Diana Vreeland – Moda ca extravaganta a realitatii

Diana Vreeland ne invata ca moda ar trebui sa constituie cea mai fermecatoare desprindere din banalitatea realitatii si cum propria ei realitate a fost definita in mare masura de moda, povestea vietii ei are foarte putin de a face cu banalitatea. Situata la granita dintre fantezie, fabulatie si realitate, povestea vietii Dianei Vreeland a contribuit la transformarea sa intr-o figura emblematica a modei secolului 20.  Considerata a fi primul fashion editor, Diana Vreeland a reusit, cu siguranta, sa schimbe perceptia lumii asupra modei. Ea se raporta la fenomenul modei ca la un fenomen artistic, sustinand importanta vesmintelor, alaturi de importanta picturilor ori sculpturilor in evolutia culturala si estetica a omenirii. Pentru Vreeland, moda unei epoci detine o incarcatura istorica si culturala ce ar trebui constientizata si pretuita. Cei aproape 50 de ani petrecuti in serviciul modei demonstreaza relevanta propriei viziuni si capacitatea sa de a fi mereu cu un pas inaintea prezentului. Cunoscuta pentru influenta pe care a avut-o in evolutia editoriala a revistelor Harper’s Bazaar si Vogue, cat si pentru viziunea aparte de care a dat dovada ca si curator al  Institutul Costumului de la Muzeul Metropolitan din New York, Vreeland a gasit mereu cele mai fanteziste si neobisnuite moduri de a abstractiza cotidianul.

2Puterea ei editoriala consta in abilitatea de a sugera publicului ceea ce el nu a stiut niciodata ca isi doreste. Ea a reusit sa schimbe modul in care femeile se raporteaza la haine, transformand, in acelaşi timp, forma si continutul revistelor de specialitate.

HARPER’S BAZAAR

Excentricitatea caracteristica Dianei Vreeland a contribuit la faima rubricii sale din  revista Harper’s Bazaar intitulata „Why don’t you…”

WHY DON’T YOU…

… paint a map of the world on all four walls of your boys’ nursery so they won’t grow up with a provincial point of view?

…rinse your blond child’s hair in dead champagne to keep its gold as they do in France?

… own, as does one extremely smart woman, twelve diamond roses of all sizes?

… wear violet velvet mittens with everything?

…have a room done up in every color green? This will take months, years, to collect, but it will be delightful—a melange of plants, green glass, green porcelains, and furniture covered in sad greens, gay greens, clear, faded, and poison greens?

Folosindu-se de umor, ironie si o doza de absurditate asumata, ea incearca sa demonstreze ca nu exista limite ale imaginatiei si ca un stil personal aparte este mereu mai dezirabil decat lipsa totala a acestuia. Afirmatiile incisive, uneori de-a dreptul scandaloase, au contribuit la construirea unei imagini hiperbolice a celei care a avut curajul sa reinventeze realitatea, imbinand faptele cu fictiunea in ceea ce ea insasi numea „factiune”. Pentru Vreeland, moda nu se rezuma la vesmant, ci reprezenta suma tuturor elementelor existente in afara dulapului modei. Directorul artistic Alexey Brodovitch, fotografi precum Richard Avedon, Louise Dahl-Wolfe, ilustratorul Marcel Vertès si scriitorul Truman Capote sunt artistii care au colaborat in acea perioada cu revista Harper’s Bazaar, iar Vreeland combina creatiile vestimentare cu viziunea acestora.

3 4 5VOGUE

Din anul 1963 si pana in anul 1971, Vreeland devine redactor sef al publicatiei americane Vogue. Hedonismul caracteristic acelei perioade i-a oferit Dianei libertatea unei exprimari artistice fara precedent in spatiul publicistic de specialitate. Pictorialele realizate pentru revista Vogue erau expeditii nebunesti si extrem de costisitoare in cele mai exotice locatii. Nici o idee nu era considerata prea bizara, nici o cheltuiala prea excesiva, nici o fantezie nu era interzisa. Ce incerca ea sa realizeze prin aceste pictoriale era o intalnire intre modernitate si traditie, intre prezent si trecut, dar nu o intalnire conventionala, ci una condimentata cu nebunia ei creatoare. Ea a fost cea care a promovat in paginile revistei Vogue o noua forma a frumusetii feminine. Pentru ea, frumusetea reprezenta personalitate, iar fotomodele precum Twiggy, Lauren Hutton,  Veruschka,  Edie Sedgwick si Iman completau viziunea ei neconventionala.

6 8 9THE COSTUME INSTITUTE – METROPOLITAN MUSEUM OF ART

Institutul Costumului Din cadrul Muzeului Metropolitan de Arta din New York risca atunci cand ii propune Dianei sa accepte rolul de consultant al Institutului. Echipa formata pana in acel moment din specialisti din domeniul istoriei costumului au fost sceptici la inceput, dar amprenta unica a personalitatii sale a reusit sa le schimbe acestora atitudinea si, mai mult decat atat, a reusit sa transforme Institutul Costumului, o locatie obscura, frecventata doar de un numar restrans de persoane avizate, intr-o locatie „la moda”, frecventata de toti cei care contau. The World of Balenciaga (1973), Hollywood Design (1974), The Glory of Russian Costume (1976), Vanity Fair (1977) constituie contributia curatoriala a Dianei Vreeland la portofoliul Institutului. Iubirea sa neconditionata pentru arta si moda a fost vitala in reforma aplicata spatiului expozitional. Odata cu Vreeland, muzeul inceteaza a mai fi un monument funerar al trecutului, costumele prind viata si devin actuale datorita modalitatii de expunere si a interactiunii creat de Vreeland intre prezent si trecut.

10 11DIANA VREELAND: THE EYE HAS TO TRAVEL

Diana Vreeland: The eye has to travel este numele documentarului facut in onoarea unei existente unice. Aceasta simpla afirmatie „the eye has to travel” (ochiul trebuie sa calatoreasca) dezvaluie mult despre modul in care Vreeland a perceput si modul in care s-a raportat la lumea in care a trait. Ea ne-a invatat sa privim lucrurile dintr-o alta perspectiva, sa ne hranim perceptia cu imaginatie si fanteziei. „Fara emotie nu exista frumusete”, iar fara Vreeland calatoria modei prin secolul 20 ar fi avut cu siguranta un alt traseu.

 ***Acest articol face parte din seria de articole publicate in cadrul revistei online Art Act Magazine. In fiecare luni va voi prezenta fragmente din aceasta serie de articole pe care le-am scris cu mare placere, articole prin intermediul carora am avut ocazia sa aprofundez zona de interferenta dintre moda si arta.

Advertisements