu se indepartau foarte mult de la modalitatile clasice de a portretiza corpul feminin, folosite in pictura sau sculptura. Idealul frumusetii impus de moda nu celebra naturalul ci testa capacitatea femeii de a-l sfida.  Chiar daca acestea au dobandit accesul la educatie, politica si la un loc de munca, au fost nevoite sa invete cum sa lupte impotriva propriului lor corp natural. Silueta materna, unduitoare si voluptoasa care invita la placeri intime a trebuit remodelata pentru a se putea integra intr-un spatiu in care egalitatea intre sexe presupunea inventarea unor noi stereotipuri. Taietura “bias cut” a anilor `20 care a pus in evidenta formele corpului, promovarea unei  frumuseti adolescentine in anii `60, fantezia creata de fotografia de moda manipulata prin procedee tehnologice, a alimentat obsesia pentru marimi care au foarte putin de a face cu marimile naturale ale unei femei. Corpul postmodern a ajuns astfel o pastişe, un colaj de imagini promovate de cultura populara ce il indeparteaza din ce in ce mai mult de corpul natural care este respins datorita banalitatii sale.

2

Suprematia acestor imagini distorsionate ce populeaza imaginarul feminitatii secolului 20 a dat nastere unei distantari a femeii de propriul ei corp. In acest decor, creatiile lui Alexander McQueen acorda fiecarei femei posibilitatea de a reactiona estetic la transformarile la care ii este expus corpul. Victima si adversar, corpul invesmantat este prezentat ca un artefact recuperat de la degradare si opresiune, devenit mai puternic si pregatit astfel sa lupte impotriva elementelor ce l-au subjugat. Alexander McQueen foloseste moda ca discurs in procesul de recuperare a corpului natural folosind instrumentele care au contribuit la distorsionarea lui. Recuperarea nu este a unui corp natural arhaic ci a unui corp constient de modificările la care a fost expus de-a lungul timpului, un corp capabil de a percepe noi forme de eliberare. Creatiile lui Alexander McQueen vorbesc in nenumarate feluri despre o transformare, incorporand forme animaliere in constructia creatiilor sale, asa cum a facut in colectia intitulata Horn of Plenty (2009), sau in colectia Atlantis (2010), sau creand corsete bizare precum “Spine” (piesa creata in colaborare cu artistul Shaun Leane, imitand structura osoasa a unei coloane vertebrale umane avand in prelungire o coada animaliera). Hainele devin astfel un element important in metamorfoza prin care purtatoarea lor trebuie sa treaca pentru a evolua.

3Pentru Alexander McQueen, natura ( in totalitatea sa, cuprinzand atat regnul animal cat si cel vegetal) are potentialul de a recupera corpul natural al individului Florile reprezinta un alt element recurent in colectiile sale. Ele constituie o metafora pentru efemeritatea frumusetii si a corpului uman. Impodobindu-i creatiile, florile vorbesc intr-o alta maniera despre o transformare, o descatusare a frumusetii interioare, o intalnire dintre corporalitate si natura, intalnire mediata de vesmant. In anul 1997, Alexander McQueen colaboreaza cu fotograful britanic Nick Knight pentru un pictorial ce abordeaza relatia dintre corpul natural si cel artificial (manipulat tehnologic), relatia dintre suprafata exterioara a corpului – pielea si frumuseţea interioara, subjugata de suprematia exteriorului. Fruntea modelului din imaginea de mai jos pare a fi sectionata lasand sa se intrevada printre marginile taieturii petale de flori roz. Agresiunea vizuala cauzata de prezenta acului de siguranta, taietura adâncă ce sectioneaza brutal fruntea neteda, se afla in contrast cu puritatea organica a florilor si cu feminitatea fragila a modelului. Lupta dintre corpul natural si cel modificat pentru a imita o perfectiune impusa este portretizata poetic in aceasta imagine.

4

Dupa 15 ani de la acest experiment, Sarah Burton, noul designer al casei McQueen, sondeaza arhivele McQueen cu respect si admiratie si  propune in colectia pentru sezonul toamna-iarna 2012/2013 o viziune a feminitatii nascuta dintr-o frumusete organica si eliberatoare. Florile incatusate de invelisul restrictiv al pielii, reusesc sa evadeze.  O explozie de organza, suprapusa cu maiestrie in straturi, extinde limitele impuse de o constructie vestimentara traditionala acoperind trupul manechinelor intr-o aura de culoare si texturi. Excrescentele vizibile pe unele dintre piese, broderiile subtile, transparentele si exagerarea unor elemente ale vestimentatiei fac parte din discursul despre frumusetea corpului aflat in armonie cu natura pe care Sarah Burton ni-l prezinta intr-o maniera impecabila. Natura continua sa constituie un element important din universul casei McQueen, chiar si dupa plecarea neasteptata a acestuia si ne propune in continuare noi modalitati de explorare a corporalitatii. Femeia McQueen, indiferent daca traieste in imaginatia tulburatoare a lui Lee sau in respectul transformat in disciplina al  designerului Sarah Burton, este eliberata de frica pe care o avea fata de propriul ei corp.

