Dress like a painting

Somewhere in the 1960’s, Duke Ellinngton visited the Fondation Maeght in St.Paul de Vence, France, where some of Joan Miro’s works were exhibited (they still are). The two artists met for the first time on that occasion and the encounter was caught on film by Norman Granz, who was then working on a documentary about improvisation in jazz music. Miro takes Duke on a guided tour of his sculptures while chatting away in French and Duke responds to the artist in English. After that, Duke sat down at his piano and improvised a song later known as “Blues for Joan Miro“. The two men couldn’t understand a word the other said, but they weren’t bothered by that. They were just enjoying themselves and each other’s art form.

I have to be honest with you; Miro is one of those painters who I never really understood. Although I visually enjoy his art, if I were to explain it to someone else, I don’t think I would know how. So reading about Miro and Ellinngton’s encounter made me realize that maybe not everything needs to be explained in order to be understood, maybe you just have to enjoy it beyond the restriction of language.

I chose this particular painting by Miro because it is one of his earlier works, when he was experimenting with different styles, trying to create his own visual language (trying to understand himself, as I am trying to understand him now). Although it is different from his famous works, what I like about this particular painting is the visual power created by the juxtaposition of such different surfaces: we have the wavy surface of the dress which gives you the impression of an optical illusion, and then there is the geometric background, and the lyrical presence of the flower on the dress. The composition of the model’s face seems to somehow combine all these dramatic contrasts becoming the central focus of the painting.

And what better choice of clothes that reflect these dramatic contrasts than a Dries van Noten item, combined with a pair of Marni shoes, and a beautiful brooch from Peta Kruger. If you can’t afford them, I guess you can always improvise 🙂

Joan Miro

Joan Miro – Portrait of Juanita Obrador

Marni fringed leather brogues

Dries van Noten coat

Peta Kruger brooch

Advertisements

David Bowie – Stilul ca accesoriu al identitatii

”Fashion was never valued in England the way it was valued in other countries. It was style that was important. Through the 70’s all those club things were all about style, not fashion. The British do style better than anyone else” declara jurnalistul de moda Tim Blanks in cadrul unei intalniri intre experti din domeniu gazduita de platforma online SHOWstudio. Aceasta afirmatie nu contesta relevanta designerilor britanici, ci subliniaza o caracteristica aparte a modului britanic de abordare a demersului creativ. Tim Blanks rezuma involuntar contributia lui David Bowie la istoria modei secolului 20.

1Ziggy Stardust, Major Tom, The White Duke, David Bowie, toate aceste personaje generate de creativitatea debordanta a talentatului David Robert Jones (numele adevarat a lui David Bowie) au conturat stiluri inconfundabile care au reusit sa influenteze moda vremurilor. Redefinind mereu granitele muzicii, modei si propriei personalitati, David Bowie constituie o influenta majora atat pentru artistii generatiei sale, cat si pentru artistii prezentului. Stilul sau s-a aflat mereu intr-o continua transformare, dar poate cea mai prolifica perioada a experimentarilor sale ramane cea de la inceputul anilor `70. Chiar daca imaginea stralucitoare si bizara propusa de el este originala datorita modului in care artistul a reusit sa si-o insuseasca, influentele care au contribuit la crearea sa pot fi reperate in stilul psihedelic al unor formatii care preceda inceputurile glam rock-ului propus de Bowie. Evenimentele majore ale acelei perioade au influentat de asemenea modul sau de abordare a muzicii si a modei. Aselenizarea din anul 1969 a marcat profund atat domeniile stiintifice, cat si cele artistice, iar pentru David Bowie a constituit o adevarata rampa de lansare. Piesa intitulata Space Oddity, inspirata de filmul cult al regizorului Stanley Kubrick, 2001: A Space Odissey, a fost lansata cu doar cateva zile inainte de aselenizare. Atat succesul inregistrat de aceasta piesa, cat si fascinatia lui Bowie pentru SF, calatorii spatiale si extraterestrii  au stat la baza crearii alter ego-ului Ziggy Stardust. Sub acest pseudonim, aparitiile scenice, si nu numai, ale lui Bowie sunt compuse din pantaloni mulati cu talie foarte inalta, jachete structurate, cizme inalte cu platforma exagerata, amintind de incaltamintea astronautilor, machiaj strident, delimitat de podoaba capilara de culoarea focului. Colaborarea dintre David Bowie si designerul avangardist Kansai Yamamoto duc si mai departe exagerarile stilistice, propunand salopete in culori psihedelice, imbinand motive etnice si materiale lucioase, sclipitoare, mereu scotand in evidenta trupul filiform al cantaretului. Aceste aparitii sclipitoare (si la propriu, si la figurat) exploreaza imaginarul generat de aselenizare prin prisma revolutiei sexuale a acelor ani. Vestimentatia ostentativa purtata de extraterestrul/rock star Ziggy Stardust este sexuala in asexualitatea sa. Imprumutand elemente atat din garderoba masculina, cat si din cea feminina, eclectismul costumelor lui Ziggy ne indeamna sa stergem barierele impuse de normele sociale, sa exploram haosul in cele mai creative forme ale sale, sa percepem hainele ca porti de acces inspre taramuri fantastice.

