Jocurile feminitatii la Prada

Apartinand categoriei designerilor intelectuali impreuna cu Martin Margiela, Dries van Noten, Hussein Chalayan si Rei Kawakubo, Miuccia Prada, creierul din spatele brandu-ului de lux Prada reuseste sezon dupa sezon sa reconfigureze profilul femeii contemporane. Neaga functia esentiala, pentru unii, a muzei in conceperea colectiilor, deoarece ea nu se limiteaza la a opera in interiorul unor stereotipuri, ci incearca mereu sa gaseasca exceptia generatoare de noi formule estetice. Tocmai aceasta negare a mecanismelor previzibile confera femeii Prada unicitate, iar creatoarei Miuccia ii legitimizeaza statutul de vizionar.

Prada-Real-Fantasies-Lookbook-12

Ea a demonstrat femeilor ca o camasa barbateasca incheiata pana la ultimul nasture poate sa fie plina de feminitate, ca o pereche de sosete de lana purtate cu cele mai extravagante tocuri nu este imposibila, ca imprimeurile nu trebuie sa fie neaparat florale si pot spune o poveste. Pentru femeia Prada, frumusetea nu trebuie sa fie acel „ceva” care desfata privirea intr-un mod placut, ci acel „ceva” care deranjeaza privirea intr-un mod placut, intrigand prin generarea unei placeri aproape vinovate.

101123_02_1

prada s.s2010 bla

Jocul sau estetic este mereu unul intelectual si opereaza, uneori, la un nivel subliminal. Aparenta „dulceata” si „normalitate” a creatiilor Prada este deconspirata la o analiza atenta. Camasile masculine, fustele pana sub genunchi, jachetele militare, printurile inteligente, materialele upgradate tehnologic trimit mereu la ideea unei uniforme. Femeia Prada, insa nu se simte incatusata in aceasta uniforma, ea reuseste astfel invesmantata sa gaseasca secretul unei vieti echilibrate intre spatiul familial si cel profesional. Utilitarismul acestor creatii a revolutionat vestimentatia feminina a anilor `90 si a introdus o noua viziune asupra luxului: un lux accesibil care, desi a contrariat in acel moment marile case de moda, s-a dovedit a fi solutia cea mai inteligenta pentru a supravietui intr-o perioadă in care pana si luxul devine un produs consumabil. Folosind materiale care nu sunt asociate in mod obisnuit cu ideea de lux, precum plasticul, cauciucul si velcro (scai), Prada le transforma in optiuni vestimentare practice cu asa o naturalete, incat te face sa te intrebi de ce nimeni nu s-a mai gandit la asta pana acum. Combinand designul cu o intelegere a nevoilor moderne prin solutii pragmatice, Prada propune o noua modalitate de a privi hainele, o modalitate prin care femeile nu mai trebuie sa sacrifice functionalul pentru estetic.

prada-fw-2013-lookbook-real-fantasies-2

Reconfigurarile produse de Prada nu au loc doar la nivelul creatiilor vestimentare, ci au ca scop final o redefinire a insesi  feminitatii. Miuccia, la randul ei o feminista convinsa, a luptat mereu impotriva stereotipurilor in care erau incadrate femeile. Si cand vorbeam, mai devreme, despre jocul sau estetic si modul in care acesta opereaza la un nivel subliminal, deconspiram, de fapt, modalitatea Miucciei de a combate stereotipurile. Inspirandu-se mai mereu din vestimentatia masculina, folosind materiale, culori, taieturi si alte elemente apartinand unei garderobe cu precadere masculine, suprapune acestui nivel artificii ale feminitatii precum imprimeuri florale, dantela, broderii, insertii de metale pretioase si combinatii de culori indraznete. Efectul vizual produs prin suprapunerea celor doua universuri (cel masculin si cel feminin) mizeaza pe jocul subtilitatilor posibil doar printr-o cunoastere temeinica a constructelor culturale. Pentru ca doar o cunoastere temeinica a acestor constructe, combinata cu o ironie subtila poate sa explice introducerea unui nou stil vestimentar care a ajuns, intr-o oarecare masura, sa defineasca stilul Prada: „ugly chic” sau „geek chic”. Aceste sintagme vorbesc despre aparitia unei noi tipologii de femei care isi asuma sexualitatea fara a o expune si folosesc vestimentatia pentru a-si pune in valoare inteligenta pe care o dozeaza mereu cu un simt ludic, umor si ironie.

pradafantasylb4

Feminitatea gandita de Prada este una subversiva, dincolo de suprafata vulnerabila a femeii promovata de cultura populara se ascunde femeia mereu cu un pas inaintea timpurilor. Meritul Miucciei Prada in acest joc al conceptiilor si preconceptiilor este de a chestiona mereu  limitele in interiorul carora este configurat imaginarul contemporan al feminitatii si de a sterge granitele dintre realitate si iluzie, dintre natural si artificial.

PradaFantasiesSpring10

***Acest articol face parte din seria de articole publicate in cadrul revistei online Art Act Magazine. In fiecare luni va voi prezenta fragmente din aceasta serie de articole pe care le-am scris cu mare placere, articole prin intermediul carora am avut ocazia sa aprofundez zona de interferenta dintre moda si arta.

sursa poze: , ,, ,

Advertisements

The Woman Dress

Misterul ce invaluie laboratorul creatorului, fascineaza mereu pe cei ce niciodata nu pot sa il acceseze ci doar sa il imagineze.  Regizoarea Giada Colagrande ne impartaseste viziunea ei despre acest spatiu tabu in cadrul unui proiect derulat in colaborare cu brand-ul Miucciei Prada, Miu Miu. Propunerea a venit din partea celor de la Miu Miu care, in cadrul campaniei de promovare a colectiei pentru sezonul primavara-vara, au demarat proiectul intitulat “The Women’s Tales”. O echipa creativa, formata in exclusivitate din femei ce activeaza in domeniul vizualului, ne ofera viziunea lor proprie asupra modului in care hainele sunt create si puterea magica a lor de a ne re-crea individualitatea.

“The Woman Dress”, scurtmetrajul realizat de Giada Colagrande exploreaza procesul de creare a hainelor prin prisma misterului si dualitatii naturii feminine. Laboratorul creatorului se transforma intr-un spatiu magic populat de personaje ezoterice. Sacrificiul constituie parte integranta in ritualul de insufletire a hainelor. Piesele create devin unice prin natura sacrificiului ce ascunde printre fibre si cusaturi amprenta intima a celei pentru care au fost create.

sursa poze:

Video Games

Aptitudinile mele in materie de jocuri pe calculator se limiteaza la solitaire, mahjong, tetris, snake (pe care totusi il prefer in varianta de mobil) si alte jocuri cu o grafica rudimentara si cu reguli peste care poti sa treci cu vederea fara ca aceasta decizie sa iti afecteze ulterior performantele din cadrul jocului. Poate si de asta, episodul din Seinfeld in care George incearca cu disperare sa isi pastreze scorul de la Frogger (un joc care intra cu usurinta in categoria celor mai sus mentionate), ramane unul din preferatele mele. Asa ca atunci cand jocuri de genul acesta sunt transpuse in print-uri inteligent abordate, nu pot sa nu cultiv o “guilty pleasure” pentru acestea.

Monsieur Lacenaire este un brand francez de tricotaje care, deocamdata, detine doar o linie vestimentara masculina, dar care a reusit sa imbine calitatea cu umorul intr-o colectie ce poate fi cu usurinta adaptata unei garderobe feminine. Colectia lor pentru primavara-vara are ca vedeta print-ul ce reaminteste pasionatilor de jocuri rudimentare, de jocul Space Invaders. Puloverele si cardigan-urile sunt impanzite de invadatori spatiali  veniti sa ne cucereasca hainele. Si pe langa imbinarea irezistibila a garderobei masculine cu pasiunea masculina pentru jocurile video, o parte din campania de promovare a colectiei se bazeaza pe o aplicatie afisata pe pagina lor de facebook ce permite doritorilor sa isi reaminteasca jocul Space Invaders care, in cadrul campaniei Monsieur Lacenaire poarta numele de Sheep Invaders. Detinatorul scorului cel mai mare va fi rasplatit cu un produs din colectia lor curenta.

Press  PLAY and kill all the Sheep Invaders!!!

Fashion + Art = Henrik Vibskov

Henrik Vibskov este un designer vestimentar.

Henrik Vibskov este un artist contemporan.

Henrik Vibskov este un cantaret.

Henrik Vibskov este un inventator.

Henrik Vibskov este ….. cu siguranta o persoana greu de catalogat.

Si-a terminat studiile de design vestimentar la prestigiosul Central Saint Martin din Londra si “activeaza” in cadrul saptamanii modei pariziene inca din 2003 (in 2001 a absolvit studiile universitare) prezentand de doua ori pe an colectii pentru clientela masculina care poate sa perceapa, dincolo de performance-urile in cadrul carora isi prezinta colectiile, piese vestimentare purtabile, contemporane si mereu speciale datorita nonsalantei cu care sunt create.

Pentru Henrik Vibskov, show-urile de moda nu sunt doar un prilej de a-si propune viziunea sezoniera despre moda ci sunt prilejul unui inventator excentric de a-si expune cele mai imposibile masinarii, cele mai nebunesti dispozitive ce genereaza o simbioza intre moda si arta, intre arta si muzica, intre concept si produs. Spatiile artistice create par sa genereze piesele vestimentare si nu invers.

“The Land of the Black Carrots”, “The Solar Donkey Experiment”, “The Slippery Spiral Situation”,“The Fantabulous Bicycle Music Factory”, “The Human Laundry Service” sunt cateva dintre titlurile experimentelor sale de podium. Bizare sau inovatoare, improvizatie sau proces amanuntit de analiza si introspectie, show-urile lui Henrik Vibskov sunt cu siguranta o delectare a tuturor simturilor.

Propunerea sa in materie de creatie vestimentara pentru sezonul primavara vara este insumata prin conceptul ce da si nume colectiei: Panopticon.

“The word comes from Greek origin but was used by a philosopher in the late 17th century.  It’s the idea of all-seeing” ne deconspira designerul intr-un interviu. A tot si a toate vazator, spectatorului i se permite acces in universul gandit de Vibskov sub forma unei camere multiplicate. Pentru a vedea Intregul, e necesara o viziune de ansamblu, o accesare a acestuia din toate perspectivele. Pana si accesoriile cu iz de steam punk par sa ne spuna acelasi lucru. Imaginile trebuie mereu filtrate pentru o intelegere deplina a lor.

Dar dincolo de orice mesaj filozofic, hainele prezentate nu sperie printr-o conceptualizare fortata ci te imbie sa le intelegi in cel mai simplu mod cu putinta: purtandu-le.

Sfatul nostru:

Daca nu aveti bani de un concediu extravagant intr-un colt neexploatat turistic, instalatia Vibskov-iana pare a fi usor de construit si, cu imaginatia necesara, garanteaza calatorii fantastice in toate cele 4 colturi ale lumii. Hainele de vacanta sunt asigurate

sursa poze:

1+1 = 109

Nu, nu am pierdut cu totul legatura cu realitatea si nici nu vreau sa reinventez sistemul de calcul matematic, dar de fiecare data cand accesez creatiile “109” mi se adevereste existenta unui lirism ascuns in spatele cifrelor.

1+1= Marina Moldovan + Ioana Dumitrescu

1+1= masculin + feminin

1+1 = 109

Noua colectie “109” pentru sezonul primavara-vara poarta numele de “Physical Education”. Pe langa tenta sport a creatiilor vestimentare, indulcita prin combinarea neasteptata de materiale:  poplin de matase si bumbac, tafta, tulle si tricot de bumbac, “Physical Education” ne vorbeste despre o educare a fizicului. Formulele vestimentare pe care trupul feminin le accepta nu sunt niciodata exacte, ele sunt intr-o continua unduire si adaptare. Ecuatia feminitatii are mereu o necunoscuta ce provine dintr-un alt sistem matematic – al masculinitatii. Aceasta ecuatie isi gaseste rezolvare in cadrul colectiei “109” prin alaturarea pieselor feminine precum fuste, rochii, transparente si imprimeuri, la cele masculine precum camasi, pantaloni si aluzii la piese de lenjerie intima.

Educarea fizicului se face printr-o chestionare permanenta a acestor formule iar colectia “Physical Education” reuseste acest exercitiu pe care il aplica intr-o zona creativa caracteristica creatiilor “109”.

 

 

Suflecata pan’ la brau de Adrian Oianu

Unul dintre cei mai coerenti designeri romani, Adrian Oianu, a reusit incepand cu anul 2006, cand s-a lansat in lumea modei din Romania, sa puna bazele unui brand ce ii poarta numele, un brand in centrul caruia s-a aflat mereu Femeia. Acesta abordeaza feminitatea in cea mai curate forma a sa…rochia. Mereu armonios proportionate, subliniind liniile doar atat cat sa le complimenteze, rochiile create de Oianu nu doar imbraca femeia ci ii potenteaza sensibilitatea. Frumusetea acestei femei este una soptita celor care au urechi sa o auda cu adevarat caci numai astfel aceasta frumusete poate fi accesata.

Si tocmai datorita acestei frumuseti aparte ce defineste femeia inchipuita de Adrian Oianu, universul creat de acesta primeste sens. Nu trendurile impuse de la un sezon la altul ii dicteaza acestuia munca, ci ideile invaluite in materiale

“Suflecata pan`la brau”, colectia recent lansata de acesta, reprezinta cautarea simbolica si estetica a autenticitatii creatiilor autohtone. Aceasta cautare necesita o adancire in cultura, o explorare a “ADN-ului” romanesc, o initiere in tainele neamului ce porneste chiar de la structura minerala a pamantului stramosesc. Explorand minunatiile Muzeului de Geologie, Adrian Oianu extrage esenta vizuala a pietrelor, rocilor si mineralelor,  pictand-o digital pe matasurile rochiilor din colectie. O alta sursa de inspiratie a colectiei o constituie covoarele din zona Bucovinei pe care le prezinta sub forma unor texturi ce imbie la atingere. El nu preia fidel mostenirea portului popular ci incearca sa il inteleaga, sa il priveasca din spatele unei lupe creative si sa ii genereze noi sensuri.

Unicitatea creatiilor lui Adrian Oianu provine atat din talentul sau de a transforma obiecte statice in povesti miscatoare cat si din unicitatea propriu-zisa a pieselor vestimentare. Daca femeia care ii poarta creatiile este unica, de ce vesmintele acesteia nu ar fi unicate? Aceasta unicitate nu denota un elitism nefondat si vulgar ci ne vorbeste despre necesitatea existentei unui spatiu epurat, sterilizat in care valorile autentice sa poata transforma un trecut deficitar intr-un viitor relevant.

sursa poze:

Miuccia Prada…Simple but strange

IPOTEZA:

Geanta, nylon, triunghi, politica, mima, rucsac, sosete, eclectic, chic, linii curate, materiale pretioase, negru, alb, gri, bej, maro, imprimeuri, arta, tehnologie, sport, industrial, feminin, trecut, viitor, inovatie, inteligenta

CONCLUIZIE:

Miuccia Prada

DEMONSTRATIE:

Nepoata fondatorului casei Prada, Miuccia face parte din categoria oamenilor care pot spune ca „they have it all”. Dar pentru ea, acest lucru nu insemna mai nimic. Fire independenta,

paraseste casa parinteasca, baroca si greoaie, pentru a studia Stiinte Politice si…..mima. Sustinatoare a miscarii feministe din Italia anilor 70, Miuccia a schitat mereu in colectiile sale portretul unei femei puternice care, impreuna cu hainele pe care le poarta, reconstruieste lumea.

Compania bunicului sau Mario Prada, fondata in anul 1913, se axa in totalitate pe „oggetti di lusso” vandute in opulenta galeriilor Vittorio Emmanuele din Milano. In 1978, Miuccia preia afacerea familiei si o re-inventeaza prin ceea ce va deveni nucleul brand-ului viitor: geanta neagra de nylon, gravata cu triunghiul Prada. Anul 1978 este si un an de cumpana pentru afacerea familiei amenintata de faliment. Datorita sotului sau Patrizio Bertelli si a calitatilor sale antreprenoriale desavarsite, Miuccia reuseste sa puna pe picioare compania si sa o ridice la un nou standard: international.

Prima colectie semnata Miuccia Prada iese pe podium in anul 1988 si prezinta viziunea unui cunoscator al fenomenului modei care se debaraseaza de toate artificiile inutile pentru a crea o linie curata, sofisticata si fresh. Aparţinand categoriei designerilor „intelectuali”, alaturi de Martin Margiela, Dries van Noten si Rei Kawakubo, Miuccia manevreaza materialele pretioase cu precizia unui matematician, transformandu-le in adevarate opere de arta. Ceea ce este din nou fascinant la demersul noii case Prada este gradul ridicat de „commercial apeal” pe care produsele high fashion le au. Impreuna cu sotul ei, Miuccia a reusit sa gaseasca echilibrul intre podium si strada.

„Luxul se invata nu se mosteneste” era una din devizele casei Prada inca de la inceputurile ei, iar Prada a demonstrat ca luxul dupa ce se invata se poate inventa si re-inventa mereu. Ea a demonstrat femeilor ca o camasa barbateasca, incheiata pana la ultimul nasture, poate sa fie plina de feminitate; ca o pereche de sosete de lana purtate cu cele mai extravagante tocuri nu este imposibil; ca imprimeurile nu trebuie sa fie neaparat florale si pot spune o poveste; ca poti iesi in evidenta si in culori pale si neutre.

Materialul este mereu important in creatiile Prada. El este acelasi de sute de ani, ceea ce conteaza este insa modul in care este prelucrat, inchipuit, reinventat. De la material si povestile care pot fi asternute pe el a pornit probabil si noua linie de imbracaminte, purtand porecla Miucciei: Miu-Miu. Mai jucause si mai accesibile, produsele Miu-Miu reusesc sa cucereasca si piata japoneza. Povestile spuse de Miuccia prin intermediul acestei linii sunt povestile propriilor haine care s-au „razvratit” si au evadat din cufarul  creatoarei. Frumuseţea este re-inventata  din nou.

Anul 2010 pentru femeia Prada a reprezentat evadarea din cetatea de beton a orasului, eliberarea din inchistarea costumului impus de normele sociale si imbracarea in curcubeu, plaja, nisip si nori. Transparenta lumii create a fost readata prin intermediul accesoriilor,  twist-ul estetic venind din partea pantofilor-candelabru, brodate cu cristale.

Pentru colectia toamna-iarna, Prada a optat pentru o reintoarcere la femeia anilor 50-60 care, imbracata in creatiile Miucciei, devine o femeie puternica, o femeie business care nu isi neglijeaza formele feminie, nu se rusineaza de propriul gen pe care il etaleaza prin exagerari ale bustului create prin iluzia suprapunerii materialelor. Ciorapii din lana sunt nelipsiti, gulerele sunt la puterea a doua, fustele sunt trapezoidale, imprimeurile eclectice, iar pantofii au din nou varful ascutit. Oare asistam la o reintoarcere a lor? Contrastul dintre realism si romantism este pastrat si la nivelul parului strans intr-un coc ce ia forma unui fagure de miere. Per total…o altă experienta Prada.

sursa poze: style.com

proiectul meu preferat prada: