David Bowie – Stilul ca accesoriu al identitatii

”Fashion was never valued in England the way it was valued in other countries. It was style that was important. Through the 70’s all those club things were all about style, not fashion. The British do style better than anyone else” declara jurnalistul de moda Tim Blanks in cadrul unei intalniri intre experti din domeniu gazduita de platforma online SHOWstudio. Aceasta afirmatie nu contesta relevanta designerilor britanici, ci subliniaza o caracteristica aparte a modului britanic de abordare a demersului creativ. Tim Blanks rezuma involuntar contributia lui David Bowie la istoria modei secolului 20.

1Ziggy Stardust, Major Tom, The White Duke, David Bowie, toate aceste personaje generate de creativitatea debordanta a talentatului David Robert Jones (numele adevarat a lui David Bowie) au conturat stiluri inconfundabile care au reusit sa influenteze moda vremurilor. Redefinind mereu granitele muzicii, modei si propriei personalitati, David Bowie constituie o influenta majora atat pentru artistii generatiei sale, cat si pentru artistii prezentului. Stilul sau s-a aflat mereu intr-o continua transformare, dar poate cea mai prolifica perioada a experimentarilor sale ramane cea de la inceputul anilor `70. Chiar daca imaginea stralucitoare si bizara propusa de el este originala datorita modului in care artistul a reusit sa si-o insuseasca, influentele care au contribuit la crearea sa pot fi reperate in stilul psihedelic al unor formatii care preceda inceputurile glam rock-ului propus de Bowie. Evenimentele majore ale acelei perioade au influentat de asemenea modul sau de abordare a muzicii si a modei. Aselenizarea din anul 1969 a marcat profund atat domeniile stiintifice, cat si cele artistice, iar pentru David Bowie a constituit o adevarata rampa de lansare. Piesa intitulata Space Oddity, inspirata de filmul cult al regizorului Stanley Kubrick, 2001: A Space Odissey, a fost lansata cu doar cateva zile inainte de aselenizare. Atat succesul inregistrat de aceasta piesa, cat si fascinatia lui Bowie pentru SF, calatorii spatiale si extraterestrii  au stat la baza crearii alter ego-ului Ziggy Stardust. Sub acest pseudonim, aparitiile scenice, si nu numai, ale lui Bowie sunt compuse din pantaloni mulati cu talie foarte inalta, jachete structurate, cizme inalte cu platforma exagerata, amintind de incaltamintea astronautilor, machiaj strident, delimitat de podoaba capilara de culoarea focului. Colaborarea dintre David Bowie si designerul avangardist Kansai Yamamoto duc si mai departe exagerarile stilistice, propunand salopete in culori psihedelice, imbinand motive etnice si materiale lucioase, sclipitoare, mereu scotand in evidenta trupul filiform al cantaretului. Aceste aparitii sclipitoare (si la propriu, si la figurat) exploreaza imaginarul generat de aselenizare prin prisma revolutiei sexuale a acelor ani. Vestimentatia ostentativa purtata de extraterestrul/rock star Ziggy Stardust este sexuala in asexualitatea sa. Imprumutand elemente atat din garderoba masculina, cat si din cea feminina, eclectismul costumelor lui Ziggy ne indeamna sa stergem barierele impuse de normele sociale, sa exploram haosul in cele mai creative forme ale sale, sa percepem hainele ca porti de acces inspre taramuri fantastice.