5

***Acest articol face parte din seria de articole publicate in cadrul revistei online Art Act Magazine. In fiecare luni va voi prezenta fragmente din aceasta serie de articole pe care le-am scris cu mare placere, articole prin intermediul carora am avut ocazia sa aprofundez zona de interferenta dintre moda si arta.

David Bowie – Stilul ca accesoriu al identitatii

”Fashion was never valued in England the way it was valued in other countries. It was style that was important. Through the 70’s all those club things were all about style, not fashion. The British do style better than anyone else” declara jurnalistul de moda Tim Blanks in cadrul unei intalniri intre experti din domeniu gazduita de platforma online SHOWstudio. Aceasta afirmatie nu contesta relevanta designerilor britanici, ci subliniaza o caracteristica aparte a modului britanic de abordare a demersului creativ. Tim Blanks rezuma involuntar contributia lui David Bowie la istoria modei secolului 20.

1Ziggy Stardust, Major Tom, The White Duke, David Bowie, toate aceste personaje generate de creativitatea debordanta a talentatului David Robert Jones (numele adevarat a lui David Bowie) au conturat stiluri inconfundabile care au reusit sa influenteze moda vremurilor. Redefinind mereu granitele muzicii, modei si propriei personalitati, David Bowie constituie o influenta majora atat pentru artistii generatiei sale, cat si pentru artistii prezentului. Stilul sau s-a aflat mereu intr-o continua transformare, dar poate cea mai prolifica perioada a experimentarilor sale ramane cea de la inceputul anilor `70. Chiar daca imaginea stralucitoare si bizara propusa de el este originala datorita modului in care artistul a reusit sa si-o insuseasca, influentele care au contribuit la crearea sa pot fi reperate in stilul psihedelic al unor formatii care preceda inceputurile glam rock-ului propus de Bowie. Evenimentele majore ale acelei perioade au influentat de asemenea modul sau de abordare a muzicii si a modei. Aselenizarea din anul 1969 a marcat profund atat domeniile stiintifice, cat si cele artistice, iar pentru David Bowie a constituit o adevarata rampa de lansare. Piesa intitulata Space Oddity, inspirata de filmul cult al regizorului Stanley Kubrick, 2001: A Space Odissey, a fost lansata cu doar cateva zile inainte de aselenizare. Atat succesul inregistrat de aceasta piesa, cat si fascinatia lui Bowie pentru SF, calatorii spatiale si extraterestrii  au stat la baza crearii alter ego-ului Ziggy Stardust. Sub acest pseudonim, aparitiile scenice, si nu numai, ale lui Bowie sunt compuse din pantaloni mulati cu talie foarte inalta, jachete structurate, cizme inalte cu platforma exagerata, amintind de incaltamintea astronautilor, machiaj strident, delimitat de podoaba capilara de culoarea focului. Colaborarea dintre David Bowie si designerul avangardist Kansai Yamamoto duc si mai departe exagerarile stilistice, propunand salopete in culori psihedelice, imbinand motive etnice si materiale lucioase, sclipitoare, mereu scotand in evidenta trupul filiform al cantaretului. Aceste aparitii sclipitoare (si la propriu, si la figurat) exploreaza imaginarul generat de aselenizare prin prisma revolutiei sexuale a acelor ani. Vestimentatia ostentativa purtata de extraterestrul/rock star Ziggy Stardust este sexuala in asexualitatea sa. Imprumutand elemente atat din garderoba masculina, cat si din cea feminina, eclectismul costumelor lui Ziggy ne indeamna sa stergem barierele impuse de normele sociale, sa exploram haosul in cele mai creative forme ale sale, sa percepem hainele ca porti de acces inspre taramuri fantastice.

