“That gum you like is going to come back in style”

tumblr_nd0r6sqwEF1qh7rzqo1_1280Image by Achraf Amiri

This week was definitely a good week for nostalgics. With the announcement of a new Twin Peaks season after 25 years since the show ended (Laura, I knew you will keep your promise), and the unexpected return of John Galliano in fashion as Creative Director at Maison Martin Margiela, I started thinking about the relevance of such revivals. Is it just a simple gesture of appreciation from the creative industries for “die hard” fans like me, or is it just a commercial tool used to trick us into consuming more?

Let’s take for example the case of John Galliano’s appointment as Creative Director at MMM. We have Galliano, one of my favorite fashion designers, whose shows for Dior were one of the reasons I fell in love with fashion, a creative madman with the ability to entwine visual narratives with impeccable craftsmanship, a designer capable of creating wearable dreams, forced to live a nightmare because of the infamous episode with which we are all too familiar. His rehabilitation was as talked about as his professional demise.

And then we have Maison Martin Margiela, another important landmark of 20th century fashion and of my personal fashion journey, a brand whose identity is built on anonymity. The creative mastermind behind its designs proved to the world (before Banksy) that in a society obsessed with the cult of personality, a faceless individuality can function as a statement, as well as a successful business. But after Margiela’s departure from his brand, things started to change. The collaboration with H&M in 2012, and a series of more conventional shows led some critics to say that the house lost some of its creative spark.

Whit these aspects in mind, the decision of naming Galliano the new creative “face” of MMM, inevitably raises some questions. Is Renzo Rosso, the president of the Maison Martin Margiela house owner, OTB using the controversial persona of the designer to stir things up for the MMM customer and the fashion crowd? Are we witnessing the surrender of anonymity to the cult of personality? Will the flamboyant Galliano be able to embrace the concealed MMM universe? We cannot know for sure, so we’ll leave it for the future to decide. But no matter what the consequences of such revivals are, I am more than thrilled with such announcements, and even if the gum won’t have the same taste as it used to have, I am damn happy it came back in style.

Christian-Dior-Haute-Couture-by-Galliano-FW-97John Galliano for Dior Haute Couture F/W 2007

Advertisements

Naratiuni vestimentare

Am citit recent un material publicat pe platforma online SHOWstudio, semnat de jurnalistul britanic Alex Fury. Intitulat “Fantasy”, eseul vorbeste despre componenta narativa a designului vestimentar britanic si despre predilectia, aproape patologica a designerilor britanici,  spre fantezie.  “What the British fashion industry has always been obsessed with is fantasy, a fantasy best served through narrative.” Alex Fury mentioneaza numele celor trei mari naratori vestimentari britanici ai sfarsitului de secol (Westwood, McQueen si Galliano) a caror lumi imaginare transpuse impecabil in creatii vestimentare au avut norocul de a-si gasi un povestitor pe masura in persoana excentricei Isabella Blow. Acesta eseu, conceput impecabil de Alex Fury, m-a facut sa ma gandesc la modul in care narativitatea este prezenta in colectiile unor designeri britanici care apartin unei perioade posterioare celei mentionate de jurnalist. Cum arata spatiul imaginar al designerilor britanici contemporani?

Unul dintre designerii care a reusit sa reinventeze moda britanica este Christopher Kane. De cateva sezoane numele acestuia se afla pe buzele specialistilor din domeniu.  Prezentarile  sale se numara printre cele mai asteptate evenimente din cadrul Saptamanii Modei din Londra. Drept dovada, Grupul Kering ce detine in portofoliu branduri precum Gucci, Yves Saint Laurent, si Alexander McQueen, a cumparat recent o parte din afacerea administrata de acesta.

In recenzia facuta celei mai recente colectii a designerului, Tim Blanks declara: “He stands alone”. Ce il diferentiaza pe Christopher Kane de restul designerilor britanici, si nu numai?

0Christopher Kane primavara-vara 2012

Daca ar fi un scriitor, stilul narativ folosit de acesta ar fi fluxul constiintei. Modul in care isi foloseste sursele de inspiratie pentru a crea firul narativ al unei colectii se aseamana unei curgeri a propriilor ganduri, amintiri si referinte culturale. Spre exemplu, daca am incerca sa extragem elementele cheie ale inspiratiei pentru colectia primavara/vara 2014, am avea: plante – flori – fotosinteza – oxigen – viata – fertilitate – reproducere – biologie – educatie sexuala – Georgia O’Keeffe  – feminitate – perversitate subversiva – disectie – frumusete sterilizata. Kane transforma aceasta insiruire, poate lipsita de sens la prima vedere, in combinatii vestimentare coerente. “Flowers are done to death, so I never want them to look like anyone else’s” declara designerul, si intr-adevar el reuseste sa foloseasca drept sursa de inspiratie florile,fara sa cada in banal, sau in estetici invechite. Asta pentru ca florile nu sunt folosite strict ca ornament. Atat in cazurile in care ele sunt folosite explicit in imprimeuri, cat si in cazurile in care aluzia este subtila si se regaseste in detaliile pieselor vestimentare, florile lui Kane nu doar fac referinta la feminitatea, ci o diseca si o pune sub lupa. Asa cum florile imprimate pe unele din piesele colectiei sunt disecate, insotite de explicatii ca in manualele de biologie, asa si feminitatea este disecata si analizata. “It was all about dissecting and revealing” mentioneaza Kane. Si nu numai in colectia aceasta am avut de-a face cu aceasta predilectie a sa pentru disecare si resuscitare a unor modele ale frumusetii. In colectia pentru toamna-iarna 2013, imagini ale creierului obtinute prin RMN sunt imprimate pe suprafata materialelor generand impulsuri creative ce croiesc intreaga colectie. Fantezia la Kane este cerebrala si incearca sa inteleaga natura umana prin prisma componentelor anatomice care stau la baza existentei umane.

1

Christopher Kane primavara-vara 2014

2

Christopher Kane toamna-iarna 2013/2014

Daca natura era pentru McQueen spatiul care ii alimenta fantezia, pentru Kane spatiul urban cu subculturile aferente acestuia e cel care ii ofera designerului sursele de inspiratie necesare pentru conceperea colectiilor. Personajele sale sunt de cele mai multe ori niste nostalgici excentrici cu o afinitate pentru natura sinistra a lucrurilor. Kane le radiografiaza identitatile si le resusciteaza amintirile. In toate colectiile sale se resimte o distantare fata de subiectele pe care le trateaza. Spre deosebire de Galliano care se scufunda in spatiile exotice si in personajele flamboiante care ajung sa il obsedeze, Kane studiaza si analizeaza detasat. El pare sa abordeze moda dintr-o perspectiva stiintifica. Intr-un interviu acordat revistei Dazed and Confused, Kane ne dezvaluie pasiunea sa pentru stiinta si legatura existenta, din punctul sau de vedere, intre aceasta si moda: “I love science. I respect the processes involved and it’s so insightful. Even designing a collection is a bit like a science – there’s so much trial and error and problem-solving.” Si ca orice om de stiinta, Kane doreste sa testeze limitele domeniului sau si reuseste asta explorand zone interzise. Experimentele neconventionale creeaza uneori monstri, ca in cazul doctorului Frankenstein, dar Kane isi asuma excentricitatea creatiei sale si prin asta ajunge sa se diferentieze de restul creatorilor de nou.

3

Christopher Kane primavara-vara 2013

Stiintific, anatomic, urban, biologic, subversiv, universul creativ al designerului Christopher Kane adauga inca un capitol in romanul creatiei vestimentare britanice. La fel ca si designerii anteriori lui, el creeaza mai mult decat niste simple haine. El creeaza spatii imaginare in care fantezia si inovatia croiesc naratiuni nemuritoare.

sursa imagini: … 

Solutii practico-imaginare pentru iesirea din impas

Cazul 1: restanta

Se intampla, nu avem ce face, nu e o tragedie, in nici un caz o bucurie. Poate inca o grija in plus, un musafir nepoftit care pleaca dar numai cu programare. Ce incerc sa va spun, in mai multe cuvinte decat ar fi necesar probabil, e ca inevitabilul s-a intamplat si m-am trezit peste noapte, sau mai bine zis peste zi, cu o restanta. Dupa cum stau lucrurile, variantele disponibile pentru a rezolva situatia sunt destul de limitate si plictisitoare. Noi nu de aia suntem aici, sa gasim rezolvari plictisitoare la probleme cu potential creativ. Cand te pierzi in visare cel mai bine daca nu in momentele in care ar trebui cu disperare sa te ocupi de ceva important? Cand hoinaresti printre ganduri in cautare de noi ocupatii daca nu atunci cand predarea unui proiect iti bate la usa? Care ar fi solutiile practico-imaginare ale situatiei de fata?

As putea oare sa ma pierd printre peretii casei Rodarte, construita din materiale si amintiri?

Sau as putea sa imi pierd urma prin jungla baroc-minimalista a Miucciei Prada…

Si daca nu reusesc, as putea oare sa o ajut pe  Stella McCartney sa culeaga cele mai zemoase si delicioase fructe pe care sa le combine cu dibacie intr-o salata ready to wear?

Sau as putea sa ma deghizez intr-una din multele masti ale muzei farsoare Maria Lani, si sa fug in lume cu sute de tablouri furate de la marii maiestrii ai picturii

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cine nu ar vrea sa piarda timpul, rezervat problemelor serioase ale fiintei, la o petrecere somptuoasa, parca desprinsa din paginile Marelui Gatsby, unde austeritatea, restrictia socialului, plictiseala si jumatatile de masura nu isi au locul?

Poate niste lectii de balet…

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

As putea cotrobai prin sertarele subconstientului…

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

si sa evadez undeva departe de lumea concreta, intr-un loc in care solutiile practico-imaginare chiar dau rezultate, intr-un loc in care examenele nu exista, iarna a plecat demult, iar visarea este necesara.

 

P.S.: din pacate nu pot specifica sursa exacta a tuturor pozelor ce apar in aceasta postare. imi cer scuze surselor care vor fi dezavantajate. printre sursele pe care mi le amintesc se numara: style. com, jan masny, cosmetica lupilor, pas un autre.