2 3 4Alegerile vestimentare si personalitatile flamboiante ale artistului David Bowie au devenit surse de inspiratie atat pentru artistii din industria muzicala, cat si pentru designerii vestimentari ai sfarsitului de secol 20 si inceput de secol 21. Incepând cu membrii formatiei Kiss, cunoscuti pentru machiajul excesiv, pentru costumele mulate, cu umeri structurasi si decolteuri generoase, pantofi cu platforma si ajungand pana in prezent, in dulapul excentricei Lady Gaga, stilul vestimentar al lui David Bowie, indeosebi perioada sa Ziggy Stardust, a constituit o influenta majora in construirea identitatii vizuale a multor artisti. Prezenta sa in inspiratia designerilor contemporani valideaza creativitatea si relevanta stilului sau. Intr-un articol aparut pe platforma online a revistei Vogue US, ni se dezvaluie conexiunile existente intre propunerile designerilor pentru ultimele sezoane si diferitele stiluri abordate de David Bowie de-a lungul carierei sale. Ricardo Tisci, designerul casei Givenchy se inspira in colectia pentru primavara anului 2010 din garderoba glam caracteristica inceputului anilor 70, Jean Paul Gaultier este fascinat de tinutele extravagante ale alter ego-ului Ziggy Stardust, motiv pentru care tinute atat din colectia pentru primavara lui 2011 cat si ținute din colectia pentru primavara lui 2012  sunt inspirate din costumele de scena ale acestuia. Alexander McQueen in colectia sa din anul 2001 exploreaza vestimentatia artistului din perioada cunoscuta de fanii artistului ca ”The Thin White Duke”, perioada in care Bowie exploreaza teritoriile muzicii soul si funk, iar vestimentar propune o tinuta formata din costume masculine, impecabil croite, jucandu-se la nivelul croiului pentru a-si modifica silueta. Piese din colectiile Dries van Noten, Richard Nicoll, Lanvin, Chloe amintesc de tinutele iconice ale lui Bowie. Campania publicitara a colectiei Miu Miu pentru toamna lui 2012 o are ca protagonista pe actrita Chloe Sevigny purtand costume psihedelice, Kate Moss il portretizeaza pe Ziggy Stardust in paginile revistei Vogue Paris, numarul din ianuarie 2012, excentrica Daphne Guinness face acelasi lucru, in maniera sa personala si inconfundabila pentru Vogue Germania. In timp ce moda reviziteaza in permanenta trecutul pentru a genera noi tendinte, stilul lui David Bowie functioneaza ca reper estetic si stilistic atemporal.

