Over the years The UAD Gala has established itself as a platform whose aim is to promote young graduates of the UAD Department of Fashion Design. Through the graduates’ fashion show, which involves very complex logistics, innovative collections are presented to specialists and representatives of the creative industries. The collections always try to be relevant for the 21st century fashion landscape, through themes that are focused on specific issues of contemporary lifestyle, a thorough study of volumetries and clothing morphologies generating novel interventions on textile surfaces, the relationship between body and garment, and an elaborate styling.

The implication of the Department of Fashion Design in the educational process of their students is rewarded by their professional achievements. Thanks to scholarship programs, the UAD students were able to apply and be accepted in internships at international brands such as: Ann Demeulemeester, Craig Green, Ann Sophie BACK, Nasir Mazhar, BLESS, Erdem, Marios Schwab, Meadham Kirchhoff, Barbara i Gongini, Ashish, Michael Sontag, HAAL, H&M. Two of last year’s Gala graduates have obtained important results: Andreea Castrase now works for the department of creation at H&M, and Ancuta Sarca was one of the finalists of the international competition, Designer for Tomorrow.

This year’s collections were living proof of the educational and professional development that takes place within the Department of Fashion Design. With the didactical support of Elena Basso Stanescu, Lucian Broscatean, and Anca Pia Rusan, the students designed versatile, functional, and modern collections. There were collections that stood out immediately, and collections that were more subtle in their artistic approach. But each and every one of the 27 collections had something particular, something creative, and personal. The 10 collections I chose to analyze represented, for me personally, aspects of the fashion universe that interest me. The way they were portrayed in these collections offered me the chance to explore those aspects from a different perspective.


Ramona finds inspiration in Romania’s recent past, and delivers a collection that is nostalgic in a playful manner. During the communist years, the uniform played an important part in people’s lives. From kindergarten, until employment, the uniform gave its wearer a social identity. Ramona Manghiuc reinvents the notion of the uniform by playing with its characteristics. She uses simple shapes, primary colors (referencing the colors of the Romanian flag) in order to orchestrate contemporary ensembles that revolt against an oppressive system, whose days are over, but whose cultural repercussions are still present. The styling of the collection uses symbols of bravery, badges of honor which she transforms in simple embellishments, esthetical objects without any historical meaning for those that did not live during the communist years. Even the title of the collection speaks of a loss of meaning, a blissful historical amnesia: Ceau, an abbreviation of the fearful communist leader’s name, becomes a cordial form of greeting.

Ramona Manghiuc


Bogdan Druta’s revolt is also connected to the idea of identity, but in his case it is a physical, not a social one. He seeks freedom in constraint, acceptance in discrimination, vulnerability in intolerance. The designer’s unisex rendering of shapes reveals his desire to blur the physical boundaries between sexes. The garment’s earthly tones represent his visual statement against contrasts. His protest is a subtle one, but his clothes are powerful enough the stand alone.

Bogdan Druta


The road to self-discovery is paved with ambiguity. Liliana Timis invites us on her personal journey of identitary exploration. Her monochromatic visual composition is an introspect reflection on the concepts of androgyny, identity, and the ambiguity of such concepts. The rigid surfaces of the black garments are invaded by unexpected transparences. The play on surfaces and textures is sometimes intriguing, and the consistent styling communicates harmoniously with the musical arrangement of the collection, Bernard Herrmann’s composition for Hitchcock’s Psycho.



One has to re-tie the knots with tradition from time to time, and Adriana Timofti felt this need, so she transformed it into a subtle reinterpretation of ethnicity through her collection. By using traditional symbols, she designed well-tailored minimal pieces that evoke an archaic world in such a way that it looks contemporary. Her combination of different textures, bound by zippers, and accessorized with geometric- shaped designer objects seemed to be a smart approach to the symbolic signification of the knot.

Adriana Timofti


The auditive enhancer that first caught my attention, a track from Kubrick’s Eyes Wide Shut soundtrack,  was part of Nicoleta’s device to lure us into a world of utopia, decadence, narcissism, and illusions, a world that might seem a little too similar to the world of fashion. Her well-tailored garments are not simple pieces of clothing, but personal statements of opulence and social status. They are revealing the body, but are protecting the wearer by communicating her belonging to a privileged group. Though the intangibility is only a mask, the frailty of what’s behind it is always intriguing.

Nicoleta Botnaru


Anamaria Put delivered a clean and functional collection, composed of desirable modern pieces. The woman who would wear her designs, her future client, surely is someone who knows who she is, she wants her clothes to be versatile, and offer her freedom of movement. She likes her clothes to be subtle in order to enhance her personal aura of mystery. She is a traveler, collecting new meanings in each journey she takes, as her clothes do.

Ana Put


An “all black” collection is mistakenly considered by some as something easy and safe. A monochromatic collection can become repetitive, boring and pretentious really fast. But not Carla’s collection. Her non-color statement is emotional, bearing something eerie within it. The smartly placed brooches, and necklaces makes one think of ritualic objects which, if positioned accordingly, have the ability to offer access to its wearer into an imaginary space, a supernatural realm where the conscious intertwines with the subconscious. But despite this visual metaphor, the clothes are strong enough to function on their own. They are well tailored, wearable, and functional.

Carla Put


In our present times, the existence of subcultures is a subject up for debate. The short life of trends, the uncontrollable desire for what’s new, and a predisposition for scrolling through social groups makes the process of consolidating a subculture almost impossible. If today’s culture is focused on individuality, then maybe the subculture that derives from it is that of an individualism of excesses. Its members are those who cultivate a lifestyle of hedonistic excesses. Their weapon of choice is narcissism. Luis Drajan’s collection offers us a glimpse into such a subculture. The clothes that he designs may well function as uniforms for the sympathizers of a radical narcissism. Always ready for party, seeking attention through self-irony, they prefer to detach themselves from reality and live their augmented lives within online social platform. The “nostril bleeders” as the designer nicknames them are aware of their addiction, and because they expose it in such a detached manner, they make us uncomfortable, and question our own hidden addictions.

Luis Drajan


Sabina Pop’s collection is inspired by women who have influenced the art world. Artists such as Judith Chicago, Louise Bourgeois, and Vanessa Beecroft were her muses, their art functioning as background for Sabina’s exploration of the idea of emancipation. Throughout her collection she experiments with different patterns, textures, in a colorful juxtaposition. The woman she envisions finds liberation in reappropriation. The way she uses color blocks and geometries communicates, at a visual level, the daring nature of the wearer and her preference for a modern wardrobe. Like her muses, who succeeded in liberating themselves through their art, Sabina offers us the possibility to dare and experiment with our wardrobein a liberating manner.

Sabina Pop


Like your favorite scene from a movie, or a song that you like so much you play it on repeat for two days, a memorable fashion collection haunts you. It sticks to your retina and travels with you until it becomes a memory, and a benchmark for future aesthetical references. But like memory, fashion can sometimes play tricks on you. Because it is such a powerfully visual medium, in many cases the image can be more powerful than the message, but not in the case of Emese Bako’s collection. Her inspiration comes from the idea that “attitude becomes form”. Her aesthetical analysis of this idea becomes an in-depth exploration of the transformation of concept into object. For her, fashion is a trickster, the crystal embellishments she applies on the garments play with our perception, their movement and sparkle seduce us, and trigger our imagination. The purple velvet used in some of the pieces induces a dreaming state, and the shiny surfaces, elegantly reveal the transparencies. Her understanding of fashion is mature because her designs are not artistic experimentation with form; they are functional objects of desire. Together with the styling of the collection and the haunting soundtrack (Skeeter Davis – The End of the World), Emese Bako’s collection truly stands out.

Emese Bako

Our present is governed by rupture. It exists in the enormous differences between social classes, in financial inequalities between countries, in the way media communicates different events, in the way we communicate with each other. Current socio-political events force us to find ways of escaping reality, hoping that this way all that’s bad will go away. But nothing good can ever come out of such an approach. What we can do is find ways of fighting against these ruptured times. Together, with their own means, within the walls of the University of Art and Design from Cluj-Napoca, the department of Fashion Design, composed of students and their professors managed to find the perfect “weapon” for fighting against troubled times: creativity.  Fashion is not a secluded domain; it does not rely on solitary elements, it is dependent on communication, collaboration, and interdisciplinarity. It may not solve diplomatic conflicts (although I’m sure that it helps in some ways), or stop world hunger, but it will keep on asking questions and try finding answers through creativity.

Photo credit: Emil Costrut, powered by QSmile, Claudia Corega


How to plant your fashion seed


Va vorbeam in urma cu cateva zile despre conferintele care vor avea loc in luna octombrie in Cluj-Napoca. Weekend-ul acesta am avut placerea sa particip la prima editie a evenimentului Fashion Garden – Wear Romanian Designs, realizat in colaborare cu TiMAF (Transilvania International Music and Art Festival).  Locatia aleasa de organizatorii evenimentului a contribuit la conturarea ideii de “gradina a modei”, Casino-ul nou renovat din Parcul Central transformandu-se pentru doua zile intr-o sera in care speakerii invitati, impreuna cu cei prezenti in sala, au incercat sa planteze seminte provenind din propria lor experienta si interactiune cu sistemul modei.

O intelegere exhaustiva a fenomenului modei implica o intelegere a elementelor din care acesta este compus, iar speakerii invitati in cadrul evenimentului Fashion Garden au reusit sa ne demonstreze ca fiecare element este relevant in felul sau, este necesar pentru ca designul vestimentar/ creatia vestimentara/ produsul vestimentar sa continue sa existe. Programul conferintelor a fost cu atentie gandit ca sa acopere 3 zone esentiale in circuitul modei: zona didactica/academica, zona creativa,  si zona comerciala/ de industrie a modei.

Prep. Univ. drd. Lucian Broscatean ne-a vorbit despre importanta unor platforme de promovare ale studentilor si absolventilor sectiilor de design vestimentar, folosind ca exemplu demn de urmat sectia de Moda si Design Vestimentar a Universitatii de Arta si Design din Cluj Napoca. Pe langa programa academica, studentii acestei sectii sunt sustinuti de catre cadrele didactice pe intreg parcursul programului de studii oferindu-le posibilitiatea de a aplica pentru internshipuri la diferite branduri din strainatate, de a participa la concursuri internationale de design vestimentar, de a aplica pentru burse de studiu. Castigarea unor competitii precum Arts of Fashion, Pasarela, Inspired, participarea la targuri internationale ( Targul International Igedo din Dusseldorf), sau aparitii constante in cele mai importante publicatii de profil din tara sunt cateva dintre rezultatele sustinerii constante pe care o ofera cadrele didactice ale sectiei de design vestimentar studentilor. Dintre toate aceste modalitati de promovare, Gala UAD este cea mai longeviva platforma de promovare a studentilor si absolventilor. Anul viitor aceasta va ajunge la cea de-a 20-a editie si in toti acesti ani a demonstrat ca dedicarea, munca in echipa si perseverenta contribuie la evolutia modei romanesti.

Lect. Univ. dr. Elena Basso Stanescu a continuat discutia avand ca subiect elementul academic si didactic al modei vorbindu-ne despre importanta unui feed back in munca depusa atat de cadrele academice, cat si de studenti si absolventi. Acest feed back vine din partea specialistilor din domeniu, a publicatiilor specializate, cat si a industriei, amintind de colaborarea longeviva dintre UAD si brandul Jolidon, si vorbindu-ne despre importanta participarii absolventilor UAD la Salonul profesionist Romania Fashion Trends and Brands care a avut loc saptamanile trecute la Bucuresti.