2 3 4Alegerile vestimentare si personalitatile flamboiante ale artistului David Bowie au devenit surse de inspiratie atat pentru artistii din industria muzicala, cat si pentru designerii vestimentari ai sfarsitului de secol 20 si inceput de secol 21. Incepând cu membrii formatiei Kiss, cunoscuti pentru machiajul excesiv, pentru costumele mulate, cu umeri structurasi si decolteuri generoase, pantofi cu platforma si ajungand pana in prezent, in dulapul excentricei Lady Gaga, stilul vestimentar al lui David Bowie, indeosebi perioada sa Ziggy Stardust, a constituit o influenta majora in construirea identitatii vizuale a multor artisti. Prezenta sa in inspiratia designerilor contemporani valideaza creativitatea si relevanta stilului sau. Intr-un articol aparut pe platforma online a revistei Vogue US, ni se dezvaluie conexiunile existente intre propunerile designerilor pentru ultimele sezoane si diferitele stiluri abordate de David Bowie de-a lungul carierei sale. Ricardo Tisci, designerul casei Givenchy se inspira in colectia pentru primavara anului 2010 din garderoba glam caracteristica inceputului anilor 70, Jean Paul Gaultier este fascinat de tinutele extravagante ale alter ego-ului Ziggy Stardust, motiv pentru care tinute atat din colectia pentru primavara lui 2011 cat si ținute din colectia pentru primavara lui 2012  sunt inspirate din costumele de scena ale acestuia. Alexander McQueen in colectia sa din anul 2001 exploreaza vestimentatia artistului din perioada cunoscuta de fanii artistului ca ”The Thin White Duke”, perioada in care Bowie exploreaza teritoriile muzicii soul si funk, iar vestimentar propune o tinuta formata din costume masculine, impecabil croite, jucandu-se la nivelul croiului pentru a-si modifica silueta. Piese din colectiile Dries van Noten, Richard Nicoll, Lanvin, Chloe amintesc de tinutele iconice ale lui Bowie. Campania publicitara a colectiei Miu Miu pentru toamna lui 2012 o are ca protagonista pe actrita Chloe Sevigny purtand costume psihedelice, Kate Moss il portretizeaza pe Ziggy Stardust in paginile revistei Vogue Paris, numarul din ianuarie 2012, excentrica Daphne Guinness face acelasi lucru, in maniera sa personala si inconfundabila pentru Vogue Germania. In timp ce moda reviziteaza in permanenta trecutul pentru a genera noi tendinte, stilul lui David Bowie functioneaza ca reper estetic si stilistic atemporal.

5 6 7 8***Acest articol face parte din seria de articole publicate in cadrul revistei online Art Act Magazine. In fiecare luni va voi prezenta fragmente din aceasta serie de articole pe care le-am scris cu mare placere, articole prin intermediul carora am avut ocazia sa aprofundez zona de interferenta dintre moda si arta.

Mary Katrantzou: Inovatii tehnologice in moda

Ritmul alert in care tehnologia evolueaza pare sa interfereze cu schimbarile ce au loc in sistemul modei. Intilnirea celor doua domenii era inevitabila, iar secolul 21 s-a dovedit a fi momentul propice in care intersectarea acestora sa genereze o noua modalitate de exprimare artistica captivanta, datorita complexitatii pe care o implica.  Fie ca ne referim la instalatiile avangardiste ale lui Hussein Chalayan sau la reprezentatia poetica de la sfarsitul show-ului colectiei regretatului Alexander McQueen in care vesmantul purtat de modelul Shalom Harlow este tranformat in panza pe care doua maini robotice acopera cu stropi de culoare suprafata imaculata a materialului, suntem fara indoiala martori ai schimbarilor produse de interventia tehnologiei in lumea modei. Aceste schimbari nu au fost folosite doar in scopuri artistice, ele contribuind considerabil la facilitarea procesului creativ. Tehnica serigrafiei, folosita in trecut pentru a imprima suprafata materialelor, a fost inlocuita recent cu tehnica imprimarii digitale. Aceasta noua tehnica ofera designerilor o libertate creativa aproape nelimitata si constituie un avantaj pentru intreg procesul industrial si comercial la nivelul sistemului de productie al modei.

1Procesul prin care se realizeaza imprimarea digitala consta in prelucrarea imaginilor prin intermediul diferitelor programe de editare si transferarea acestora pe tesaturi  cu ajutorul unei imprimante cu jet de cerneala.  Primii care au facut aceasta tehnica vizibila pe podiumurile internationale si au atras atentia asupra potentialului sau a fost duo-ul creativ britanic Christopher Brooke si Bruno Basso care, in anul 2004, au prezentat o colectie ce a explorat posibilitatile oferite de folosirea printurilor digitale.  Acestora li s-au alaturat alti designer precum Alexander McQueen, Peter Pilotto, Erdem Moralioglu si Mary Katrantzou care, prin abordarea inedita a tehnicii digitale, au dat nastere treptat unei „revolutii” a imprimeurilor digitale care au invadat podiumurile ultimelor sezoane.

Dintre cei care s-au incumetat sa exploreze posibilitatile oferite de tehnica digitala, designerul de origine greaca Mary Katrantzou surprinde, prin viziunea sa deopotriva elementara si complexa, baroca si minimalista, comerciala si conceptuala. Crescand intr-o familie in care mama e designer de interioare si tatal designer de textile, drumul pe care Mary Katrantzou a pornit in cautarea propriei vocatii profesionale a ghidat-o inevitabil inspre un spatiu artistic. Cocheteaza pentru o perioada cu arhitectura, studiind-o in cadrul scolii de design din Rhode Island, dar se transfera la sectia de design textil din cadrul prestigiosului Central Saint Martins. Lucreaza pentru o perioada pe partea de design textil pentru obiecte folosite in decoratiuni interioare, dezvoltandu-si treptat un interes pentru moda. Colectia de absolvire a masteratului din cadrul aceluiasi Central Saint Martins a functionat ca o rampa de lansare transformand-o pe Mary Katrantzou intr-una din tinerele sperante ale designului britanic.

25Picnik collagemary-katrantzouInca de la colectia sa de debut, imprimeurile digitale au constituit un instrument principal in demersul sau creativ. Sticlute de parfum, bijuterii supradimensionate, interioare surprinse in fotografiile lui Helmut Newton si Guy Bourdin, detaliile baroce ale faimoaselor oua Faberge, masini de scris sunt reinterpretate de catre Katrantzou prin intermediul tehnicii de imprimare digitala si transformate in piese vestimentare aflate la granita dintre arta si produs.

***Acest articol face parte din seria de articole publicate in cadrul revistei online Art Act Magazine. In fiecare luni va voi prezenta fragmente din aceasta serie de articole pe care le-am scris cu mare placere, articole prin intermediul carora am avut ocazia sa aprofundez zona de interferenta dintre moda si arta.

Couture…Demi – Couture

Moda este prin definitie schimbatoare. Este un concept nedefinit in timp si spatiu tocmai pentru ca ‘timpul” si “spatiul” sunt cele doua elemente care contribuie considerabil la aceasta perpetua modificare a sa. Moda, pe langa potentialul sau de a se innoi, are capacitatea de a-si adauga noi elemente in campul semantic. “Demi – Couture”, pe langa faptul de a fi o noua creatie a Modei, este o urmare a democratizarii designului vestimentar, un proces la care luam parte deja de cativa ani buni. Demi – Couture semnifica incercarea designerilor de a-si satisface clientii ale caror standarde sunt din ce in ce mai exigente. Accesibilitatea pe care haute-couture-ul a dobandit-o in ultima perioada prin intermediul internetului si al revistelor de specialitate a generat o noua nevoie in randul consumatorilor si s-a materializat intr-o noua abordare a luxului – demi-couture. “Fructul interzis” nu a fost niciodata mai aproape.

Yohji-Yamamoto-AW12-1

Yohji Yamamoto

CommedesGarcon-RTW12-1

Comme des Garcons

AlexanderMcQueen-RTW12-2

Alexander McQueen

Mugler-Resort13-3

Thierry Mugler

JWAnderson-AW12-1

J.W.Anderson

Balenciaga-RTW12-3

Balenciaga

Prada-AW12-1

Prada

014fullscreen

Celine

sursa poze:

Lectii de apicouture

Ritmul intern al casei McQueen  functioneaza dupa un ceas biologic setat cu minutiozitate. Explozia florala din sezonul trecut nu se putea consuma in uitare ci necesita o transformare. O transformare in altceva, o transformare naturala si biologica.  Apicultorii couture strang roadele imaginatiei lui Sarah Burton si a echipei care se straduie sezon dupa sezon sa pastreze vie amintirea genialului Alexander McQueen.  Coordonarea fanteziei cu realitatea este impecabila.

toamna-iarna 2012-2013

 

primavara-vara 2013

 

sursa poze:

A rush of fashion through the head – part II

Ne continuam lista colectiilor preferate din cadrul saptamanii modei pariziene, finalizand cu acest articol seria de mici rezumate subiective ale colectiilor prezentate in cadrul celor mai importante saptamani ale modei.

CHANEL – Un maestru al reinventarilor universului Chanel, Karl Lagerfeld a reusit mereu sa insufle colectiilor sale pentru Chanel acel “ceva” care le transforma in piese ale unei garderobe mereu moderne. Pentru sezonul toamna-iarna, Chanel isi continua periplul prin natura, gasind de data aceasta inspiratie in lumea fascinanta a cristalelor. Astfel, bijuteriile statement nu puteau lipsi din colectie, acompaniate de piese vestimentare care au constituit o trimitere vizuala la multifatetarile cristalelor. Clasicului  deux pieces i s-a alaturat pantalonul, formand un ansamblu vestimentar cheie pentru sezonul toamna-iarna, oferind viziunii casei Chanel acel “ceva” despre care va vorbeam.

CELINE – Felul in care Phoebe Philo ne vorbeste despre feminitate ar putea cu usurinta sa isi rezerve un loc in istoria feminismului si a feminitatii.Femeia in viziunea Phoee Philo si implicit Celine, isi protejeaza trupul dezvaluindu-ne personalitatea prin intermediul hainelor. Formele exagerate ale paltoanelor, bluzelor, pantalonilor, le transforma intr-un cocon ce invaluie dar nu compromite finetea liniilor corpului. Fermoarele prezente de-a lungul colectiei sunt cele ce ne permit accesul dincolo de materiale. Folosirea liniilor colorate ce traverseaza spatiile monocolore ale pieselor vestimentare “sparge” austeritatea exteriorului si confera dinamism unei colectii in mare parte arhitecturala.

GIVENCHY – Ricardo Tisci nu experimenteaza noi forme in aceasta colectie Givenchy, asa cum a facut in cea pentru primavara-vara, ci exploreaza in cele mai mici detalii universul construit in jurul Parisului anilor 70, fotografia lui Guy Bourdin si vestimentatia de calarie. Inspiratia ecvestra face ca accesoriile nebunesti folosite in colectia haute couture a casei Givenchy sa primeasca noi valente. Debordand o sexualitate eleganta, piesele de piele si blana controleaza la exterior erotismul rochiilor din matase si dantela ascunse in spatele acestora. Combinatiile indraznete de culori contribuie la construirea unei atmosfere tipic Bourdin-iene. Provocatoare, senzuala, pe alocuri sinistra, colectia prezentata de Ricardo Tisci incita fara sa schimbe paradigme.

ALEXANDER MCQUEEN – In cazul casei McQueen, condusa impecabil de Sarah Burton, am fost martori la un nou inceput. Pentru lumea modei, pentru creativitate, pentru casa McQueen…nu conteaza, pentru ca in fata unei astfel de manifestari a diafanului, nu poti decat sa opresti Timpul pentru a putea devora o frumusete care inceteaza a mai fi salbatica, devenind sublima. Viitorul intrevazut de Sarah Burton printre explozii ale proportiilor, suprapuneri supraomenesti de materiale si un cult al meticulozitatii, este unul organic, pozitiv, si mereu surprinzator. Sa vorbesti despre creatiile McQueen de la distanta pare un act desacralizant, astfel cuvintele mele devin inutile, lasand loc unei taceri contemplative.

sursa poze:

London calling

Saptamana modei londoneze ne-a demonstrat inca o data potentialul sau creativ. Prospetimea ideilor, nonsalanta cu care sunt tratate tiparele clasice ale modei, inovatia in materie de print digital sunt cateva din motivele pentru care saptamana modei din Londra a devenit una dintre cele mai asteptate saptamani ale modei.

Care au fost directiile creative preferate de noi?

GILES DEACON cu al sau   “disco Jacobean fairy tale” in care piese vestimentare clasice, precum fracul, au fost incendiate pentru a dezvalui prin flacari si scrum o viziune decadenta a elegantei britanice. Creativitate la cote maxime, invaluita intr-un romantism aparte.

Tot din categoria basmelor face parte si show-ul McQ, prima prezentare pe podium a extensiei brandului Alexander McQueen. O miscare inteligenta din partea conducerii brandului, avand in vedere ca marele show Alexander McQueen este prezentat in cadrul saptamanii modei de la Paris. Cu siguranta nu la fel de surprinzatoare ca piesele din colectia Alexander McQueen, piesele colectiei McQ au preluat elemente cheie ale casei si ne-au oferit o viziune accesibila, fara a neglija atentia pentru detalii, obsesia pentru linii perfecte si respectul fata de materiale, toate intr-o prezentare demna de show-urile grandioase cu care ne-a obisnuit regretatul Alexander McQueen.

O alta premiera a podiumului londonez a fost SIMONE ROCHA, o tanara speranta a designului britanic. O viziune proaspata, un talent pentru combinarea armonioasa a diferitelor texturi si atentia pentru detalii (designul pantofilor) fac din Simone Rocha un designer pe care o sa il urmarim cu siguranta.

Castigator al premiului British Fashion Council/Vogue Award, JONATHAN SAUNDERS ne-a atras atentia datorita talentului sau de a combina culori si print-uri in cele mai neasteptate moduri. Inspiratia masculina prezenta in aceasta colectie nu face altceva decat sa scoata in evidenta tocmai acest joc al culorilor si print-urilor despre care vorbeam.

Daca tot suntem la capitolul print-uri, nu am putea sa nu o mentionam pe Mary Katrantzou care, desi isi continua formula ce a consacrat-o, sursele din care isi preia inspiratia (creion, masina de scris, telefon) si modalitatea in care trasnforma obiecte uzuale in forme artistice, ne face sa ne pastram interesul fata de creatiile sale.

Saptamana modei londoneze nu ar fi completa fara prezentarea excentricului cuplu Meadham Kirchhoff care ne-a invitat de data aceasta la un carnaval disco. Cele mai nebunesti combinatii de culori, forme, sclipiri, machiaje si accesorii ne-au demonstrat inca o data ca moda nu trebuie sa se ia prea in serios, ca haosul este necesar pentru a se naste o noua estetica si ca dictonul ”less is more” nu are nici o valoare intr-un univers creativ in care more is…never enough.

sursa poze:

Răzătoarea super Răzătoarea *

Echipa Vogue Italia impreuna cu fotograful Steven Meisel ne prezinta in numarul din ianuarie al revistei un pictorial care la prima vedere – te lasa confuz dar asociat unui context – se transforma intr-o satira ce se rasfrange asupra perceptiei actuale a fenomenului modei. Pictorialul pune problema unei demistificari agresive si iremediabile a creatiilor vestimentare. Piese din colectiile Chanel, Balenciaga, Prada, Alexander McQueen, Gucci pot fi achizitionate la super oferte, intre anumite intervale orare…si poate ca “daca esti printe primii care comanda PRODUSUL, vei primi la ACELASI PRET si un accesoriu unicat”.

Jocul vizual conceput de Meisel nu se rezuma doar la produs ci si la consumatorul sau. Avizi dupa imagini fara fond, indivizii stau neclintiti in fata ecranului si devoreaza fara discernamant cele mai bune oferte pentru o viata pe care nici macar nu sunt siguri daca o vreau sau nu. Cultura din ce in ce mai raspandita a teleshoppingului, a cumparaturilor online remodeleaza chipul cioplit al Produsului, usurandu-ne accesul la acesta.

Mesajul “Must have bag Monday” se deruleaza repetitiv in partea de jos a uneia dintre poze, “4 way payment available” ne anunta o alta rubrica in timp ce pe un podium improvizat, supermodele de renume international, prezinta prin miscari exagerate  cele mai extravagante tinute. In acelasi platou, bijuterii opulente si pantofi statement ne sunt etalate pentru a fi cumparate cat mai repede: “120.330 already sold”.

Este aceasta satirizare o forma de protest? Este abordarea mai putin elitista a creatiilor marilor case de moda un lucru asa de negativ? Pictorialul fotografiat de Steven Meisel nu isi propune sa raspunda intrebarilor, nu ascunde nici o tenta moralizatoare, este doar expresia artistica a unei stari de fapt.

sursa poze:

explicatie titlu:

O noua corporalitate: Iris van Herpen

Colectia designerului olandez Iris van Herpen a reusit sa se impuna in cadrul saptamanii Haute Couture din Paris, devenind in scurt timp subiectul preferat al cercurilor connoisseur-ilor si carcotasilor din lumea modei.

A lucrat in atelierele Mcqueen si Viktor & Rolf, si-a prezentat colectiile in Amsterdam, Londra, Berlin, Hong Kong, Shanghai, Tokyo, si cu toate acestea nu poti anticipa socul visual si estetic pe care ti-l ofera creatiile acesteia.

Ce reuseste Iris van Herpen sa faca este sa creeze o noua corporalitate prin manipularea tehnicilor traditionale folosite in atelierele de haute couture si imbinarea lor cu materiale si procedee avangardiste de prelucrare ale acestora care, pentru ochiul unui necunoscator, par a fi teleportate din viitor. Creatiile sale dau nastere unei simbioze stranii intre corpul fizic, al purtatorului, si corpul artificial, creat cu ajutorul materialelor.

sursa poze:

Remedii vizuale de ignorare a caniculei

“Termometrul spune la umbră 33 de grade Celsius… Sub arşiţa soarelui”…fiintele care ii supravietuiesc se dizolva in spatele aburilor emanati de peretii constructiilor urbane care par a consuma si ultimele resurse de umbra.

Incepi sa iti pierzi speranta unei  salvari. Cauti remedii conventionale,  sau auzite din povesti, de a scapa de arsita. Dai vina pe incalzirea globala si iti pornesti, pe ascuns , aerul conditionat. Hainele devin o povara, debarasate de orice conventie estetica, sociala si personala. Te gandesti la combinatii salvatoare ale trend-urilor propuse pentru acest sezon…nici una castigatoare. Ai nevoie de racoare, o racoare ce apartine altui anotimp. Incepi sa te gandesti la serile de toamna, cu miros de frunze, la ploile marunte, la vantul ce anunta albul lunilor de iarna…

Cat de nefolositor ar fi un pictorial ce anunta tipologiile femeilor de toamna-iarna cand acesta pare a fi singura sansa de evadare dintr-o caldura prea mare, prea mare mon cher?

Elle UK – August 2011

Fotograf –  Matthias Vriens-McGrath

Model – Coco Rocha

Stilist –  Anne-Marie Curtis

sursa poze:

Another kind of beauty…Savage Beauty

Lista mea “100 reasons why I must go to New York before i die” tocmai a ajuns la numarul 101 care, in timp ce va scriu aceste randuri, e foarte departe de a fi posibil.

Motivul: Expozitia “Savage Beauty” ce se desfasoara intre 4 mai si 31 iulie la Metropolitan Museum of Art

…si cand spui “savage beauty” parca inevitabil ajungi cu gandul la Alexander McQueen si te astepti la o punere in scena a unor motive contrastante precum viata si moarte, lumina si intuneric, pradator si prada, om si masina. Curatorul expozitiei, Andrew Bolton, deconstruieste universul creatiilor lui McQueen din perspectiva unui romantism schizofrenic pe care il diseca si il rearanjeaza delimitandu-l. Spatiile expozitionale rezultate reunesc o mare parte din colectiile designerului care ne sunt prezentate prin prisma

goticului romantic (Romantic Gothic) si al cabinetului de curiozitati (Cabinet of Curiosities)

nationalismului romantic (Romantic Nationalism)

exotismului romantic (Romantic Exoticism)

primitivismului romantic (Romantic Primitivism)

si al naturalismului romantic (Romantic Naturalism)

sursa:

Traces of Spring

Multi dintre designerii romani sunt criticati in diferite ocazii pentru faptul ca sunt prea conceptuali. Uneori sunt chiar invinuiti pentru situatia in care se afla moda din Romania unde toata lumea vrea sa fie “artist”, nimeni “comerciant”. Intr-un sistem in care nici macar facultatile de profil (si aici ma refer la facultatile de PR, Management, Business, Economie) nu isi pregatesc studentii pentru a putea functiona intr-un sistem coerent, de nivel international, nu ne putem astepta (si nici macar nu ar fi corect sa o facem) de la facultatile de design si de la studentii acestora sa aiba posibilitatile de a intelege cum pot “exploata”  potentialul de produs al creatiilor vestimentare.

Si poate tocmai de aceea apar cazuri ca si cel al Andreei Badala care ne demonstreaza ca SE POATE, dar deocamdata doar cu o pregatire venita din afara. Pendularile sale intre Romania si strainatate au ajutat-o sa isi gaseasca echilibrul in mesajul pe care doreste sa il transmita. Colaborarile sale cu designeri autohtoni precum Maria Lucia Hohan si Venera Arapu au fost “completate” cu stagii la Richard Nicoll, Tata-Naka, Emilio de la Morena si Alexander McQueen; Universitatea de Arte Bucuresti a fost “completata” de cursurile de la London College of Fashion.

Brandul Murmur reuneste astfel intreaga experienta acumulata de designer, combinata cu dorinta de a-si lasa amprenta in istoria, inca la inceput, a modei autohtone. Colectia primavara-vara intitulata “Traces” combina lirismul conceptelor cu  tehnica tiparelor, jocul materialelor cu precizia cusaturilor, viziunea si colaborarea unei echipe de perfectionisti si profesionisti.

 

Colectia primavara-vara 2011, din pacate privita de departe, printre randurile comunicatului de presa si printre franturile de creatii surprinse de aparatele de fotografiat ale celor prezenti la eveniment, pare a folosi piesele vestimentare si accesoriile ca intermediari intre cunoasterea prin atingere si recunoasterea prin dezvelire. De la imprimeurile inteligente, care imita amprenta umana, in albastru indigo si pana la fermoarele inspirate din sistemele de desfacere ale vestelor de salvare, conceptul pe care a fost construita colectia este cel de cunoastere si dezvaluire a trupului feminin printr-o serie de mecanisme practice. Tricourile din bumbac permit o dezbracare in timp a corpului fiind create in asa fel incat la fiecare purtare, materialul sa dezvaluie din ce in ce mai mult identitatea purtatorului, niciodata intr-un mod vulgar. Tinutele sunt completate de accesoriile inspirate din mecanisme de harnasament care confera un iz de boudoir ansamblurilor vestimentare dar si o atitudine dezinvolta si jucausa a purtatoarelor.

Si totusi, oricat de poetica suna descrierea, colectia m-a convins atat ca poveste cat si ca produs, fiind in opinia mea, una dintre cele mai coerente colectii ale sezonului primavara-vara din moda romaneasca. Mi-a placut deasemenea si ideea de prezentare, intr-un cadru industrial, printr-o instalatie care a inclus elemente de scenografie, proiectia unui film de prezentare, Lookbook. Mi-a placut la nebunie ideea de expunere a pieselor vestimentare pe mese de cusut, pentru a putea fi privite “sub lupa” de catre posibilii purtatori; o descoperire de la distanta, o interactiune impersonala, o intelegere a transformarii produsului din obiect in obiect personal si personalizat.

sursa poze: one

To Lee, with love, Nick

Ultima creatie a inventatorului de imagini Nick Knight este un omagiu adus prietenului si colaboratorului sau Alexander McQueen. Aproape 4 minute de magie ne dezvaluie esenta viziunii, creatiei, imaginatiei vizionarului Lee. De la alegerea creatiilor pana la alegerea vocii lui Bjork, omagiul vizual creat de Knight te lasa fara cuvinte…

Valley of the dolls

Nu stiu de ce unii oameni desconsidera lumea modei si se incapataneaza sa o priveasca doar ca pe un produs al consumerismului. Inutila, costisitoare, schimbatoare, artificiala. Poate nu ii inţeleg pentru ca pentru mine lumea modei a fost dintotdeauna un spatiu fascinant in care poti regasi elemente atat de reale, transformate in expresii artistice desavarsite. Probabil ca batalia modei nu e cu nimic diferita de batalia celorlalte arte dusa impotriva ignorantei maselor. Si tocmai de aceea ma bucur enorm cand descopar oameni pasionati care au darul de a reinventa acest spatiu fascinant al modei prin pasiune si vizionarism.

Andrew Yang face parte dintre creatorii de colaje interdisciplinare si face in acelaşi timp parte din oamenii care vad dincolo de functia comerciala a modei. L-am „descoperit” intamplator, sau nu, prin intermediul unui blog de fashion foarte drag mie, si nu pot sa nu vi-l dezvalui si voua. Proiectul Kouklitas are la baza iubirea sa pentru lumea modei care este combinata cu valentele sale artistice. Numele de Kouklitas provine din cuvantul grecesc „koukla” care inseamna papusa, combinat cu referinta literara a Lolitei pentru a da nastere unei colectii de păpusi hand made accesorizate cu cele mai high fashion tinute apartinand marilor case de moda. Pictate ai cusute manual, invelite in materiale pretioase, finisate in tehnici de coasere folosite la crearea tinutelor haute couture, aceste minunatii ciudate sper sa va faca sa visati la tinuturi Balenciaga, Balmain, McQueen, Rodarte, Commes des Garçons, inchipuite in soapta de Murasaki Shikibu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Alexander McQueen, Balenciaga, Rick Owens, Rodarte, Dries van Noten, Balmain, Lanvin, Marc Jacobs, Murasaki Shikibu,  Commes des Garcons

sursă poze: style.comwww.kouklitas.com

McQueen is dead…long live McQueen

Creator de moda, regizor, coregraf, scenarist, inventator, povestitor, anarhist, pictor, sculptor, istoric, Alexander McQueen este geniul renaşterii postmoderne. Fiecare poveste creata de el reprezinta o piesa cheie din colajul unei societati axate pe un viitor scanat prin filtrul trecutului. Femeia, aflata in centrul creatiei sale, muza, reprezinta panza pe care, cu maiestrie, McQueen isi dezvaluie fantasmele. De la scufita mov- imblanzitoarea de lupi din show-ul „Supercalifragilistic”, incorsetata in accesorii SM din care curg materiale fluide, la femeia toreador, femeia androgin, la exploratoarea tundrei siberiene si a imaginarului asiatic, la conquistadorul metamorfozat in amazoana, pana la exploratorul noilor universuri ale feminitatii, intr-o reinterpretare a Odiseei spatiale a lui Kubric, femeia este martorul evolutiei prin intermediul materialelor, tiparelor, broderiilor, imprimeurilor, croielilor.

Nascut intr-o familie modesta (tata şofer de taxi, mama profesoara de ştiinţe sociale), McQueen si-a exersat imaginatia creatoare pe surorile sale mai mici carora le creea rochite inca de la o varsta frageda. La 16 ani isi incepe ucenicia la atelierul Saville Row unde invata tainele croitoriei si unde ii are printre clienti pe insusi Prinţul Charles, pentru care, conform unui zvon (prea delicios ca sa nu fie menţionat), croieste un sacou in captuseala caruia strecoara mesaje obscene. Devine student al Facultatii de Arta si Design Central Saint Martin pe care o termina cu un show care va insemna si inceputul carierei sale. Prezenta la acel show, Issabella Blow, excentrica fashionista, se indragosteste de stilul tanarului designer si ii cumpara in intregime colectia. Penduland intre statutul de mentor si prietena apropiata, Issabella Blow, il urmareste si ajuta pe McQueen pe parcursul carierei sale, devenind si muza pentru una din colectiile acestuia, colectia din primavara anului 2008, colectie omagiu, realizata dupa moartea tragica a acesteia.

De la primul sau show, McQueen nu a avut nici un moment de stagnare. Printre realizarile lui se numara si o scurta colaborare cu brand-ul Givenchy (1996-2001), la care renunta pentru a se putea axa pe propriul brand pe care il extinde inspre diferite domenii: imbracaminte masculina, accesorii, parfumuri si o noua linie de imbracaminte la preturi accesibile McQ, in 2006.

Incoronat „copilul teribil al modei”, prin fiecare colectie, ne-a dovedit ca nici un alt titlu nu i s-ar fi potrivit mai bine. Reinventand limitele receptarii show-urilor de moda, si-a „tarat” modelele prin petrol si apa, le-a urcat pe cele mai imposibile tocuri (s/s 2007)

le-a transformat in piese de sah (s/s 2005)

le-a invatat sa danseze  pe ritmurile crizei economice de la inceputul secolului  intr-un tribut adus filmului regizat de Sydney Pollack „They Shoot Horses Don’t They”, le-a transformat in amfibii (s/s 2007) şi in regine ale deseurilor futuriste (f/w 2009)

a transformat-o pe Kate Moss in holograma la sfarşitul show-ului din 2006

iar Shalom Harlow a devenit panza pe care doua maini robotice au transformat-o  intr-o opera de arta aflata la limita dintre produs şi creaţie, in finalul show-ului din 1999.

Curentul McQueen are la baza juxtapunerea unor elemente contrastante: fragilitate si putere, traditie si modernitate, fluiditate si duritate, trecut si viitor, real si imaginar. Inventator de universuri simbolice, Alexander McQueen ne-a demonstrat ca hainele pot spune povesti, ca moda nu e doar un moft ci o parte integranta a lumii artistice, ca frumusetea sta in detalii si ca podiumul unui show de moda poate fi transformat intr-un portal inspre lumi fantastice in care moartea este efemera si creatia- eterna.