5 6 7 8***Acest articol face parte din seria de articole publicate in cadrul revistei online Art Act Magazine. In fiecare luni va voi prezenta fragmente din aceasta serie de articole pe care le-am scris cu mare placere, articole prin intermediul carora am avut ocazia sa aprofundez zona de interferenta dintre moda si arta.

A rush of fashion through the head

Cea mai aglomerata saptamana a modei, cu cele mai asteptate colectii, cele mai grandioase show-uri si cele mai multe vedete, muze, street paparazzi, oameni obisnuiti in haine neobisnuite pe metrul patrat. Toti asteptand …. Ceva. In toata nebunia mediatica, pentru mine (privitor de la distanta, neatins de sclipirea inselatoare a evenimentelor) moda pare cateodata lasata la o parte. Daca la un show de moda cea mai discutata este petrecerea de dupa…poate ca ar trebui sa ne punem niste semne de intrebare. Daca dam la o parte spuma sampaniei, muntii de macarons, pseudo-invitatii, vedetele din primul rand…ce ne aduc nou designerii pentru sezonul toamna-iarna?

Prima parte a listei noastre, pentru ca saptamana modei pariziene nu s-a incheiat inca, insumeaza colectiile ce ne-au atras atentia prin impact vizual, continuitatea identitatii vizuale a casei de moda, filtrate printr-o subiectivitate asumata.

DRIES VAN NOTEN – in timp ce alti designeri apeleaza la artificii de constructie pentru a insufla tridimensionalitate printurilor, Dries van Noten transforma obiecte tridimensionale in printuri bidimensionale. Sezonul acesta, el exploreaza capacitatea suprafetelor plane de a fuziona spatii culturale. Accesand colectiile de costume koreene, chinezesti si japoneze ale Muzeului londonez Victoria & Albert, Dries van Noten fotografiaza exponatele si le transforma in printuri pentru colectia sa.

“The beauty of the fabrics but on contemporary clothes” pare a fi mesajul pe care Dries reuseste sa il transmita.

HUSSEIN CHALAYAN –  o colecţie cerebrală, conturata in interiorul liniilor exacte. O austeritate a exteriorului, invita ochiul privitorului sa patrunda dincolo de suprafete, dincolo de formele prestabilite. O abordare poetica a functiei de protectie pe care ne-o confera hainele.

COMME DES GARCONS – Rei Kawakubo, spre deosebire de Dries si Chalayan, abordeaza bidimensionalitatea dintr-o perspective critica, ironica, exagerat de literala. Ce face designerul este o incercare de salubrizare estetica, transformand piesele vestimentare in sabloane a unor forme fara fond. Daca aceasta critica este la adresa industriei care pare a se afla intr-un impas creativ, sau la impactul internetului asupra modului de propagare a informatiilor si imaginilor fashion, nu putem stii cu siguranta. Linistea ce a acompaniat prezentarea dublata de refuzul designerului de a iesi pe scena la sfarsitul prezentarii denota clar o revolta. Si totusi…formele creatiilor incanta privirea, culorile sunt delicioase si par a domoli putin mesajul taios din spatele colectiei.

MUGLER – Nicola Formichetti, directorul creativ al brandului, promoveaza o atitudine cu totul diferita de cea propusa de Rei Kawakubo. Cu o zi inaintea prezentarii oficiale, acesta a permis accesul tuturor doritorilor, via internet, in atelierul Mugler, oferindu-le ocazia sa fie martori la ultimele pregatiri. Acesta exploateaza prin cele mai inovative mijloace, voyerismul, fascinatia pentru spatiul de dincolo de usile inchise, conceptul de superstar. Primele sale show-uri ca director creativ al casei Mugler au avut-o in plan central pe Lady Gaga, prietena apropiata si muza a noii case Mugler. Am ales sa mentionez acest show in lista show-urilor care ne-au atras atentia nu pentru ca as fi un fan Mugler, ci tocmai pentru aceasta abordare diferita care, deocamdata, a reusit sa scoata casa Mugler din conul de umbra in care se afla de ceva vreme. Cu mult mai accesibile decat in colectiile anterioare, piesele concepute de designerul Sebastien Peigne continua sa exploateze forme hibride inspirate de corpurile insectelor pe care le diseca si le transforma in garderoba unei femei careia nu ii este frica sa iasa in evidenta.