Doamna Liana Martin, jurnalist de moda, cu o experienta bogata in domeniul modei autohtone (si nu numai) completeaza discutia prezentandu-ne „o ecuatie cu doua necunoscute”: designer + investitor= industria modei. Daca „moda este o industrie facuta de artisti” cum pot artistii sa isi pastreze integritatea artistica reusind in acelasi timp sa se integreze intr-un sistem axat pe profit? Designerii trebuie sa realizeze ca pentru a face asta, trebuie sa invete sa isi divizeze atributiile. Ei trebuie sa intelegea ca pentru a functiona intr-un sistem, e necesar sa accepti rolul fiecarui element ce constituie acel sistem.

Mirela Bucovicean, fondator Molecule F, primul magazin online care vinde in exclusivitate design romanesc, abordeaza fenomenul modei din perspectiva investitorului si ne dezvaluie una dintre problemele majore ale sistemului modei romanesti: lipsa consumatorului. Multa lume promoveaza si sustine designul romanesc, dar foarte putini chiar il cumpara si poarta. Discursul sau puncteaza intr-un mod captivant importanta achizitiei designului romanesc pentru perpetuarea identitatii nationale, pentru economia locala, pentru existenta designerului. O componenta la fel de importanta in evolutia sistemului modei este reprezentata de selectie. Nu toti absolventii sectiilor de design vestimentar sunt automat designeri, nu toti ajung sa fie relevanti, iar Molecule F se ocupa inca de la inceputurile sale cu selectarea riguroasa a acestora. Cei ale caror creatii ajung sa fie promovate si vandute pe aceasta platforma sunt, din punctul de vedere al Mirelei Bucovicean, designerii capabili sa genereze o identitate recognoscibila a designului romanesc.

Marian Palie abordeaza fenomenul modei dintr-o perspectiva filosofica si spirituala pe care o ancoreaza in realitatea istorica prin intermediul catorva puncte de reper. Acestea ne-au ajutat sa intelegem verdictul aparent fatidic anuntat de titlul prezentarii sale „Sfarsitul modei”. Prima parte a prelegerii, “Pasi esentiali pentru “iesirea” din moda”, ne vorbeste despre necesitatea unei iesiri din moda unui prezent supraincarcat de moda (moda inteleasa ca tendinta sezoniera, ca produs estetic fara fond), o moda istoricizata care inceteaza sa mai creeze sensuri. Cea de-a doua parte, intitulata “De la utopia belgian-nipona la Papa Francisc” mi s-a parut a fi un studiu de caz axat pe “iesirile” din moda ale designerilor niponi si belgieni. Rolul Papei Francisc prinde sens in momentul in care este mentionat Conciliul Vatican II, influenta Papei Ioan Paul II si a Papei Benedict asupra modei italiene (si nu numai). Reintoarcerea la traditie, simplitatea materialelor, accentul pus pe mestesug, reprezinta solutii pentru iesirea dintr-o moda a exceselor, o moda pervertita.

“Gradina” din acest weekend a fost accesorizata cu piese vestimentare ale designerilor din portofoliul Molecule F si piese din colectiile absolventilor sectiei de design vestimentar pe care am avut ocazia sa le urmaresc in cadrul Galei UAD de anul acesta. M-am bucurat sa vad mai de aproape colectiile designerilor: Andreea Castrase, Ancuta Sarca, Alina Morar, Magdalena Butnariu.

Asteptam cu nerabdare urmatoarea editie Fashion Garden – Wear Romanian Designs.


345sursa imagini:

A 19-a calatorie a Galei UAD

Existenta noastra poate fi definita printr-o serie de calatorii ce pornesc dintr-un punct „a” cu scopul de a ajunge intr-un punct „b”. Reperele pe care ni le stabilim de la inceput, bagajul pe care ni-l pregatim cu meticulozitate, cat si scopul final precis sunt elemente esentiale ce asigura un traseu coerent, un traseu real, un traseu exact. Ce nu realizam la inceputul calatoriei e ca spatiul creat de noi in momentul in care ne delimitam traseul intre cele doua puncte „a” si „b” e un spatiu imaginar. El devine real odata cu parcurgerea sa de catre noi, cei care il generam, cei care il construim.

Motivul pentru care am ales sa vorbesc despre calatorie ca act creativ nu este deloc intamplator pentru ca odata pe an, de patru ani incoace, mi se ofera ocazia sa imi intersectez propria calatorie cu cea a Galei Universitatii de Arta si Design din Cluj-Napoca, si implicit cu cea a absolventilor sai. Calatoria Galei UAD a inceput in urma cu 19 editii, cand „bagajele” mele si a multor altor calatori care au ajuns sa isi intersecteze drumul cu cel al acestui eveniment, erau departe de a fi impachetate. Calatoria Galei UAD nu a fost, cu siguranta, una lipsita de peripetii, de popasuri, de momente petrecute la rascruce de drumuri. Ea simbolizeaza calatoria inspre maturitate a unei entitati creative care a constientizat, inca de la inceput, ca atingerea punctului „b” va necesita rabdare, perseverenta, consistenta, talent si dedicare.

De-a lungul celor patru editii la care am luat parte, am fost martorul unei evolutii reale, atat la nivel de organizare, cat si la nivel de creativitate, evolutie care mi-a confirmat ca pasiunea si perseverenta sunt elemente esentiale in bagajul oricarui calator autentic.

Profesionismul de care au dat dovada cadrele didactice in colaborarea cu institutii si organizatii cu care au construit de-a lungul anilor un dialog consistent, s-a reflectat inevitabil si in rezultatele absolventilor care si-au prezentat colectiile de diploma. Selectia acestora a fost riguroasa, punandu-se accent pe relevanta creatiilor in moda actuala, pe inovatie la nivel de tesaturi si styling. Am avut parte de mai multa culoare decat in anii precedenti, de diversitate la nivel de materiale folosite, de o defilare dinamica si concisa. Studentii au inteles ca pe langa importanta explorarii conceptului de la care pornesc in realizarea colectiei, construirea unei identitati proprii, recognoscibile si distincte e la fel de importanta. Datorita acestei constientizari, unele dintre colectiile prezentate au conturat portretul unor designeri despre care am dori sa auzim pe viitor.

Astfel ca, in seara zilei de 29 iunie, 24 de absolventi ai Universitatii de Arta si Design, sectia Moda – Design Vestimentar, si-au prezentat colectiile de diploma. 20 dintre ele au fost colectii ale studentilor la nivel de licenta si 4 colectii au fost semnate de masteranzi ai aceleiasi sectii. Dintre aceste 24 de colectii, cateva mi-au atras atentia in mod special. Selectia este una strict personala, bazata in mare masura pe rezonanta cu propria mea „calatorie”.

ANCA BELBE  si a sa colectie inspirata din ecranizarea romanului Colectionarul de John Fowels a constituit prima confirmare a relevantei selectiei facuta la nivel de licenta de catre  lect.univ.dr. Elena Basso Stanescu si prep.univ.drd. Lucian Broscatean. Piesele create de Anca Belbe confera privitorului si – cu siguranta si purtatorului – protectie. Volumetriile sustinute de materialele vopsite manual invaluie corpul fara a-l sufoca. Styling-ul curat si mix-ul de imprimeuri realizate prin vopsire shibori ( o tehnica de vopsire a materialelor, realizata prin innodarea, plierea, acoperirea anumitelor zone ale materialelor ce urmeaza sa fie vopsite) confera colectiei autenticitate.

DSC_5681 DSC_5689 DSC_5701 DSC_5709ANCUṬA SARCA a inteles ca unul dintre cele mai importante aspecte ale unui demers creativ solid e capacitatea de a crea conexiuni neasteptate, sustinute de un bagaj cultural consistent. Ea a combinat elemente regasite in microuniversul ghetto-urilor americane si miscarea La S.A.P.E din Congo. Cu ghetto-urile americane am intrat in contact prin intermediul culturii pop, dar despre miscarea La S.A.P.E trebuie sa marturisesc ca nu detineam foarte multe informatii. Société des Ambianceurs et des Personnes Élégantes este o miscare culturala, cu radacinile in Brazzaville, capitala Republicii Congo, care adopta comportamentul social si stilul vestimentar al dandy-ului colonial sub forma unei revolte impotriva sistemului. Colectia Ancuței Sarca intitulata Ghetto Superstar se foloseste de aceste doua repere culturale pentru a regandi identitatea vestimentara a unui personaj „wanna be Superstar”, un personaj alternativ, preocupat de propria infatisare, caruia ii place sa epateze. Acest personaj se foloseste de propria vestimentatie pentru a lupta impotriva prejudecatilor cu amuzament si lipsit de inhibitii.

DSC_6064 DSC_60741044274_657781040915952_458215004_nDSC_6089CĂTĂLIN VĂLEAN construieste prin intermediul colectiei sale identitatea vizuala a unui grup care prin vestimentatie isi exteriorizeaza libertatea interioara “dobandita printr-un proces complex de maturizare spirituala”. Folosind elemente ce provin din subcultura neo-punk-ului, piesele create de Cătălin Vălean nu cauta sa zdruncine sistemul, ci isi propun sa se infiltreze inteligent si subtil in acesta pentru a-i juca ulterior feste. El se foloseste de piese cheie din garderoba masculina pe care le deconstruieste, le suprapune si le imprima cu simboluri fantastice. Membrii grupului astfel creat devin mai mult decat membrii unei subculturi hibride, ei devin imaginea omului contemporan aflat in cautarea echilibrului dintre fantezie si realitate.

DSC_6436 DSC_6445 DSC_6454 DSC_6465ALINA MORAR vorbeste si ea despre o cautare. Cautarea personajului colectiei “Cu cheia la gat” este una identitara. O subcultura, poate nu la fel de percutanta ca cea a punk-ului, sau a neo-punk-ului, subcultura “cu cheia la gat” reflecta frustrarea unei generatii supusa la conformism. Exercitiul creativ al Alinei Morar se foloseste de elemente provenind din universul adolescentei, al orelor in care discursul anost al profesorului te obliga sa evadezi din sala de clasa, iar liniile caietelor te indeamna sa construiesti spatii imaginare in care orice e permis. Folosindu-se de print-ul digital, print-ul serigrafic si print-ul prin transfer, Alina Morar reuseste sa insufle personalitate colectiei sale. Nostalgia are foarte putin de a face cu piesele create de aceasta, designul lor fiind actual si purtabil, cheia de la gat devenind astfel un accesoriu “statement”, si nu o povara a unui trecut gri.

DSC_6543 DSC_6553 DSC_6571 DSC_6578ANDREEA CASTRASE livreaza o colectie poetica in care “experienta calatoriei devine un proces narativ al propriei identitati”. Motivul “calatoriei”, mentionat de mine la inceputul articolului se dovedeste din nou un motiv esential in descifrarea acestei editii a Galei UAD. Calatoria simbolica a studentilor, indrumata de cadrele didactice, se reflecta in creatiile lor. Calatori in colectia Andreei Castrase nu sunt doar indivizii, ci si piesele vestimentare care se alungesc si isi strabat pe verticala purtatorii. Liniile pieselor sunt atent gandite, la fel ca intreg traseul orchestrat de Andreea Castrase. Ansamblurile vestimentare aproape monahale au fost accesorizate cu valize, accesorii nelipsite din garderoba unui calator. Transparenta lor, permitandu-ne sa tragem cu ochiul in dulapul enigmaticelor personaje gandite de Castrase, devine un act aproape fetisist.

DSC_6669 DSC_6679 DSC_6690 DSC_6703ANA-MARIA GAL: “Explorand granita dintre arta traditionala si designul vestimentar, colectia Meltin’ Pot abordeaza multiculturalitatea prin prelucrarea unor motive folclorice din diferite zone ale Romaniei. Acestea sunt transformate si reinterpretate, integrate in spatiul contemporan.” Colectia Ana-Mariei Gal se alatura designerilor care se folosesc de elemente din portul traditional romanesc  pentru a-si gasi o viziune proprie, autentica, relevanta pentru prezent. Ana-Maria Gal isi incepe astfel calatoria  promitator.

DSC_6124 DSC_6143 DSC_6152FLAVIA DAROCZI manuieste cu inteligenta demersul realizarii unei colectii. De la alegerea inspiratiei, tabloul Fetita cu basma rosie, semnat de Nicolae Grigorescu, la capacitatea de a diseca imaginea de ansamblu pentru a selecta elementul cheie de la care porneste colectia: basmaua, la demersul creativ propriu zis, executia pieselor si prezentarea finala, Flavia Daroczi isi construieste cu meticulozitate universul creativ. Suprafata patrata a basmalei a fost pliata si impaturita in cat mai multe variante, generand forme inedite. O colectie care, la prima vedere, poate parea simpla, dar la o analiza mai atenta demonstreaza ca ascunde o complexitate atent gandita.

DSC_6485 DSC_6503 DSC_6519Atentia pentru inovatie la nivel de textile a putut fi observata in colectia LIGIEI TARCEA si in cea a IOANEI DAVIDOAIA. Ligia Tarcea, cu proiectul sau de licenta intitulat Golden Age exploreaza arta bizantina la nivel de volumetrii, inspirandu-se din motivul cupolei, acordand o atentie deosebita suprafetelor materialelor. Texturile acestora, realizate manual, amintesc de mozaicurile bizantine. Ioana Davidoaia exploreaza in schimb o zona de inspiratie organica pe care incearca sa o transpuna pe suprafata creatiilor vestimentare.

DSC_6331 DSC_6348 DSC_6360DSC_6933 DSC_6946 DSC_6952Colaborarea dintre Gala UAD si brand-ul International de lenjerie Jolidon este una dintre cele mai longevive colaborari din istoria evenimentului. Jolidon a fost inca de la prima editie alaturi de absolventii sectie de Moda si Design Vestimentar pe care i-a ajutat la realizarea colectiilor, le-a premiat meritele si le-a oferit posibilitatea de a lucra in cadrul brand-ului. Si anul acesta, Jolidon a contribuit la crearea colectiile absolventilor. Colectia PATRICIEI TOROK, realizata in colaborare cu Jolidon exploreaza manifestarea suprarealismului in moda contemporana. Patricia propune costume de baie/body-uri fanteziste, accesorizate cu paltoane supradimensionate. Umorul elementelor de styling completeaza ansamblurile vestimentare.

DSC_5791 DSC_5815 DSC_5827Pentru a sustine si promova creativitatea tinerilor designeri aflati la inceputul calatoriei lor creative, persoane specializate din industria modei autohtone au fost prezente la eveniment pentru a oferi premii si oportunitati de colaborare pentru viitor. Henkel Romania, aflat la cea de-a patra participare in cadrul Galei UAD a inmanat  „Premiului Perwoll pentru Tineri Designeri” Alinei Morar si lui Catalin Valean. Radiana Bratu si Miruna Micsan din partea platformei online i-au oferit Ancai Sarca oportunitatea de a semna grafica noii colectii de tricouri Tssshirt by Andreea Raicu. Adina Necula le-a premiat pe Alina Morar si Toth Imola a caror creatii vor fi expuse intr-un concept store bucurestean. Businesstexin a premiat colectia Ingai Bragaru, oferindu-i oportunitatea de a participa in cadrul RFTB, eveniment ce va avea loc in perioada 25-28 septembrie la Bucuresti. Alin Galatescu a oferit Andreei Castrase si Alinei Morar invitatia de a participa la urmatoarea editie a Galei Avanpremiere.

Credit foto: Daniel Robu

Made in Cluj – Gala UAD

Gala UAD- Fashion Design, ajunsa la cea de-a 17 editie ne surprinde in fiecare an cu evolutia frumoasa a unui eveniment caruia nu ii e frica sa isi asume statutul castigat de-a lungul anilor si sa il imbunatateasca de la an la an, evolutia unei institutii de invatamant competente, evolutia fenomenului designului vestimentar la nivel de concept dar si ca produs.

Locatia evenimentului (Grand Hotel Italia), mai putin boema decat cea din anul precedent (Hotel Continental) a creat senzatia unui eveniment care se respecta si isi respecta si invitatii. Micile greseli organizatorice au fost trecute cu vederea, interesul major (cel putin al meu) fiind colectiile studentilor de anul acesta.

Sub indrumarea  lectorului universitar drd. Elena Basso Stanescu şi a  prep. univ. drd. Lucian Broscatean (la nivel de licenta) si a profesorului universitar dr. Radu Pulbere si a lectorului universitar drd. Elena Basso Stanescu (la nivel de masterat), 28 de tineri talentati ne-au prezentat propriile viziuni la nivel de concept, material, executie, croiala, produs a vesmintelor ce ne imbraca si ne inspira.

Talentul absolventilor nu se limiteaza doar la spatiul Universitatii sau al orasului Cluj, caci un numar considerabil dintre cei ce si-au prezentat colectiile in cadrul Galei au intrat deja in circuitul modei: calificare a 3 masteranzi – Teodora Baciu, Ovidiu Pop, Constantin Băbeanu, în finala concursului Pasarela „Espoir Mode” 2011; premiile I, II – Ioana Davidoaia şi Ana Lazăr în selecţia naţională a  Concursului „Young Creative Chevrolet”  2011, calificarea a 6 studenţi ai anului III – Găldean Silvia, Hriţcu Maria, Lazăr Ana, Negruţ Călina, Popescu Estera, Tamaş Alexandra, în finala prestigioasei competiţii internaţionale ARTS OF FASHION 2011; calificarea studentei Mirela Frişan în cadrul consursului E-Community and e-Design Contest for Fashion & Textile Students in Europe; calificarea studentei Mioara Buda în finala concursului HRD Awards 2010 – International Diamond Jewelry Competition.

Printre colectiile mele preferate se numara cea a Andreei Boariu pentru ca m-am bucurat sa vad imprimeuri florale, pete de culoare, intr-o atmosfera destul de conceptuala si monocroma.

Timea Bellevari cu ale ei “Turbulente” neogotice

Alexandra Tamas pentru ca a reusit sa imbine minimalismul cu Keith Haring si a reusit sa sculpteze in materiale semnele misterioase ale unui trib prin excelenta urban.

Doina Pirau pentru liniile curate si pentru subtilele aluzii etnice.

Ovidiu Alexandru Pop pentru cea mai coerenta colectie, pentru echilibrul dintre concept, creatie si produs final, pentru capacitatea de a reinterpreta tinute clasice intr-o abordare contemporana, pentru accesorii, pentru materiale, pentru culori.

Lupsa Oana pentru feeling-ul de glamour si potentialul rochiilor de seara.

Constantin Babeanu pentru asimetrii, culoare, print-uri.

Teodora Baciu pentru curajul de a-si construi imprimeuri proprii intr-o interpretare viabila a conceptului de slow fashion

Pentru mai multe poze, intrati pe pagina noastra de facebook.