Lumini si umbre

Albul este o culoare nelipsita din propunerile designerilor pentru sezonul primavara-vara. Anul acesta nu face o expectie, oferindu-ne diferite optiuni pentru a accesa un spatiu constituit in intregime din aceasta culoare. Indemnul general este “all white” materializandu-se in tinute monocrome in care albul este culoarea vedeta. De la abordarile minimaliste si masculine din cadrul prezentarilor Jil Sander sau Celine pana la suprapunerile fanteziste de dantelarie si broderii din prezentarile Louis Vuitton sau Valentino, optiunile pentru o tinuta in intregime alba sunt nenumarate.

Printre abordarile preferate de mine se numara cea a lui Raf Simons pentru Jil Sander care, avand ca sursa principala de inspiratie camasa masculina, reuseste sa o transforme intr-o uniforma cu tenta couture ce ne trimite vizual la un spatiu igienizat de orice surplus sau artificiu stilistic inutil.  Uniforma  serveste in acest caz drept remediu terapeutic impotriva exceselor in moda. Pacientele sunt expuse unui tratament impotriva indecentei, abuzului de accesorii si lipsei simtului estetic. In cadrul acestui tratament, albul este necesar, avand un rol purificator din punct de vedere estetic.

Tot un rol purificator, dar profund spiritual, primeste albul in colectia Comme des Garcons. O colectie in intregime alba ce ne prezinta cele mai importante momente ale vietii intr-un ritual in care formele si materialele traseaza iregularitatile unei existente. O colectie poetica, asa cum reuseste doar Rei Kawakubo sa creeze in care albul inceteaza sa mai fie doar o culoare ci devine o celebrare a frumusetii in cea mai pura forma a sa.

Pictorialul fotografiat de Axl Jansen pentru revista ENCENS foloseste albul intr-un joc al umbrelor si luminilor. Tinutele in intregime albe par a proveni dintr-o epoca demult trecuta, asteptand in tacere sa dezvaluie cele mai fascinante povesti.

sursa poze:

Advertisements

Fashion Week part III – Milano

Ce a predominat pe podiumul Italian, in cadrul saptamanii modei de la Milano, au fost tinutele de inspiratie masculina, un romantism cu nuante gotice si o nostalgie a trecutului (prezentarea Versace, unde Donatella isi gaseste inspiratie in ultima colectie a fratelui  sau Gianni,  iar Dolce & Gabbana reinvie  iubirea lor pentru tinutele opulente, baroce).

Ce ne-a atras noua atentia pe podiumul milanez:

Inevitabil colectia Prada pentru ca ne-a facut prima data sa ne indragostim de colectia sa masculina, continuand in colectia feminina aceeasi linie riguroasa, clasica pe care jocul print-urilor si al suprapunerilor sunt manevrate cu o naturalete caracteristica. Accesorizate cu pietre supradimensionate ce pareau a forma un circuit electric, piesele vestimentare duc cu gandul la costumele unor roboti din viitor, a unei armate de roboti antrenati sa lupte impotriva monotoniei in moda.  Axata in mare parte pe costumul masculin si in mod deosebit pe functionalitatea sacoului, colectia Prada ramane una din cele mai asteptate evenimente din cadrul saptamanii modei de la Milano.

O alta prezentare mult asteptata in cadrul saptamanii modei de la Milano a fost cea a lui Raf Simons pentru Jil Sander. Timp de 7 ani, Raf Simons ne-a prezentat propria sa viziune, filtrata prin filosofia casei Jil Sander, o viziune care a modelat inceputul de secol 21 in lumea modei. Colectia sa de ramas bun a fost una poetica, prin excelenta feminina.

Marni s-a focalizat sezonul acesta pe geometria liniilor, indepartandu-se de la geometria printurilor atat de caracteristice brand-ului oferindu-ne astfel o noua viziune a brand-ului.

O surpriza din punctul nostru de vedere a fost colectia Gianfranco Ferrre aflata sub indrumarea creativa a lui Stefano Citron si a lui Federico Piaggi. De abia la cel de-al doilea sezon in care lucreaza pentru brandul Gianfranco Ferre, cei doi ne prezinta o viziune fresh a designului vestimentar. Deconstructia tiparelor clasice pare a fi interesul comun al celor doi care jongleaza cu asimetriile dand nastere unor siluete surprinzatoare.

sursa poze:

Let’s talk about…minimalism

Stiu ca ar trebui sa postez un articol retrospectiva pentru anul 2010 in care sa mentionez punctele cheie in materie de fashion ale anului ce tocmai a trecut, dar nu o sa fac asta. Pot sa va dau o lista cu site-urile si blog-urile care au facut asta. Si eu le-am citit inainte sa ajung la concluzia ca nu o sa scriu o retrospectiva. Acest articol va porni insa de la mult discutata Retrospectiva dar se va axa strict pe un fenomen a lui 2010 : minimalismul.

Mi-am dat seama ca am neglijat de ceva vreme rubrica  „let’s talk about fashion “, nu stiu exact motivele pentru care s-a intamplat asta, dar uite cum se potrivesc lucrurile si azi am chef sa „talk about fashion “, so let’s…

Am ales sa vorbesc despre fenomenul „ Less is more “ pentru ca pe langa faptul ca este unul din trend-urile mele preferate, mi se pare a fi un fenomen social interesant care leaga intr-un mod ciudat (sau nu) miscarea feminista de recesiune si anul 2010 de anul 2011.

Aparut in arta la inceputul anilor ’60, minimalismul se dorea a fi un manifest impotriva societatii inchistate intr-un timp si un spatiu corupt. Miscare asceta, minimalismul nega emotiile, istoria, narativismul. Misiunea sa : curatarea individului de tot ce il inconjoara si ii distrage atentia de la esenta.

Constantin Brancusi, Piet Mondrian, Kazimir Malevich

Minimalismul apare cu mult mai tarziu in lumea modei, cu o misiune diferita, dar inca fidela celei initiale pentru ca minimalismul se strecoara pe podium imediat dupa ce explozia de culoare, sintetic si sclipici a anilor ’80  ajunge la suprasaturatie. Femeia refuza sa mai fie un simplu ornament de Craciun si „ fura” camasa si pantalonul din garderoba iubitului (asa cum facea in urma cu aproape un secol Coco Chanel) si isi inventeaza o uniforma de baza cu care va lupta impotriva societatii indoctrinate. Coincidenta sau nu, in anii ’90 are loc o miscare de gherila feminista care face ca un numar record de femei sa ocupe posturi de conducere in multinationale si sa candideze pentru posturi de presedinte si prim ministru.

Sustinatori dintotdeauna ai emanciparii femeii, designerii au elaborat tinute puternice, structurate, elementare, care sa devina fundatia oricarei garderobe. Piloni ai fenomenului minimalist al anilor ’90, Calvin Klein, Jil Sander, Helmut Lang, au folosit culori neutre, piese din vestimentatia masculina si focalizandu-se pe material si croiala, au sculptat prototipul unei femei urbane, puternice si inteligente. “ Less is more” nu este doar un slogan inteligent conceput pentru a vinde haine, “ less is more „ devine sloganul unei perioade, a unui grup social care isi construieste individualitatea prin vestimentatie, constientizand valoarea, cantitatea si forma.

Kate Moss pt Vogue Spania1995

Calvin Klein

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Jil Sander, Prada s/s 1997

Stim cu totii ca moda revine si reinventeaza trecutul in noi forme si texturi, dar ce este interesant de urmarit este cum moda, desi multi ignora acest fapt, este strans legata de social. Schimbarile din social au influentat mereu lumea modei. Si atunci revenirea minimalismului nu mai este intamplatoare ci reflecta mentalitatea indivizilor intr-un anumit climat social si economic. Daca in anii ’90, minimalismul a aparut ca un raspuns la globalizare si urbanizare, minimalismul sfarsitului de prim deceniu ’00 apare ca o solutie practica impotriva recesiunii, impotriva dezumanizarii si devine reactionar primei sale perioade. Recesiune cauzata de globalizarea fortata, dezumanizarea cauzata de urbanizare. Minimalismul anului 2010 ofera optiunea unui nou inceput, unei intoarceri la un romantism auster pentru ca femeia careia i se adreseaza acest minimalism nu mai are nevoie de confirmarea propriei sale puteri. Ea insa are nevoie sa isi pastreza feminitatea si eleganta, sa isi regaseasca esenta in piese vestimentare atemporale. Povestea devine si mai interesanta cand aflam ca minimalismul a fost readus la viata de trei femei: Phoebe Philo, Hannah MacGibbon si Stella McCartney.

Supranumite de jurnalistii de specialitate “The Queens of Clean”, cele trei inventatoare ale noului minimalism isi incep povestea din acelasi punct: colaborarea cu Chloe. Stella McCartney a fost prima care si-a lasat amprenta asupra creatiilor casei Chloe, dupa numai doi ani de la absolvirea institutului de moda Central Saint Martins din Londra. In anul 2001, Phoebe Philo preia comanda si reuseste sa pastreze imaginea Chloe la un standard de excelenta a  pret-a-porter-ului pana in anul 2006 cand se retrage pentru a reveni in forta in anul 2009 cand se alatura casei de moda Celine care ii va aduce succesul si recunoasterea internationala de azi. Ultima la conducerea Chloe, Hannah MacGibbon, a dat lumea modei peste cap in aceasta toamna cand a prezentat in colectia sa o noua abordare a paltonului, intr-o culoare ce va detrona, macar pentru un sezon negrul etern: camel-ul.

Astfel, cele trei “regine” ale noului minimalism, impreuna cu veteranii minimalismului, au redescoperit in 2010 un nou sens al sintagmei “less is more” si nu s-au oprit aici, pentru ca nevoia unei reformatari a modei prin sondarea in cotidian s-a continuat si in colectiile pentru primavara/vara 2011. Cea ce a adus nou minimalismul anului 2011 a fost culoarea. In formula de neutre a trecutului s-au strecurat culori puternice care subliniaza un nou inceput, o noua femeie careia nu ii este frica sa iasa in evidenta si stie sa faca asta in cel mai impecabil si stylish mod cu putinta. Vom asista oare la un inceput de nou deceniu minimalist prin excelenta? Sau schimbarile din social vor aduce schimbari si pe podium, asa cum s-a mai intamplat in trecut? Pronosticurile nu isi au locul aici pentru ca povestea modei nu se incheie niciodata, ea se rescrie mereu iar finalul ramane intodeauana deschis visarii.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Chloe, Stella McCartney a/w 2010

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Celine, Jil Sander a/w 2010

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Celine, Chloe s/s 2011

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Stella McCartney, Maison Martin Margiela s/s 2011

Diane von Furstenberg, Jil Sander, Tommy Hilfiger, Calvin Klein