HAIDER ACKERMANN – pentru talentul sau de a combina culori si a invalui manechinele in materiale. O colectie cu siguranta mai comerciala decat cele precedente, dar care a ramas fidela universului Haider Ackermann. Eleganta drapajelor, jocul formelor, al invaluirilor si dezvelirilor au fost prezente intr-un show dedicat in exclusivitate femeilor rafinate.

BALENCIAGA – Nicolas Guesquiere in rolul de CEO al unei companii imaginare, ne prezinta viziunea sa in materie de imbracaminte office. Angajatele sale sunt femei de cariera pasionate de SF, de combinatii neconventionale si de materiale futuriste. Propunerile sale pentru o garderoba “day to evening” sfideaza canonul vestimentar si ne incearca din nou simtul stilistic.

sursa poze:

Valley of the dolls

Nu stiu de ce unii oameni desconsidera lumea modei si se incapataneaza sa o priveasca doar ca pe un produs al consumerismului. Inutila, costisitoare, schimbatoare, artificiala. Poate nu ii inţeleg pentru ca pentru mine lumea modei a fost dintotdeauna un spatiu fascinant in care poti regasi elemente atat de reale, transformate in expresii artistice desavarsite. Probabil ca batalia modei nu e cu nimic diferita de batalia celorlalte arte dusa impotriva ignorantei maselor. Si tocmai de aceea ma bucur enorm cand descopar oameni pasionati care au darul de a reinventa acest spatiu fascinant al modei prin pasiune si vizionarism.

Andrew Yang face parte dintre creatorii de colaje interdisciplinare si face in acelaşi timp parte din oamenii care vad dincolo de functia comerciala a modei. L-am „descoperit” intamplator, sau nu, prin intermediul unui blog de fashion foarte drag mie, si nu pot sa nu vi-l dezvalui si voua. Proiectul Kouklitas are la baza iubirea sa pentru lumea modei care este combinata cu valentele sale artistice. Numele de Kouklitas provine din cuvantul grecesc „koukla” care inseamna papusa, combinat cu referinta literara a Lolitei pentru a da nastere unei colectii de păpusi hand made accesorizate cu cele mai high fashion tinute apartinand marilor case de moda. Pictate ai cusute manual, invelite in materiale pretioase, finisate in tehnici de coasere folosite la crearea tinutelor haute couture, aceste minunatii ciudate sper sa va faca sa visati la tinuturi Balenciaga, Balmain, McQueen, Rodarte, Commes des Garçons, inchipuite in soapta de Murasaki Shikibu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Alexander McQueen, Balenciaga, Rick Owens, Rodarte, Dries van Noten, Balmain, Lanvin, Marc Jacobs, Murasaki Shikibu,  Commes des Garcons

sursă poze: style.comwww.kouklitas.com

Miuccia Prada…Simple but strange

IPOTEZA:

Geanta, nylon, triunghi, politica, mima, rucsac, sosete, eclectic, chic, linii curate, materiale pretioase, negru, alb, gri, bej, maro, imprimeuri, arta, tehnologie, sport, industrial, feminin, trecut, viitor, inovatie, inteligenta

CONCLUIZIE:

Miuccia Prada

DEMONSTRATIE:

Nepoata fondatorului casei Prada, Miuccia face parte din categoria oamenilor care pot spune ca „they have it all”. Dar pentru ea, acest lucru nu insemna mai nimic. Fire independenta,

paraseste casa parinteasca, baroca si greoaie, pentru a studia Stiinte Politice si…..mima. Sustinatoare a miscarii feministe din Italia anilor 70, Miuccia a schitat mereu in colectiile sale portretul unei femei puternice care, impreuna cu hainele pe care le poarta, reconstruieste lumea.

Compania bunicului sau Mario Prada, fondata in anul 1913, se axa in totalitate pe „oggetti di lusso” vandute in opulenta galeriilor Vittorio Emmanuele din Milano. In 1978, Miuccia preia afacerea familiei si o re-inventeaza prin ceea ce va deveni nucleul brand-ului viitor: geanta neagra de nylon, gravata cu triunghiul Prada. Anul 1978 este si un an de cumpana pentru afacerea familiei amenintata de faliment. Datorita sotului sau Patrizio Bertelli si a calitatilor sale antreprenoriale desavarsite, Miuccia reuseste sa puna pe picioare compania si sa o ridice la un nou standard: international.

Prima colectie semnata Miuccia Prada iese pe podium in anul 1988 si prezinta viziunea unui cunoscator al fenomenului modei care se debaraseaza de toate artificiile inutile pentru a crea o linie curata, sofisticata si fresh. Aparţinand categoriei designerilor „intelectuali”, alaturi de Martin Margiela, Dries van Noten si Rei Kawakubo, Miuccia manevreaza materialele pretioase cu precizia unui matematician, transformandu-le in adevarate opere de arta. Ceea ce este din nou fascinant la demersul noii case Prada este gradul ridicat de „commercial apeal” pe care produsele high fashion le au. Impreuna cu sotul ei, Miuccia a reusit sa gaseasca echilibrul intre podium si strada.

„Luxul se invata nu se mosteneste” era una din devizele casei Prada inca de la inceputurile ei, iar Prada a demonstrat ca luxul dupa ce se invata se poate inventa si re-inventa mereu. Ea a demonstrat femeilor ca o camasa barbateasca, incheiata pana la ultimul nasture, poate sa fie plina de feminitate; ca o pereche de sosete de lana purtate cu cele mai extravagante tocuri nu este imposibil; ca imprimeurile nu trebuie sa fie neaparat florale si pot spune o poveste; ca poti iesi in evidenta si in culori pale si neutre.

Materialul este mereu important in creatiile Prada. El este acelasi de sute de ani, ceea ce conteaza este insa modul in care este prelucrat, inchipuit, reinventat. De la material si povestile care pot fi asternute pe el a pornit probabil si noua linie de imbracaminte, purtand porecla Miucciei: Miu-Miu. Mai jucause si mai accesibile, produsele Miu-Miu reusesc sa cucereasca si piata japoneza. Povestile spuse de Miuccia prin intermediul acestei linii sunt povestile propriilor haine care s-au „razvratit” si au evadat din cufarul  creatoarei. Frumuseţea este re-inventata  din nou.

Anul 2010 pentru femeia Prada a reprezentat evadarea din cetatea de beton a orasului, eliberarea din inchistarea costumului impus de normele sociale si imbracarea in curcubeu, plaja, nisip si nori. Transparenta lumii create a fost readata prin intermediul accesoriilor,  twist-ul estetic venind din partea pantofilor-candelabru, brodate cu cristale.

Pentru colectia toamna-iarna, Prada a optat pentru o reintoarcere la femeia anilor 50-60 care, imbracata in creatiile Miucciei, devine o femeie puternica, o femeie business care nu isi neglijeaza formele feminie, nu se rusineaza de propriul gen pe care il etaleaza prin exagerari ale bustului create prin iluzia suprapunerii materialelor. Ciorapii din lana sunt nelipsiti, gulerele sunt la puterea a doua, fustele sunt trapezoidale, imprimeurile eclectice, iar pantofii au din nou varful ascutit. Oare asistam la o reintoarcere a lor? Contrastul dintre realism si romantism este pastrat si la nivelul parului strans intr-un coc ce ia forma unui fagure de miere. Per total…o altă experienta Prada.

sursa poze: style.com

proiectul meu preferat prada: