Mary Katrantzou: Inovatii tehnologice in moda

Ritmul alert in care tehnologia evolueaza pare sa interfereze cu schimbarile ce au loc in sistemul modei. Intilnirea celor doua domenii era inevitabila, iar secolul 21 s-a dovedit a fi momentul propice in care intersectarea acestora sa genereze o noua modalitate de exprimare artistica captivanta, datorita complexitatii pe care o implica.  Fie ca ne referim la instalatiile avangardiste ale lui Hussein Chalayan sau la reprezentatia poetica de la sfarsitul show-ului colectiei regretatului Alexander McQueen in care vesmantul purtat de modelul Shalom Harlow este tranformat in panza pe care doua maini robotice acopera cu stropi de culoare suprafata imaculata a materialului, suntem fara indoiala martori ai schimbarilor produse de interventia tehnologiei in lumea modei. Aceste schimbari nu au fost folosite doar in scopuri artistice, ele contribuind considerabil la facilitarea procesului creativ. Tehnica serigrafiei, folosita in trecut pentru a imprima suprafata materialelor, a fost inlocuita recent cu tehnica imprimarii digitale. Aceasta noua tehnica ofera designerilor o libertate creativa aproape nelimitata si constituie un avantaj pentru intreg procesul industrial si comercial la nivelul sistemului de productie al modei.

1Procesul prin care se realizeaza imprimarea digitala consta in prelucrarea imaginilor prin intermediul diferitelor programe de editare si transferarea acestora pe tesaturi  cu ajutorul unei imprimante cu jet de cerneala.  Primii care au facut aceasta tehnica vizibila pe podiumurile internationale si au atras atentia asupra potentialului sau a fost duo-ul creativ britanic Christopher Brooke si Bruno Basso care, in anul 2004, au prezentat o colectie ce a explorat posibilitatile oferite de folosirea printurilor digitale.  Acestora li s-au alaturat alti designer precum Alexander McQueen, Peter Pilotto, Erdem Moralioglu si Mary Katrantzou care, prin abordarea inedita a tehnicii digitale, au dat nastere treptat unei „revolutii” a imprimeurilor digitale care au invadat podiumurile ultimelor sezoane.

Dintre cei care s-au incumetat sa exploreze posibilitatile oferite de tehnica digitala, designerul de origine greaca Mary Katrantzou surprinde, prin viziunea sa deopotriva elementara si complexa, baroca si minimalista, comerciala si conceptuala. Crescand intr-o familie in care mama e designer de interioare si tatal designer de textile, drumul pe care Mary Katrantzou a pornit in cautarea propriei vocatii profesionale a ghidat-o inevitabil inspre un spatiu artistic. Cocheteaza pentru o perioada cu arhitectura, studiind-o in cadrul scolii de design din Rhode Island, dar se transfera la sectia de design textil din cadrul prestigiosului Central Saint Martins. Lucreaza pentru o perioada pe partea de design textil pentru obiecte folosite in decoratiuni interioare, dezvoltandu-si treptat un interes pentru moda. Colectia de absolvire a masteratului din cadrul aceluiasi Central Saint Martins a functionat ca o rampa de lansare transformand-o pe Mary Katrantzou intr-una din tinerele sperante ale designului britanic.

25Picnik collagemary-katrantzouInca de la colectia sa de debut, imprimeurile digitale au constituit un instrument principal in demersul sau creativ. Sticlute de parfum, bijuterii supradimensionate, interioare surprinse in fotografiile lui Helmut Newton si Guy Bourdin, detaliile baroce ale faimoaselor oua Faberge, masini de scris sunt reinterpretate de catre Katrantzou prin intermediul tehnicii de imprimare digitala si transformate in piese vestimentare aflate la granita dintre arta si produs.

***Acest articol face parte din seria de articole publicate in cadrul revistei online Art Act Magazine. In fiecare luni va voi prezenta fragmente din aceasta serie de articole pe care le-am scris cu mare placere, articole prin intermediul carora am avut ocazia sa aprofundez zona de interferenta dintre moda si arta.

Advertisements

Elsa Schiaparelli: Conversatii suprarealiste

Mostenirea artistica lasata de Elsa Schiaparelli contemporaneitatii se aseamana unui fenomen astronomic a carui existenta, validata de experti si observata de pasionati, trece neobservata de cei care nu au rabdare să priveasca, de cei care nu au capacitatea sa inteleaga. Destinul Elsei Schiaparelli a stat sub semnul unei stele aparte sau, daca e sa ne luam dupa spusele unchiului sau, Giovanni Schiaparelli (astronom cunoscut pentru descoperirea canalelor de pe Marte), sub semnul constelatiei Carul Mare, formata de linia imaginara ce unea alunitele de pe fata nepoatei sale. Vizionarismul sau continua sa influenteze creativitatea designerilor, pastrand vie legatura speciala dintre moda si arta.

Moda feminina a inceputului de secol 20 a cunoscut o transformare notabila, influentata de schimbari sociale, ideologice, economice, artistice si politice, iar Elsa Schiaparelli a profitat din plin de acest climat propice pentru o creativitate debordanta. Inconjurata de creatori unici precum Coco Chanel, Paul Poiret sau Madeleine Vionnet, Schiaparelli a reusit sa se evidentieze prin indrazneala abordarii sale si prin modalitatea ei interdisciplinara de percepere a modei. Elsa a privit mereu moda ca pe un spatiu in care corpul este limita dintre subiect si obiect. Ea a explorat acest aspect in creatii care au incercat sa redefineasca modul in care percepem frumusetea si frumosul.

2

Pasiunea pentru arta si conexiunile ei cu cercul suprarealistilor francezi din anii `30 a dat nastere unei fuziuni intrigante intre moda si arta. Chiar daca multi ignora aportul modei in miscarea suprarealista, folosirea unor principii suprarealiste in compozitia pieselor vestimentare semnate Schiaparelli cat si interesul unor membri ai miscarii suprarealiste precum Dali, Jean Cocteau sau Man Ray pentru creatiile acesteia, ne demonstreaza o fuziune a celor doua discipline artistice, nemaiintalnita pana atunci.

Suprarealistii sondau zonele subconstientului, de unde extrageau imagini stranii pe care le inserau in realitate pentru a crea incertitudine in mintile privitorilor facandu-i sa chestioneze mereu limitele dintre real si imaginar. Una dintre tehnicile preferate de acestia, tromp l’oeil, permitea redarea unor elemente ale spatiului concret intr-o maniera ce creeaza iluzii la nivelul receptarii. Elsa Schiaparelli a adoptat aceasta tehnica pentru a combina elementele decorative cu practicabilitatea pieselor vestimentare. Piesa care a propulsat-o pe Elsa in lumea modei a fost puloverul negru cu o funda alba in jurul gatului. Pe langa inovatia adusa la nivel de tehnica de tricotaj, care a impiedicat deteriorarea prematura a formei pieselor obtinute prin aceasta tehnica, Schiaparelli a adaugat banalului pulover negru o funda alba folosind tehnica tromp l’oeil. Funda din jurul gatului nu mai constituia un accesoriu aplicat ulterior peste suprafata puloverului, ci se transforma intr-un imprimeu tricotat. Impactul vizual era amplificat de iluzia creata. Tricotajele folosite la acea vreme in vestimentatia sportiva au primit astfel o noua valenta, putand fi incorporate cu usurinta in diferite combinatii vestimentare.

1

Asa cum suprarealistii imbinau realul cu irealul, Schiaparelli imbina elemente decorative cu elemente practice. Tehnica tromp l’oeil folosita de aceasta, pe langa intruducerea elementului ludic in vestimentatie, invita la o privire mai indeaproape, la o atingere a suprafetelor pentru a percepe iluzia, pentru a impartasi o complicitate cu creatorul. Interesul ei fata de tehnicile suprarealiste o apropie si de membrii de seama ai curentului. Ea colaborează cu Man Ray pentru o serie de fotografii care au aparut in revista Minotaur, publicatie importanta a miscarii suprarealiste. Intra intr-un dialog creativ cu Salvador Dali si Jean Cocteau,  demonstrand astfel necesitatea interactiunii dintre diferitele domenii artistice, interactiune care, in cazul ei, s-a transformat in inovatie.

O alta punte de legatura dintre suprarealisti si demersul creativ al Elsei Schiaparelli o constituie conceptul, considerat de catre Andre Breton de capatai in estetica suprarealista: conceptul de frumusete convulsiva. Acest concept defineste frumusetea ca o serie de asocieri stranii, de socuri la nivelul perceptiei. Suprarealistii nu promovau o estetica a frumosului clasic, ci incercau sa destabilizeze vechile norme, promovand o frumusete a straniului, a neobisnuitului. La fel ca acestia, Schiaparelli regandea frumusetea feminina, scotand la iveala, prin socuri vizuale, o noua frumusete, care destabiliza normele impuse de gen si notiunile conventionale privind atractia. Chiar daca Breton era impotriva oricarei legaturi dintre arta suprarealista si moda, considerand-o pe cea din urma lipsita de orice valoare artistica, datorita functiei sale utilitare, conceptul promovat de acesta, cel de frumusete convulsiva, insumeaza cel mai bine legatura pe care moda a avut-o cu miscarea suprarealista. Contradictiile rezultate din asocieri bizare prezente in lucrarile suprarealiste stau la baza creatiilor Schiaparelli. Socul provocat de aceasta noua forma de frumusete, convulsiva, devine o predominanta a universului ei creativ. „Shocking” este numele ce-l poarta parfumul lansat de casa Schiaparelli, „shocking pink” este nuanta ambalajului in care se afla parfumul si este nuanta preferata de designer, „Shocking Life” este titlul autobiografiei sale. Socuri vizuale sunt presarate de-a lungul colectiile sale din care se ivesc nasturi in forma de sirene, piane sau capete de vaca, fermoare in culori stridente, amplasate in cele mai neasteptate locuri, iar colaborarea sa cu excentricul Dali, cu siguranta nu diminueaza socurile aplicate lumii modei si nu numai. Obsesia lui Dali pentru sertarele ce deschid portile subconstientului au fost transpuse in creatiile Elsei si celebrate in paginile revistei Vogue. Palarii in forma de pantof cu toc, rochii presarate cu imprimeuri ce imita tesuturi sfasiate sau rochii diafane „parazitate” de homarul ce a bantuit pentru o vreme imaginarul lui Dali, sau suprafete de materiale modificate sa imita scheletul uman sunt experimente la limita dintre sublim si grotesc, orchestrate de cei doi.

3 4 5

Una dintre aspiratiile suprarealistilor a fost cea de a contopi obiectele cu subiectul ce le conditioneaza. Au incercat sa dobandeasca aceasta printr-o transformare a subiectului in obiect si prin crearea iluziei unei contopiri a celor doua prin tehnici precum tromp l’oeil. Fuziunea cea mai desavarsita insa a fost obtinuta in creatiile Elsei Schiaparelli. Interesata mereu de legatura dintre corp si vesminte, ea era de parere ca hainele nu trebuie construite dupa formele impuse de corp, ci corpul trebuie modelat dupa formele impuse de haine. Colaborarea sa cu Jean Cocteau este, probabil, cel mai relevant exemplu. Desenele acestuia, transformate in broderii ce insufla viata in materialele pieselor create de Schiaparelli fac posibila fuziunea poetica dintre subiect si obiect. Deux pieces-ul brodat cu desenul lui Cocteau, portretizand torso-ul unei aparitii feminine ce-si odihneste capul pe umarul sacoului si isi revarsa pletele aurii pe maneca hainei, face posibila conversatia dintre obiectul vestimentar si subiectul invesmantat, o conversatie intre discipline, o conversatie ce supravietuieste trecerii timpului si ne demonstreaza universalitatea unei gandiri creative.

6

cocteau

Catalogata ca fiind o excentrica fara cauza, desconsiderata de o parte a miscarii artistice datorita apartenentei la o lume considerata de acestia ca fiind artificiala si mercantila, Elsei Schiaparelli si discursul sau estetic continua sa intrige si sa valideze legatura speciala dintre moda si arta. Dovada relevantei creatiilor sale in contextul istoriei modei si al contemporaneitatii o constituie expozitia Impossible Conversations, care a fost gazduita de Metropolitan Museum din New York anul trecut, cat si redeschiderea casei Schiaparelli. Preluata de   Diego Delle Valle, presedinte al companiei Tod si actionar al unor brand-uri precum Ferrari, Maserati, LVMH, casa Schiaparelii situata in Place Vendome din Paris va demara o serie de proiecte, in colaborare cu designeri contemporani. Aceste colaborari au ca scop reinvierea creatiilor de geniu ale Elsei Schiaparelli. Primul designer anuntat este Christian Lacroix care va reinterpreta piesele iconice ale Elsei intr-o colectie care va fi prezentata in cadrul Saptamanii Haute Couture de la Paris din luna  iulie.

***Acest articol face parte din seria de articole publicate in cadrul revistei online Art Act Magazine. In fiecare luni va voi prezenta fragmente din aceasta serie de articole pe care le-am scris cu mare placere, articole prin intermediul carora am avut ocazia sa aprofundez zona de interferenta dintre moda si arta.

Avanpremiere toamna-iarna

Daca ar trebui sa vorbim despre tendintele propuse de designerii autohtoni pentru sezonul ce va sa vina ar fi destul de greu iar motivele ce ne impiedica sa o facem ar fi speculative si nu si-ar avea locul in aceasta discutie. Important insa de semnalat ar fi coerenta prezenta in unele dintre colectiile designerilor romani. Astfel, privit per ansamblu, sezonul toamna-iarna contureaza linii creative ce ne sporesc dorinta de a continua sa sustinem ceea ce pare a fi o evolutie pozitiva a modei din Romania.

In cadrul celei de-a zecea editii a Galei Avanpremiere am avut placerea de a vedea prima iesire pe podium a unei colectii semnate Ioana Ciolacu. Daca la antecedenta editie a Galei, Ioana Ciolacu a fost prezenta intr-un format neconventional, cel al unui fashion film, de data aceasta am avut parte de o colectie propriu-zisa care nu a dezamagit asteptarile celor care au remarcat-o in trecut.  Piese bine construite din volumetrii si transparente ne-au permis sa respiram un are proaspat menit parca sa epureze atmosfera spatiilor urbane. Colectia sa ofera o alternativa incitanta pentru vestimentatia noului sezon prezentandu-ne piese versatile, perfecte pentru garderoba unei femei care stie sa aprecieze atat valentele artistice ale hainelor ce le poarta cat si capacitatea lor de a deveni functionabile.

Nu detin foarte multe cunostinte in zona vestimentatiei masculine, asa ca nu o sa analizez indeaproape colectia semnata de Lucian Pop, dar as vrea sa o introduc in discutie pentru ca simt lipsa, in peisajul modei din Romania, a unor propuneri accesibile si pertinente pentru acest segment. Tinutele gandite de Lucian Pop ofera cu siguranta posibilitatea achizitionarii lor de catre o mare parte a populatiei de sex masculin, fie ei pasionati ai modei sau pur si simplu doritori de piese vestimentare durabile si de buna calitate.

Solutia lui Carmen Secareanu pentru iesirea dintr-o zona a monotoniei creative este prin definitie postmoderna. ”New Age Collage” constituie, pe langa numele colectiei sale, un joc al interferentelor culturale, o potrivire a contrariilor. Tensiunile suprafetelor negre sunt domolite de insertiile tacerilor albe care invadeaza in unele locuri si sustin in altele. Materiale puternice precum pielea si lana construiesc, prin suprapuneri, spatii protectoare. Pliseurile introduc poezie intr-o colectie ce pare a contura un ritual in care accesoriile ne duc cu gandul la rozariile catolice. Detaliile de inspiratie maramureseana surprind prin delicatetea aplicarii si contribuie la realizarea unui colaj cultural ce imbina traditia cu inovatia.