Naratiuni vestimentare

Am citit recent un material publicat pe platforma online SHOWstudio, semnat de jurnalistul britanic Alex Fury. Intitulat “Fantasy”, eseul vorbeste despre componenta narativa a designului vestimentar britanic si despre predilectia, aproape patologica a designerilor britanici,  spre fantezie.  “What the British fashion industry has always been obsessed with is fantasy, a fantasy best served through narrative.” Alex Fury mentioneaza numele celor trei mari naratori vestimentari britanici ai sfarsitului de secol (Westwood, McQueen si Galliano) a caror lumi imaginare transpuse impecabil in creatii vestimentare au avut norocul de a-si gasi un povestitor pe masura in persoana excentricei Isabella Blow. Acesta eseu, conceput impecabil de Alex Fury, m-a facut sa ma gandesc la modul in care narativitatea este prezenta in colectiile unor designeri britanici care apartin unei perioade posterioare celei mentionate de jurnalist. Cum arata spatiul imaginar al designerilor britanici contemporani?

Unul dintre designerii care a reusit sa reinventeze moda britanica este Christopher Kane. De cateva sezoane numele acestuia se afla pe buzele specialistilor din domeniu.  Prezentarile  sale se numara printre cele mai asteptate evenimente din cadrul Saptamanii Modei din Londra. Drept dovada, Grupul Kering ce detine in portofoliu branduri precum Gucci, Yves Saint Laurent, si Alexander McQueen, a cumparat recent o parte din afacerea administrata de acesta.

In recenzia facuta celei mai recente colectii a designerului, Tim Blanks declara: “He stands alone”. Ce il diferentiaza pe Christopher Kane de restul designerilor britanici, si nu numai?

0Christopher Kane primavara-vara 2012

Daca ar fi un scriitor, stilul narativ folosit de acesta ar fi fluxul constiintei. Modul in care isi foloseste sursele de inspiratie pentru a crea firul narativ al unei colectii se aseamana unei curgeri a propriilor ganduri, amintiri si referinte culturale. Spre exemplu, daca am incerca sa extragem elementele cheie ale inspiratiei pentru colectia primavara/vara 2014, am avea: plante – flori – fotosinteza – oxigen – viata – fertilitate – reproducere – biologie – educatie sexuala – Georgia O’Keeffe  – feminitate – perversitate subversiva – disectie – frumusete sterilizata. Kane transforma aceasta insiruire, poate lipsita de sens la prima vedere, in combinatii vestimentare coerente. “Flowers are done to death, so I never want them to look like anyone else’s” declara designerul, si intr-adevar el reuseste sa foloseasca drept sursa de inspiratie florile,fara sa cada in banal, sau in estetici invechite. Asta pentru ca florile nu sunt folosite strict ca ornament. Atat in cazurile in care ele sunt folosite explicit in imprimeuri, cat si in cazurile in care aluzia este subtila si se regaseste in detaliile pieselor vestimentare, florile lui Kane nu doar fac referinta la feminitatea, ci o diseca si o pune sub lupa. Asa cum florile imprimate pe unele din piesele colectiei sunt disecate, insotite de explicatii ca in manualele de biologie, asa si feminitatea este disecata si analizata. “It was all about dissecting and revealing” mentioneaza Kane. Si nu numai in colectia aceasta am avut de-a face cu aceasta predilectie a sa pentru disecare si resuscitare a unor modele ale frumusetii. In colectia pentru toamna-iarna 2013, imagini ale creierului obtinute prin RMN sunt imprimate pe suprafata materialelor generand impulsuri creative ce croiesc intreaga colectie. Fantezia la Kane este cerebrala si incearca sa inteleaga natura umana prin prisma componentelor anatomice care stau la baza existentei umane.

1

Christopher Kane primavara-vara 2014

2

Christopher Kane toamna-iarna 2013/2014

Daca natura era pentru McQueen spatiul care ii alimenta fantezia, pentru Kane spatiul urban cu subculturile aferente acestuia e cel care ii ofera designerului sursele de inspiratie necesare pentru conceperea colectiilor. Personajele sale sunt de cele mai multe ori niste nostalgici excentrici cu o afinitate pentru natura sinistra a lucrurilor. Kane le radiografiaza identitatile si le resusciteaza amintirile. In toate colectiile sale se resimte o distantare fata de subiectele pe care le trateaza. Spre deosebire de Galliano care se scufunda in spatiile exotice si in personajele flamboiante care ajung sa il obsedeze, Kane studiaza si analizeaza detasat. El pare sa abordeze moda dintr-o perspectiva stiintifica. Intr-un interviu acordat revistei Dazed and Confused, Kane ne dezvaluie pasiunea sa pentru stiinta si legatura existenta, din punctul sau de vedere, intre aceasta si moda: “I love science. I respect the processes involved and it’s so insightful. Even designing a collection is a bit like a science – there’s so much trial and error and problem-solving.” Si ca orice om de stiinta, Kane doreste sa testeze limitele domeniului sau si reuseste asta explorand zone interzise. Experimentele neconventionale creeaza uneori monstri, ca in cazul doctorului Frankenstein, dar Kane isi asuma excentricitatea creatiei sale si prin asta ajunge sa se diferentieze de restul creatorilor de nou.

3

Christopher Kane primavara-vara 2013

Stiintific, anatomic, urban, biologic, subversiv, universul creativ al designerului Christopher Kane adauga inca un capitol in romanul creatiei vestimentare britanice. La fel ca si designerii anteriori lui, el creeaza mai mult decat niste simple haine. El creeaza spatii imaginare in care fantezia si inovatia croiesc naratiuni nemuritoare.

sursa imagini: … 

Advertisements

Diana Vreeland – Moda ca extravaganta a realitatii

Diana Vreeland ne invata ca moda ar trebui sa constituie cea mai fermecatoare desprindere din banalitatea realitatii si cum propria ei realitate a fost definita in mare masura de moda, povestea vietii ei are foarte putin de a face cu banalitatea. Situata la granita dintre fantezie, fabulatie si realitate, povestea vietii Dianei Vreeland a contribuit la transformarea sa intr-o figura emblematica a modei secolului 20.  Considerata a fi primul fashion editor, Diana Vreeland a reusit, cu siguranta, sa schimbe perceptia lumii asupra modei. Ea se raporta la fenomenul modei ca la un fenomen artistic, sustinand importanta vesmintelor, alaturi de importanta picturilor ori sculpturilor in evolutia culturala si estetica a omenirii. Pentru Vreeland, moda unei epoci detine o incarcatura istorica si culturala ce ar trebui constientizata si pretuita. Cei aproape 50 de ani petrecuti in serviciul modei demonstreaza relevanta propriei viziuni si capacitatea sa de a fi mereu cu un pas inaintea prezentului. Cunoscuta pentru influenta pe care a avut-o in evolutia editoriala a revistelor Harper’s Bazaar si Vogue, cat si pentru viziunea aparte de care a dat dovada ca si curator al  Institutul Costumului de la Muzeul Metropolitan din New York, Vreeland a gasit mereu cele mai fanteziste si neobisnuite moduri de a abstractiza cotidianul.

2Puterea ei editoriala consta in abilitatea de a sugera publicului ceea ce el nu a stiut niciodata ca isi doreste. Ea a reusit sa schimbe modul in care femeile se raporteaza la haine, transformand, in acelaşi timp, forma si continutul revistelor de specialitate.

HARPER’S BAZAAR

Excentricitatea caracteristica Dianei Vreeland a contribuit la faima rubricii sale din  revista Harper’s Bazaar intitulata „Why don’t you…”

WHY DON’T YOU…

… paint a map of the world on all four walls of your boys’ nursery so they won’t grow up with a provincial point of view?

…rinse your blond child’s hair in dead champagne to keep its gold as they do in France?

… own, as does one extremely smart woman, twelve diamond roses of all sizes?

… wear violet velvet mittens with everything?

…have a room done up in every color green? This will take months, years, to collect, but it will be delightful—a melange of plants, green glass, green porcelains, and furniture covered in sad greens, gay greens, clear, faded, and poison greens?

Folosindu-se de umor, ironie si o doza de absurditate asumata, ea incearca sa demonstreze ca nu exista limite ale imaginatiei si ca un stil personal aparte este mereu mai dezirabil decat lipsa totala a acestuia. Afirmatiile incisive, uneori de-a dreptul scandaloase, au contribuit la construirea unei imagini hiperbolice a celei care a avut curajul sa reinventeze realitatea, imbinand faptele cu fictiunea in ceea ce ea insasi numea „factiune”. Pentru Vreeland, moda nu se rezuma la vesmant, ci reprezenta suma tuturor elementelor existente in afara dulapului modei. Directorul artistic Alexey Brodovitch, fotografi precum Richard Avedon, Louise Dahl-Wolfe, ilustratorul Marcel Vertès si scriitorul Truman Capote sunt artistii care au colaborat in acea perioada cu revista Harper’s Bazaar, iar Vreeland combina creatiile vestimentare cu viziunea acestora.

3 4 5VOGUE

Din anul 1963 si pana in anul 1971, Vreeland devine redactor sef al publicatiei americane Vogue. Hedonismul caracteristic acelei perioade i-a oferit Dianei libertatea unei exprimari artistice fara precedent in spatiul publicistic de specialitate. Pictorialele realizate pentru revista Vogue erau expeditii nebunesti si extrem de costisitoare in cele mai exotice locatii. Nici o idee nu era considerata prea bizara, nici o cheltuiala prea excesiva, nici o fantezie nu era interzisa. Ce incerca ea sa realizeze prin aceste pictoriale era o intalnire intre modernitate si traditie, intre prezent si trecut, dar nu o intalnire conventionala, ci una condimentata cu nebunia ei creatoare. Ea a fost cea care a promovat in paginile revistei Vogue o noua forma a frumusetii feminine. Pentru ea, frumusetea reprezenta personalitate, iar fotomodele precum Twiggy, Lauren Hutton,  Veruschka,  Edie Sedgwick si Iman completau viziunea ei neconventionala.

6 8 9THE COSTUME INSTITUTE – METROPOLITAN MUSEUM OF ART

Institutul Costumului Din cadrul Muzeului Metropolitan de Arta din New York risca atunci cand ii propune Dianei sa accepte rolul de consultant al Institutului. Echipa formata pana in acel moment din specialisti din domeniul istoriei costumului au fost sceptici la inceput, dar amprenta unica a personalitatii sale a reusit sa le schimbe acestora atitudinea si, mai mult decat atat, a reusit sa transforme Institutul Costumului, o locatie obscura, frecventata doar de un numar restrans de persoane avizate, intr-o locatie „la moda”, frecventata de toti cei care contau. The World of Balenciaga (1973), Hollywood Design (1974), The Glory of Russian Costume (1976), Vanity Fair (1977) constituie contributia curatoriala a Dianei Vreeland la portofoliul Institutului. Iubirea sa neconditionata pentru arta si moda a fost vitala in reforma aplicata spatiului expozitional. Odata cu Vreeland, muzeul inceteaza a mai fi un monument funerar al trecutului, costumele prind viata si devin actuale datorita modalitatii de expunere si a interactiunii creat de Vreeland intre prezent si trecut.

10 11DIANA VREELAND: THE EYE HAS TO TRAVEL

Diana Vreeland: The eye has to travel este numele documentarului facut in onoarea unei existente unice. Aceasta simpla afirmatie „the eye has to travel” (ochiul trebuie sa calatoreasca) dezvaluie mult despre modul in care Vreeland a perceput si modul in care s-a raportat la lumea in care a trait. Ea ne-a invatat sa privim lucrurile dintr-o alta perspectiva, sa ne hranim perceptia cu imaginatie si fanteziei. „Fara emotie nu exista frumusete”, iar fara Vreeland calatoria modei prin secolul 20 ar fi avut cu siguranta un alt traseu.

 ***Acest articol face parte din seria de articole publicate in cadrul revistei online Art Act Magazine. In fiecare luni va voi prezenta fragmente din aceasta serie de articole pe care le-am scris cu mare placere, articole prin intermediul carora am avut ocazia sa aprofundez zona de interferenta dintre moda si arta.

Jocurile feminitatii la Prada

Apartinand categoriei designerilor intelectuali impreuna cu Martin Margiela, Dries van Noten, Hussein Chalayan si Rei Kawakubo, Miuccia Prada, creierul din spatele brandu-ului de lux Prada reuseste sezon dupa sezon sa reconfigureze profilul femeii contemporane. Neaga functia esentiala, pentru unii, a muzei in conceperea colectiilor, deoarece ea nu se limiteaza la a opera in interiorul unor stereotipuri, ci incearca mereu sa gaseasca exceptia generatoare de noi formule estetice. Tocmai aceasta negare a mecanismelor previzibile confera femeii Prada unicitate, iar creatoarei Miuccia ii legitimizeaza statutul de vizionar.

Prada-Real-Fantasies-Lookbook-12

Ea a demonstrat femeilor ca o camasa barbateasca incheiata pana la ultimul nasture poate sa fie plina de feminitate, ca o pereche de sosete de lana purtate cu cele mai extravagante tocuri nu este imposibila, ca imprimeurile nu trebuie sa fie neaparat florale si pot spune o poveste. Pentru femeia Prada, frumusetea nu trebuie sa fie acel „ceva” care desfata privirea intr-un mod placut, ci acel „ceva” care deranjeaza privirea intr-un mod placut, intrigand prin generarea unei placeri aproape vinovate.

101123_02_1

prada s.s2010 bla

Jocul sau estetic este mereu unul intelectual si opereaza, uneori, la un nivel subliminal. Aparenta „dulceata” si „normalitate” a creatiilor Prada este deconspirata la o analiza atenta. Camasile masculine, fustele pana sub genunchi, jachetele militare, printurile inteligente, materialele upgradate tehnologic trimit mereu la ideea unei uniforme. Femeia Prada, insa nu se simte incatusata in aceasta uniforma, ea reuseste astfel invesmantata sa gaseasca secretul unei vieti echilibrate intre spatiul familial si cel profesional. Utilitarismul acestor creatii a revolutionat vestimentatia feminina a anilor `90 si a introdus o noua viziune asupra luxului: un lux accesibil care, desi a contrariat in acel moment marile case de moda, s-a dovedit a fi solutia cea mai inteligenta pentru a supravietui intr-o perioadă in care pana si luxul devine un produs consumabil. Folosind materiale care nu sunt asociate in mod obisnuit cu ideea de lux, precum plasticul, cauciucul si velcro (scai), Prada le transforma in optiuni vestimentare practice cu asa o naturalete, incat te face sa te intrebi de ce nimeni nu s-a mai gandit la asta pana acum. Combinand designul cu o intelegere a nevoilor moderne prin solutii pragmatice, Prada propune o noua modalitate de a privi hainele, o modalitate prin care femeile nu mai trebuie sa sacrifice functionalul pentru estetic.

prada-fw-2013-lookbook-real-fantasies-2

Reconfigurarile produse de Prada nu au loc doar la nivelul creatiilor vestimentare, ci au ca scop final o redefinire a insesi  feminitatii. Miuccia, la randul ei o feminista convinsa, a luptat mereu impotriva stereotipurilor in care erau incadrate femeile. Si cand vorbeam, mai devreme, despre jocul sau estetic si modul in care acesta opereaza la un nivel subliminal, deconspiram, de fapt, modalitatea Miucciei de a combate stereotipurile. Inspirandu-se mai mereu din vestimentatia masculina, folosind materiale, culori, taieturi si alte elemente apartinand unei garderobe cu precadere masculine, suprapune acestui nivel artificii ale feminitatii precum imprimeuri florale, dantela, broderii, insertii de metale pretioase si combinatii de culori indraznete. Efectul vizual produs prin suprapunerea celor doua universuri (cel masculin si cel feminin) mizeaza pe jocul subtilitatilor posibil doar printr-o cunoastere temeinica a constructelor culturale. Pentru ca doar o cunoastere temeinica a acestor constructe, combinata cu o ironie subtila poate sa explice introducerea unui nou stil vestimentar care a ajuns, intr-o oarecare masura, sa defineasca stilul Prada: „ugly chic” sau „geek chic”. Aceste sintagme vorbesc despre aparitia unei noi tipologii de femei care isi asuma sexualitatea fara a o expune si folosesc vestimentatia pentru a-si pune in valoare inteligenta pe care o dozeaza mereu cu un simt ludic, umor si ironie.

pradafantasylb4

Feminitatea gandita de Prada este una subversiva, dincolo de suprafata vulnerabila a femeii promovata de cultura populara se ascunde femeia mereu cu un pas inaintea timpurilor. Meritul Miucciei Prada in acest joc al conceptiilor si preconceptiilor este de a chestiona mereu  limitele in interiorul carora este configurat imaginarul contemporan al feminitatii si de a sterge granitele dintre realitate si iluzie, dintre natural si artificial.

PradaFantasiesSpring10

***Acest articol face parte din seria de articole publicate in cadrul revistei online Art Act Magazine. In fiecare luni va voi prezenta fragmente din aceasta serie de articole pe care le-am scris cu mare placere, articole prin intermediul carora am avut ocazia sa aprofundez zona de interferenta dintre moda si arta.

sursa poze: , ,, ,