Art & Fashion for Education

Among many qualities fashion has, one that is close to my heart is its power to change people through the stories it unfolds. Even though fashion design is based on individuality and how each designer reinterprets the world around them, the way in which their ideas, concepts and creations interact can generate a unique experience. Art and Fashion for Education is an event built around this idea of a special kind of interaction, an interaction between art, fashion and education whose goal is to raise funds for individuals with special abilities, but without financial possibilities. In order to achieve this noble goal, a series of Romanian designers were invited to create unique pieces of clothing inspired by renowned artists and their art works. The designers are: Smaranda Almășan inspired by Mike Kelley, Andreea Bădală by Méret Oppenheim , Lucian Broscățean by Joseph Kosuth, Ioana Ciolacu by Damián Ortega, Andrei Dudău by Apichatpong Weerasethakul , Răzvan Firea by Tamara Łempicka, Olah Gyárfás by Cy Twombly, Adelina Ivan by Antony Gormley , Irina Marinescu by Mircea Suciu , Marina Moldovan by Ben Vautier, Sabina Pop  by Nick Cave, Lucian Rusu by Gottfried Helnwein, Carmen Secăreanu by Maya Lin.

It was very interesting to see which were the chosen artists and how did the designers manage to translate art into clothing, to mix their individual aesthetic with the aesthetical universe of the artist they have chosen. In some cases I was able to guess the designer just by looking at his/her inspiration because I could sense the influence of a certain artist in a designer’s work. The entire story behind this event seemed to be a personal one. From the selection of the artist, to the choosing of the fabric, to the final display of the garment, each designer had the opportunity to recreate a work of art by infusing it with his/her personal touch.

11225595_1625317154368966_162668821_n

So when Lucian Broscățean invited me to take part in his project, as model for the series of images accompanying his design for this event I was overwhelmed with excitement. First of all because I have been a fan and follower of his work for a long time, and have always admired his in-depth analysis of concepts, his unique designs, and his meticulously constructed universe, second of all because I have always been interested in the dialogue between fashion design and art so this was a unique opportunity to observe the way in which this dialogue can be created. Lucian’s inspiration was the work of Joseph Kosuth, one of the most renowned conceptual artists of the 20th century. His work is centered on the exploration of the production and role of language and meaning within art, and although his art may seem detached and stripped of personal meaning, it seduces the viewer at an intellectual level… just like Lucian’s designs. The photos were taken by Mihai Plătică, a talented photographer from Cluj who managed to capture the atmosphere and depth of Lucian’s design and concept.

11262240_1625317221035626_821728297_n

11253873_1625317254368956_327089953_n

11103536_1625317287702286_1674490592_n

Lucian Broscatean_Art & Fashion for Education_1

Lucian Broscatean_Art & Fashion for Education

Lucian Broscatean_Art & Fashion for Education_2

Art & Fashion for Education is a project initiated and curated by Pavilion Curatorial Office (Răzvan Ion, Eugen Rădescu and Gergő Horváth) and Bucharest Biennale – Bucharest International Biennial for Contemporary Art. The funds raised throughout this event will be used to buy PC’s which will be donated to talented underprivileged teenagers. The beneficiaries of the program will be selected with the help of ‘Noi Orizonturi’ Foundation.

The exhibition opened on the 14th of May and will go on until the 12th of June inside the Teatrul de Comedie in Bucharest (The Comedy Theatre). It will also take place in Timișoara at the Art Museum (June 23 – July 17, 2015) and in Cluj-Napoca at the National Art Museum (September 3 – 16, 2015).

Advertisements

Laboratorul interdisciplinar al Smarandei Almasan

  • Care sunt filmele tale preferate?

Film = imagine ,sunet , traire ,lucruri la care vibrez si care ma incarca. Paleta este foarte larga si porneste de la imagistica tulburatoare a lui Tarkovski, de la fascinatia lui Fellini pentru “vaudevill”-uri,trece prin Odiseea lui Kubrick si ajunge la Almodovar ,poate cel mai interesant original ,dar si tensionat cineast spaniol al anilor 2000.

  • Care sunt formatiile tale preferate?

Playlist ul meu este atat de divers si haotic chiar…cred ca rock-ul este atemporal si de curand m-am intors la hip-hop ul old school , sigur sub influenta unei luni petrecute la Snoop dog pe west coast  , in Los Angeles.

  • Care este ultima carte citita?

Scriitorii sud americani ma fascineaza , de curand l-am descoperit pe Carlos Ruiz Zafon si a lui Umbra vantului, i-am devorat toate cartile traduse , o lectura usoara as zice ,dar cu greu te lasa sa te desprinzi…acum citesc ,,Flori pentru Algernon ,,Daniel Keyes , e in stadiu incipient , nu ma pronunt.

  • Care sunt artistii tai preferati? (orice domeniu artistic inclus)

Alegerea o fac probabil si in functie de influenta pe care curentul minimalism a avut o in moda la sf.anilor 60,deoarece primele aparitii ale artistilor care reprezinta acest curent au fost in revista de moda si nu in cele de arta ,dupa expozitia manifest a minimalismului ,,Structuri primare,,din 1969 , New York,Jewish Museum.Aici ii amintesc pe :Donald Judd,Sol Le Witt,Frank Stella, Dan Flavin,Carl Andre,Robert Morris etc.

  • Daca ai face parte dintr-o echipa de exploratori ce pornesc intr-o calatorie spatiala inspre noi teritorii si civilizatii, care ar fi cele 5 lucruri pe care le-ai lua cu tine?

Cu zambetul pe buze as spune: biletul de intoarcere.ma simt bine ca cetatean al Terrei.

Frank Herfortcredit foto: Frank Herfort

Ce m-a atras de la inceput la designul vestimentar a fost capacitatea sa de a reinterpreta realitatea raportandu-se constant la domenii dintre cele mai diverse din care colectioneaza repere pe care le foloseste pentru a construi fictiuni purtabile. Aceasta perspectiva interdisciplinara ce poate fi reperata in designul vestimentar veritabil m-a ajutat de-a lungul timpului sa descopar designeri care percep moda ca un mijloc de interactiune cu exteriorul. Aceasta interactiune cu exteriorul este de cele mai multe ori acompaniata de o componenta personala, intima, interioara prin intermediul careia designerii nu doar interpreteaza ci si reinventeaza exteriorul.

Consider ca o parte importanta din procesul creativ este ocupata de spatiul in care designerul isi petrece marea majoritate a timpului. Cum este aranjat, unde este situat si care este atmosfera in acest spatiu reflecta relatia dintre designer si creatiile sale si creeaza inevitabil o legatura speciala cu posibilul cumparator. 

atelier smaranda almasanAtelierul Smarandei Almasan  se afla intr-unul dintre cele mai efervescente spatii artistice din Cluj-Napoca, Fabrica de Pensule. Atelierul sau, impreuna cu cel al lui Istvan Cimpan (pe care l-am vizitat in urma cu ceva timp) scurtcircuiteaza reteaua galeriilor de arta si a holurile post-apocaliptice alimentand cu o energie aproape suprarealista spatiul Fabricii de Pensule. Suprearealist este si unul dintre peretii care protejeaza spatiul in care Smaranda si-a aranjat meticulos obiecte provenind din propriul trecut si din trecutul unor necunoscuti pe care i-a transformat in personaje ce ii populeaza imaginarul. Piese din colectiile sale ocupa o mare parte din atelier si asteapta in tacere sa isi sopteasca povestea. Intregul atelier pare a fi o instalatie artistica ce prinde sens doar in momentul in care interactionezi cu ea. Dupa vizita facuta, nu pot sa imi imaginez un alt spatiu mai potrivit pentru a-i adaposti Smarandei creatiile. Ea imi marturiseste ca a ales aceasta locatie pentru ca simte moda ca pe un domeniu care s-a aflat mereu intr-o relatie speciala cu arta.

“As spune ca designul vestimentar se afla in interactiune cu arta, ramane deschisa ipoteza daca moda este arta sau nu .Pronosticurile ,,este moda arta sau nu,,raman valabile probabil si in zilele noastre.Un reper esential pentru mine il reprezinta din punct de vedere istoric fuziunea dintre moda si arta in perioada anilor 60 in New York. ,,The moving sculptures,,reprezentau niste entitati care intareau ipoteza si alinierea fashion-ului in limbajul artistic contemporan.

Interactiunea este indusa clar  de nevoie, de nevoia de imagine, de nevoia de cunoastere. ,,Exteriorul,, poate genera o infuzie de trasee noi, conexiuni, viziuni utopice, distopice etc.exteriorul este un resort, fie ca ne referim la spatiul fizic din afara laboratorului, la persoane/personaje, situatii sau, in cazul meu, la arta. Sigur, datorita pozitiei privilegiate pe care o am si anume de a fi inconjurata zilnic de artisti, de albume de arta, de expozitii, legatura mea cu arta probabil este mai stransa decat cea cu moda,dar moda este limbajul meu si incerc sa il hranesc din zone diferite, dar se pare ca prefera dieta bazata pe arta contemporana si scriitori sud americani …”

Arta si literatura reprezinta puncte de reper ale universului sau creativ, iar dieta despre care vorbeste Smaranda chiar da rezultate, ele fiind vizibile in fiecare dintre colectiile sale.

atelier smaranda almasan_1atelier smaranda almasan_2Ce rol are atelierul in procesul creativ?

“Acum vorbim despre interior si inseamna mai mult decat credeam vreodata, a devenit  intim, este laboratorul unde experimentez, unde ma zbat intre idei, tipare, materiale, aproape ca un camp de lupta. Lucrurile sunt foarte dinamice, cateodata chiar scapa de sub control. Este nevoie de multa disciplina. Atelierul este  proces creativ si il pretuiesc enorm, chiar daca suna foarte romantic.”

atelier smaranda almasan_3atelier smaranda almasan_4Cum sunt distribuite sarcinile in atelier?

In atelier se fac prototipurile si seriile mici . Pentru colectii colaborez cu o fabrica care poate sustine productia,sarcinile nu sunt distribuite ci sunt asumate si gestionate de fiecare membru.

atelier smaranda almasan_5atelier smaranda almasan_6atelier smaranda almasan_7Cum poate face fata nestatorniciei prezentului un atelier in care se pune pret pe meticulozitatea executiei?

Uite nu stiu…deocamdata ne scaldam in ape tulburi .Consider ca pionieratul si tranzitia se extinde.Sincer,nu e usor deoarece este o zona relativ noua, un laborator de testare recent, structura sistemului este inca in constructie. Nevoia conjuctiilor de tip ,,ca si,,(dincolo), ,, precum ,,reprezinta o componenta noua in vocabularul zilnic. Asadar repererele exista si sunt imprumutate dintr- un sistem functional.

Dincolo de obstacolele pe care multi dintre designerii romani le intalnesc pe drum, Smaranda reuseste sa isi pastreze calmul, reuseste sa isi stabileasca obiective realiste, si continua sa puna pret pe calitatea mesajului transmis prin creatiile sale, pe calitatea executiei si a materialelor. Drept dovada a ajuns sa isi prezinte ultimele colectii in cadrul Saptamanii Modei din Viena (MQ  Vienna Fashion Week), isi vinde creatiile in magazine din tara si strainatate, iar cei care ii trec pragul atelierului se indragostesc de piesele semnate de ea.

Care este urmatorul pas pe care il va face designerul Smaranda Almasan?

“Urmatorii pasi ,mici si greoi sunt spre o linie noua ,o colectie capsula , un concept care se contureaza de ceva vreme si care intampina probleme legate de partea de procurare a materialelor , foarte plictisitor acest aspect, dar mie imi da batai de cap tot timpul.De asemenea lucrez pentru colaborarea cu un retailer din Statele Unite.”

 

Henrik Vibskov: functia interdisciplinara a modei

Moda a avut mereu o legatura speciala cu celelalte discipline artistice. Creatorii vestimentari au inteles nevoia unei interactiuni permanente cu diferite surse creative. Motivele organice prezente in stilul Art Nouveau au impanzit materialele rochiilor scapate de incorsetarile trecutului, formele abstracte promovate de cubisti s-au materializat in fuste tubulare si palarii geometrice. Paul Poiret a fost un impatimit al artelor frumoase, avand numeroase legaturi in cercurile artistilor parizieni. Printre artistii preferati de el se numara: Picasso, Matisse, Utrillo, Francis Picabia. Aportul acestora la schimbarile artistice de la inceput de secol a constituit o sursa importanta de inspiratie pentru Poiret. Elsa Schiaparelli a sustinut viziunea halucinanta a suprarealistilor, oferind femeilor o alternativa fantezista la costumele austere promovate de rivala sa Coco Chanel. Henrik Vibskow profita de acesta legatura existenta intre arta si moda  pentru a-si pune la cale reprezentatiile sale fantasmagorice. Experienta vizuala creata de el iti permite accesul intr-un spatiu alternativ unde barierele, acum difuze, dintre discipline genereaza o noua viziune asupra modei.

Henrik Vibskov portretizeaza profilul artistului contemporan. A absolvit prestigiosul Colegiu de Arta si Design Central Saint Martin din Londra, incepandu-si, astfel, cariera de designer. Dar viziunea sa artistica nu se limiteaza doar la domeniul modei, el activand cu succes si in zona muzicii electronice experimentale, unde colaboreaza cu artistul danez Anders Trentemoller si cu Mikael Simpson, avand, in acelasi timp, expozitii in importante muzee si galerii din jurul lumii: MoMA in New York, Palais de Tokyo in Paris sau Zeeuws Museum in Middelburg, Olanda.

Natura versatila a intereselor sale il recomanda pe Henrik Vibskov ca fiind un artist care nu isi izoleaza campul creativ doar la un domeniu, ci confrunta spatiul modei cu cel al inovatiilor artistice, al teatrului si al muzicii, pentru a da nastere unei experiente vizuale diferite. Datorita viziunii sale interdisciplinare, Henrik Vibskov poate sa isi aplice cunostintele acumulate din domenii conexe asupra procesului de creare a hainelor. Prezentarile colectiilor sale vestimentare constituie performance-uri artistice in cadrul carora modele imbracate in creatiile sale interactioneaza cu instalatii eclectice.

Untitled

„Composing colors is a lot like composing music. You need trebles, intermediate notes, bass. You want a steady rhytm, a syncopated rhytm.” 

„The Fantabulous Bicycle Music Factory” constituie numele, dar si dezvalui conceptul din spatele colectiei sale pentru sezonul primavara-vara 2008. Imbinand pasiunea sa pentru masinarii imposibile cu pasiunea pentru muzica, Henrik Vibskov isi pune modelele sa defileze in jurul unei instalatii formate dintr-o serie de biciclete interconectate prin instrumente muzicale. Manechinele interactioneaza pe rand cu aceasta masinarie activand astfel instrumentele care emit sunete.

4

Importanta pe care designerul o atribuie acestor instalatii neconventionale nu constituie un artificiu care sa epateze. Performence-urile puse la cale de el fac referire la tensiunea existenta intre om si tehnologie, intre om si masinarie, unde hainele sunt cele capabile sa creeze o legatura coerenta intre fiinta si obiect. Colecta sa intitulata „The Human Laundry Service” exploreaza aceasta tensiune, prezentand-o sub forma unei relatii de interdependenta in care individul poate cu usurinta sa devina sclav al propriului progres. Rotile hipnotizante ce constituie decorul show-ului sunt puse in miscare de modele imbracate in piese vestimentare create de Vibskov. Universul gandit de acesta este unul static si insuficient, dar care, prin aportul individului, devine un portal spiritual.

5

Propunerea sa in materie de creatie vestimentara pentru sezonul primavara-vara 2012 este construita in jurul conceptului ce da si nume colectiei: Panopticon. A tot si a toate vazator, spectatorului i se permite acces in spatiu conceput de Vibskov sub forma unei camere multiplicate. Pentru a vedea Intregul e necesara o viziune de ansamblu, o viziune panoptica. Pana si accesoriile steampunk par sa ne transmita acelasi lucru : imaginile trebuie mereu filtrate prin mai multe lentile pentru o intelegere deplina a lor.

6

In toata aceasta nebunie creatoare, piesele vestimentare nu isi pierd functia lor principala – aceea de a fi purtate. Hainele par a functiona in universul lui Henrik Vibskov ca un liant intre fantezie si realitate, amintind mereu de un spatiu cotidian populat de o sumedenie de elemente creative din care artisti precum Vibskov isi gasesc inspiratia.

8***Acest articol face parte din seria de articole publicate in cadrul revistei online Art Act Magazine. In fiecare luni va voi prezenta fragmente din aceasta serie de articole pe care le-am scris cu mare placere, articole prin intermediul carora am avut ocazia sa aprofundez zona de interferenta dintre moda si arta.

Leigh Bowery – Farmecul discret al excentricitatii

Leigh Bowery este, din pacate, un nume prea putin cunoscut in zilele noastre, un personaj enigmatic ale carui sensuri s-au pierdut odata cu trecerea timpului. Ceea ce putini stiu e ca Leigh Bowery a reusit sa schimbe limbajul vizual al modei, iar personalitatea sa a influentat la nivel creativ artisti precum Lucian Freud, Alexander McQueen, Boy George, David LaChapelle, Anthony Hegarty. Importanta lui Leigh Bowery este revelatoare in mod special acum, la inceput de secol 21, caci imaginea creata de acesta reprezinta de fapt cultul artificiului si cultul alienarii in contextul unei culturi care a devenit obsedata de autenticitate.

1„Dress as though your life depends on it, or don’t bother” era unul dintre motto-urile lui Bowery. Paraseste Australia natala in 1980, fiind fascinat de tumultoasa viata artistica a Londrei acelor ani. Neavand o pregatire solida in domeniul modei, Leigh isi bazeaza incursiunea in design-ul vestimentar pe lectiile de croitorie primite de la mama sa si pe o viziune stilistica aparte. Chiar daca nu a reusit sa isi construiasca o cariera in acest domeniu, relatia lui Leigh cu propriile costume, pe care a continuat sa si le creeze pană inspre sfarsitul vietii, a fost una cu totul speciala. Preocupat in principal de interactiunea dintre corp si haina, el considera vesmintele ca fiind elemente vitale in consolidarea increderii in sine. Machiaj excesiv, volumetrii, corsete, pantofi cu platforme, travesti sunt cateva dintre elementele definitorii ale stilului sau inconfundabil. Prin vestimentatia sa, Bowery a reusit sa ne modeleze o noua perceptie asupra modei. Necultivand estetismul sau conventionalismul, costumele sale genereaza siluete suprarealiste, volumetrii exagerate si proportii unice. Creatiile lui Bowery sunt impertinente si instiga privirea. Designul vestimentar devine, astfel, pentru Bowery un mediu al experimentarii. Folosindu-si corpul ca punct de referinta, il contorsioneaza si ii regandeste amplasarea anatomica pentru a-l face sa interactioneze cu vesmantul ce il acopera. Leigh realizeaza, de fapt, o reforma, si nu o deformare, a corpului anatomic prin intermediul corpului vestimentar.

2 3 4Leigh Bowery este unul dintre cei mai extremisti interpreti ai propriului context istoric. Excesele sale vizuale se desfasurau in perioada in care Margaret Thatcher, ca prim ministru al Marii Britanii, isi impunea politicile conservatoare asupra populatiei. Incadrata generic undeva intre miscarea punk si new romanticism (New romanticism reprezinta o manifestare a culturii pop, in mare parte in Anglia, la inceputul anilor 80, nascuta ca o reactie de respingere a punk-ului, pastrand din acest curent doar estetica anarhiei, combinata cu estetica dandy si flamboianta promovata de artisti precum David Bowie), estetica lui Bowery reprezinta, in mod evident, o reactie la schimbarile ce aveau loc in acea perioada in Anglia si in afara ei. Pe langa situatia politica, importanta crescanda a mediului vizual l-a impulsionat pe Bowery sa caute in permanenta noi modalitati de a genera soc si de a se face vizibil si indispensabil in spatiul artistic.

5 6Dincolo de excentricitati, excese si controverse, experimentele lui Bowery, situate undeva la granita dintre reforma si revolta, dintre soc si inovatie sunt inca valide intr-un discurs despre interactiunea dintre moda, arta si viata. Destabilizand canoanele frumosului si ale uratului, Leigh Bowery  a demascat dictatura conformismului. Autointitulandu-se designer vestimentar, cantaret, dansator, ajungand in cele din urma sa se catalogheze drept opera de arta (In anul 1988 acesta petrece o saptamana in galeria lui Anthony d’Offay pe post de exponat. Tolanit pe un recamier, protejat de un geam de sticla prin care era expus privirilor vizitatorilor galeriei, Leigh isi petrece mai bine de 8 ore pe zi privindu-si reflexia in oglinda, schimbandu-si cele mai extravagante tinute, lasandu-se urmarit, privit, contemplat. Indrazneala acestei forme de narcisism excentric a creat confuzie in randul vizitatorilor si al criticilor), Leigh Bowery celebreaza un prezent al exceselor, un prezent in care cultul celebritatii s-a transformat intr-un cult al sinelui. Relevanta esteticii sale este validata de influenta pe care aceasta o are asupra viziunii artistice a unor designeri precum John Galliano, Walter van Beirendonck, Alexander McQueen si Rei Kawakubo, designeri care, la randul lor, incearca sa lupte impotriva monotoniei unor forme conservatoare.

***Acest articol face parte din seria de articole publicate in cadrul revistei online Art Act Magazine. In fiecare luni va voi prezenta fragmente din aceasta serie de articole pe care le-am scris cu mare placere, articole prin intermediul carora am avut ocazia sa aprofundez zona de interferenta dintre moda si arta.

Diana Vreeland – Moda ca extravaganta a realitatii

Diana Vreeland ne invata ca moda ar trebui sa constituie cea mai fermecatoare desprindere din banalitatea realitatii si cum propria ei realitate a fost definita in mare masura de moda, povestea vietii ei are foarte putin de a face cu banalitatea. Situata la granita dintre fantezie, fabulatie si realitate, povestea vietii Dianei Vreeland a contribuit la transformarea sa intr-o figura emblematica a modei secolului 20.  Considerata a fi primul fashion editor, Diana Vreeland a reusit, cu siguranta, sa schimbe perceptia lumii asupra modei. Ea se raporta la fenomenul modei ca la un fenomen artistic, sustinand importanta vesmintelor, alaturi de importanta picturilor ori sculpturilor in evolutia culturala si estetica a omenirii. Pentru Vreeland, moda unei epoci detine o incarcatura istorica si culturala ce ar trebui constientizata si pretuita. Cei aproape 50 de ani petrecuti in serviciul modei demonstreaza relevanta propriei viziuni si capacitatea sa de a fi mereu cu un pas inaintea prezentului. Cunoscuta pentru influenta pe care a avut-o in evolutia editoriala a revistelor Harper’s Bazaar si Vogue, cat si pentru viziunea aparte de care a dat dovada ca si curator al  Institutul Costumului de la Muzeul Metropolitan din New York, Vreeland a gasit mereu cele mai fanteziste si neobisnuite moduri de a abstractiza cotidianul.

2Puterea ei editoriala consta in abilitatea de a sugera publicului ceea ce el nu a stiut niciodata ca isi doreste. Ea a reusit sa schimbe modul in care femeile se raporteaza la haine, transformand, in acelaşi timp, forma si continutul revistelor de specialitate.

HARPER’S BAZAAR

Excentricitatea caracteristica Dianei Vreeland a contribuit la faima rubricii sale din  revista Harper’s Bazaar intitulata „Why don’t you…”

WHY DON’T YOU…

… paint a map of the world on all four walls of your boys’ nursery so they won’t grow up with a provincial point of view?

…rinse your blond child’s hair in dead champagne to keep its gold as they do in France?

… own, as does one extremely smart woman, twelve diamond roses of all sizes?

… wear violet velvet mittens with everything?

…have a room done up in every color green? This will take months, years, to collect, but it will be delightful—a melange of plants, green glass, green porcelains, and furniture covered in sad greens, gay greens, clear, faded, and poison greens?

Folosindu-se de umor, ironie si o doza de absurditate asumata, ea incearca sa demonstreze ca nu exista limite ale imaginatiei si ca un stil personal aparte este mereu mai dezirabil decat lipsa totala a acestuia. Afirmatiile incisive, uneori de-a dreptul scandaloase, au contribuit la construirea unei imagini hiperbolice a celei care a avut curajul sa reinventeze realitatea, imbinand faptele cu fictiunea in ceea ce ea insasi numea „factiune”. Pentru Vreeland, moda nu se rezuma la vesmant, ci reprezenta suma tuturor elementelor existente in afara dulapului modei. Directorul artistic Alexey Brodovitch, fotografi precum Richard Avedon, Louise Dahl-Wolfe, ilustratorul Marcel Vertès si scriitorul Truman Capote sunt artistii care au colaborat in acea perioada cu revista Harper’s Bazaar, iar Vreeland combina creatiile vestimentare cu viziunea acestora.

3 4 5VOGUE

Din anul 1963 si pana in anul 1971, Vreeland devine redactor sef al publicatiei americane Vogue. Hedonismul caracteristic acelei perioade i-a oferit Dianei libertatea unei exprimari artistice fara precedent in spatiul publicistic de specialitate. Pictorialele realizate pentru revista Vogue erau expeditii nebunesti si extrem de costisitoare in cele mai exotice locatii. Nici o idee nu era considerata prea bizara, nici o cheltuiala prea excesiva, nici o fantezie nu era interzisa. Ce incerca ea sa realizeze prin aceste pictoriale era o intalnire intre modernitate si traditie, intre prezent si trecut, dar nu o intalnire conventionala, ci una condimentata cu nebunia ei creatoare. Ea a fost cea care a promovat in paginile revistei Vogue o noua forma a frumusetii feminine. Pentru ea, frumusetea reprezenta personalitate, iar fotomodele precum Twiggy, Lauren Hutton,  Veruschka,  Edie Sedgwick si Iman completau viziunea ei neconventionala.

6 8 9THE COSTUME INSTITUTE – METROPOLITAN MUSEUM OF ART

Institutul Costumului Din cadrul Muzeului Metropolitan de Arta din New York risca atunci cand ii propune Dianei sa accepte rolul de consultant al Institutului. Echipa formata pana in acel moment din specialisti din domeniul istoriei costumului au fost sceptici la inceput, dar amprenta unica a personalitatii sale a reusit sa le schimbe acestora atitudinea si, mai mult decat atat, a reusit sa transforme Institutul Costumului, o locatie obscura, frecventata doar de un numar restrans de persoane avizate, intr-o locatie „la moda”, frecventata de toti cei care contau. The World of Balenciaga (1973), Hollywood Design (1974), The Glory of Russian Costume (1976), Vanity Fair (1977) constituie contributia curatoriala a Dianei Vreeland la portofoliul Institutului. Iubirea sa neconditionata pentru arta si moda a fost vitala in reforma aplicata spatiului expozitional. Odata cu Vreeland, muzeul inceteaza a mai fi un monument funerar al trecutului, costumele prind viata si devin actuale datorita modalitatii de expunere si a interactiunii creat de Vreeland intre prezent si trecut.

10 11DIANA VREELAND: THE EYE HAS TO TRAVEL

Diana Vreeland: The eye has to travel este numele documentarului facut in onoarea unei existente unice. Aceasta simpla afirmatie „the eye has to travel” (ochiul trebuie sa calatoreasca) dezvaluie mult despre modul in care Vreeland a perceput si modul in care s-a raportat la lumea in care a trait. Ea ne-a invatat sa privim lucrurile dintr-o alta perspectiva, sa ne hranim perceptia cu imaginatie si fanteziei. „Fara emotie nu exista frumusete”, iar fara Vreeland calatoria modei prin secolul 20 ar fi avut cu siguranta un alt traseu.

 ***Acest articol face parte din seria de articole publicate in cadrul revistei online Art Act Magazine. In fiecare luni va voi prezenta fragmente din aceasta serie de articole pe care le-am scris cu mare placere, articole prin intermediul carora am avut ocazia sa aprofundez zona de interferenta dintre moda si arta.

Marc Jacob’s Weather Project

Colectia brand-ului Marc Jacobs pentru sezonul toamna-iarna 2013/2014 foloseste ca inspiratie una dintre operele artistului Olafur Eliasson. Scenografia show-ului incearca sa reconstituie instalatia prezentata de Olafur in anul 2003 in interiorul muzeului Tate Modern din Londra. “The Weather Project” reprezinta o simulare poetica, prin intermediul unui disc format din sute de becuri generand o lumina monocroma, a miscarilor soarelui efectuate in decursul unei zile. Tavanul galeriei a fost acoperit de o oglinda imensa, un cer iluzoriu care nu elibereaza ci reflecta, iar aerul din incapere a fost umidificat pentru a produce un efect de ceata.

Untitled1

Marc Jacobs se foloseste de proiectul artistic al lui Olafur Eliasson pentru a explora, prin intermediul vesmintelor, influenta pe care lumina o poate avea asupra perceptiei noastre vizuale.  Siluete conventionale, combinatii cromatice armonioase ne descriu una dintre cele mai “cuminti” colectii ale lui Marc Jacobs din ultimele sezoane. Doar in momentul interactiunii vesmintelor cu lumina generata de instalatia solara, acestea prind viata si ne ofera, din nou, un spectacol desavarsit. Jocul estetic al lui Jacobs  transcende utilitatea materiala. Scopul sau final este de a spune o poveste. O poveste nu intotdeauna usor de deslusit, dar mereu fascinanta.

Untitled

sursa poze: ,  , ,