2 3 4Alegerile vestimentare si personalitatile flamboiante ale artistului David Bowie au devenit surse de inspiratie atat pentru artistii din industria muzicala, cat si pentru designerii vestimentari ai sfarsitului de secol 20 si inceput de secol 21. Incepând cu membrii formatiei Kiss, cunoscuti pentru machiajul excesiv, pentru costumele mulate, cu umeri structurasi si decolteuri generoase, pantofi cu platforma si ajungand pana in prezent, in dulapul excentricei Lady Gaga, stilul vestimentar al lui David Bowie, indeosebi perioada sa Ziggy Stardust, a constituit o influenta majora in construirea identitatii vizuale a multor artisti. Prezenta sa in inspiratia designerilor contemporani valideaza creativitatea si relevanta stilului sau. Intr-un articol aparut pe platforma online a revistei Vogue US, ni se dezvaluie conexiunile existente intre propunerile designerilor pentru ultimele sezoane si diferitele stiluri abordate de David Bowie de-a lungul carierei sale. Ricardo Tisci, designerul casei Givenchy se inspira in colectia pentru primavara anului 2010 din garderoba glam caracteristica inceputului anilor 70, Jean Paul Gaultier este fascinat de tinutele extravagante ale alter ego-ului Ziggy Stardust, motiv pentru care tinute atat din colectia pentru primavara lui 2011 cat si ținute din colectia pentru primavara lui 2012  sunt inspirate din costumele de scena ale acestuia. Alexander McQueen in colectia sa din anul 2001 exploreaza vestimentatia artistului din perioada cunoscuta de fanii artistului ca ”The Thin White Duke”, perioada in care Bowie exploreaza teritoriile muzicii soul si funk, iar vestimentar propune o tinuta formata din costume masculine, impecabil croite, jucandu-se la nivelul croiului pentru a-si modifica silueta. Piese din colectiile Dries van Noten, Richard Nicoll, Lanvin, Chloe amintesc de tinutele iconice ale lui Bowie. Campania publicitara a colectiei Miu Miu pentru toamna lui 2012 o are ca protagonista pe actrita Chloe Sevigny purtand costume psihedelice, Kate Moss il portretizeaza pe Ziggy Stardust in paginile revistei Vogue Paris, numarul din ianuarie 2012, excentrica Daphne Guinness face acelasi lucru, in maniera sa personala si inconfundabila pentru Vogue Germania. In timp ce moda reviziteaza in permanenta trecutul pentru a genera noi tendinte, stilul lui David Bowie functioneaza ca reper estetic si stilistic atemporal.

5 6 7 8***Acest articol face parte din seria de articole publicate in cadrul revistei online Art Act Magazine. In fiecare luni va voi prezenta fragmente din aceasta serie de articole pe care le-am scris cu mare placere, articole prin intermediul carora am avut ocazia sa aprofundez zona de interferenta dintre moda si arta.

Remedii vizuale de ignorare a caniculei

“Termometrul spune la umbră 33 de grade Celsius… Sub arşiţa soarelui”…fiintele care ii supravietuiesc se dizolva in spatele aburilor emanati de peretii constructiilor urbane care par a consuma si ultimele resurse de umbra.

Incepi sa iti pierzi speranta unei  salvari. Cauti remedii conventionale,  sau auzite din povesti, de a scapa de arsita. Dai vina pe incalzirea globala si iti pornesti, pe ascuns , aerul conditionat. Hainele devin o povara, debarasate de orice conventie estetica, sociala si personala. Te gandesti la combinatii salvatoare ale trend-urilor propuse pentru acest sezon…nici una castigatoare. Ai nevoie de racoare, o racoare ce apartine altui anotimp. Incepi sa te gandesti la serile de toamna, cu miros de frunze, la ploile marunte, la vantul ce anunta albul lunilor de iarna…

Cat de nefolositor ar fi un pictorial ce anunta tipologiile femeilor de toamna-iarna cand acesta pare a fi singura sansa de evadare dintr-o caldura prea mare, prea mare mon cher?

Elle UK – August 2011

Fotograf –  Matthias Vriens-McGrath

Model – Coco Rocha

Stilist –  Anne-Marie Curtis

sursa poze:

Solutii practico-imaginare pentru iesirea din impas

Cazul 1: restanta

Se intampla, nu avem ce face, nu e o tragedie, in nici un caz o bucurie. Poate inca o grija in plus, un musafir nepoftit care pleaca dar numai cu programare. Ce incerc sa va spun, in mai multe cuvinte decat ar fi necesar probabil, e ca inevitabilul s-a intamplat si m-am trezit peste noapte, sau mai bine zis peste zi, cu o restanta. Dupa cum stau lucrurile, variantele disponibile pentru a rezolva situatia sunt destul de limitate si plictisitoare. Noi nu de aia suntem aici, sa gasim rezolvari plictisitoare la probleme cu potential creativ. Cand te pierzi in visare cel mai bine daca nu in momentele in care ar trebui cu disperare sa te ocupi de ceva important? Cand hoinaresti printre ganduri in cautare de noi ocupatii daca nu atunci cand predarea unui proiect iti bate la usa? Care ar fi solutiile practico-imaginare ale situatiei de fata?

As putea oare sa ma pierd printre peretii casei Rodarte, construita din materiale si amintiri?

Sau as putea sa imi pierd urma prin jungla baroc-minimalista a Miucciei Prada…

Si daca nu reusesc, as putea oare sa o ajut pe  Stella McCartney sa culeaga cele mai zemoase si delicioase fructe pe care sa le combine cu dibacie intr-o salata ready to wear?

Sau as putea sa ma deghizez intr-una din multele masti ale muzei farsoare Maria Lani, si sa fug in lume cu sute de tablouri furate de la marii maiestrii ai picturii

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cine nu ar vrea sa piarda timpul, rezervat problemelor serioase ale fiintei, la o petrecere somptuoasa, parca desprinsa din paginile Marelui Gatsby, unde austeritatea, restrictia socialului, plictiseala si jumatatile de masura nu isi au locul?

Poate niste lectii de balet…

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

As putea cotrobai prin sertarele subconstientului…

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

si sa evadez undeva departe de lumea concreta, intr-un loc in care solutiile practico-imaginare chiar dau rezultate, intr-un loc in care examenele nu exista, iarna a plecat demult, iar visarea este necesara.

 

P.S.: din pacate nu pot specifica sursa exacta a tuturor pozelor ce apar in aceasta postare. imi cer scuze surselor care vor fi dezavantajate. printre sursele pe care mi le amintesc se numara: style. com, jan masny, cosmetica lupilor, pas un autre.

Let’s talk about…minimalism

Stiu ca ar trebui sa postez un articol retrospectiva pentru anul 2010 in care sa mentionez punctele cheie in materie de fashion ale anului ce tocmai a trecut, dar nu o sa fac asta. Pot sa va dau o lista cu site-urile si blog-urile care au facut asta. Si eu le-am citit inainte sa ajung la concluzia ca nu o sa scriu o retrospectiva. Acest articol va porni insa de la mult discutata Retrospectiva dar se va axa strict pe un fenomen a lui 2010 : minimalismul.

Mi-am dat seama ca am neglijat de ceva vreme rubrica  „let’s talk about fashion “, nu stiu exact motivele pentru care s-a intamplat asta, dar uite cum se potrivesc lucrurile si azi am chef sa „talk about fashion “, so let’s…

Am ales sa vorbesc despre fenomenul „ Less is more “ pentru ca pe langa faptul ca este unul din trend-urile mele preferate, mi se pare a fi un fenomen social interesant care leaga intr-un mod ciudat (sau nu) miscarea feminista de recesiune si anul 2010 de anul 2011.

Aparut in arta la inceputul anilor ’60, minimalismul se dorea a fi un manifest impotriva societatii inchistate intr-un timp si un spatiu corupt. Miscare asceta, minimalismul nega emotiile, istoria, narativismul. Misiunea sa : curatarea individului de tot ce il inconjoara si ii distrage atentia de la esenta.

Constantin Brancusi, Piet Mondrian, Kazimir Malevich

Minimalismul apare cu mult mai tarziu in lumea modei, cu o misiune diferita, dar inca fidela celei initiale pentru ca minimalismul se strecoara pe podium imediat dupa ce explozia de culoare, sintetic si sclipici a anilor ’80  ajunge la suprasaturatie. Femeia refuza sa mai fie un simplu ornament de Craciun si „ fura” camasa si pantalonul din garderoba iubitului (asa cum facea in urma cu aproape un secol Coco Chanel) si isi inventeaza o uniforma de baza cu care va lupta impotriva societatii indoctrinate. Coincidenta sau nu, in anii ’90 are loc o miscare de gherila feminista care face ca un numar record de femei sa ocupe posturi de conducere in multinationale si sa candideze pentru posturi de presedinte si prim ministru.

Sustinatori dintotdeauna ai emanciparii femeii, designerii au elaborat tinute puternice, structurate, elementare, care sa devina fundatia oricarei garderobe. Piloni ai fenomenului minimalist al anilor ’90, Calvin Klein, Jil Sander, Helmut Lang, au folosit culori neutre, piese din vestimentatia masculina si focalizandu-se pe material si croiala, au sculptat prototipul unei femei urbane, puternice si inteligente. “ Less is more” nu este doar un slogan inteligent conceput pentru a vinde haine, “ less is more „ devine sloganul unei perioade, a unui grup social care isi construieste individualitatea prin vestimentatie, constientizand valoarea, cantitatea si forma.

Kate Moss pt Vogue Spania1995

Calvin Klein

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Jil Sander, Prada s/s 1997

Stim cu totii ca moda revine si reinventeaza trecutul in noi forme si texturi, dar ce este interesant de urmarit este cum moda, desi multi ignora acest fapt, este strans legata de social. Schimbarile din social au influentat mereu lumea modei. Si atunci revenirea minimalismului nu mai este intamplatoare ci reflecta mentalitatea indivizilor intr-un anumit climat social si economic. Daca in anii ’90, minimalismul a aparut ca un raspuns la globalizare si urbanizare, minimalismul sfarsitului de prim deceniu ’00 apare ca o solutie practica impotriva recesiunii, impotriva dezumanizarii si devine reactionar primei sale perioade. Recesiune cauzata de globalizarea fortata, dezumanizarea cauzata de urbanizare. Minimalismul anului 2010 ofera optiunea unui nou inceput, unei intoarceri la un romantism auster pentru ca femeia careia i se adreseaza acest minimalism nu mai are nevoie de confirmarea propriei sale puteri. Ea insa are nevoie sa isi pastreza feminitatea si eleganta, sa isi regaseasca esenta in piese vestimentare atemporale. Povestea devine si mai interesanta cand aflam ca minimalismul a fost readus la viata de trei femei: Phoebe Philo, Hannah MacGibbon si Stella McCartney.

Supranumite de jurnalistii de specialitate “The Queens of Clean”, cele trei inventatoare ale noului minimalism isi incep povestea din acelasi punct: colaborarea cu Chloe. Stella McCartney a fost prima care si-a lasat amprenta asupra creatiilor casei Chloe, dupa numai doi ani de la absolvirea institutului de moda Central Saint Martins din Londra. In anul 2001, Phoebe Philo preia comanda si reuseste sa pastreze imaginea Chloe la un standard de excelenta a  pret-a-porter-ului pana in anul 2006 cand se retrage pentru a reveni in forta in anul 2009 cand se alatura casei de moda Celine care ii va aduce succesul si recunoasterea internationala de azi. Ultima la conducerea Chloe, Hannah MacGibbon, a dat lumea modei peste cap in aceasta toamna cand a prezentat in colectia sa o noua abordare a paltonului, intr-o culoare ce va detrona, macar pentru un sezon negrul etern: camel-ul.

Astfel, cele trei “regine” ale noului minimalism, impreuna cu veteranii minimalismului, au redescoperit in 2010 un nou sens al sintagmei “less is more” si nu s-au oprit aici, pentru ca nevoia unei reformatari a modei prin sondarea in cotidian s-a continuat si in colectiile pentru primavara/vara 2011. Cea ce a adus nou minimalismul anului 2011 a fost culoarea. In formula de neutre a trecutului s-au strecurat culori puternice care subliniaza un nou inceput, o noua femeie careia nu ii este frica sa iasa in evidenta si stie sa faca asta in cel mai impecabil si stylish mod cu putinta. Vom asista oare la un inceput de nou deceniu minimalist prin excelenta? Sau schimbarile din social vor aduce schimbari si pe podium, asa cum s-a mai intamplat in trecut? Pronosticurile nu isi au locul aici pentru ca povestea modei nu se incheie niciodata, ea se rescrie mereu iar finalul ramane intodeauana deschis visarii.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Chloe, Stella McCartney a/w 2010

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Celine, Jil Sander a/w 2010

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Celine, Chloe s/s 2011

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Stella McCartney, Maison Martin Margiela s/s 2011

Diane von Furstenberg, Jil Sander, Tommy Hilfiger, Calvin Klein