Dress like a painting

Somewhere in the 1960’s, Duke Ellinngton visited the Fondation Maeght in St.Paul de Vence, France, where some of Joan Miro’s works were exhibited (they still are). The two artists met for the first time on that occasion and the encounter was caught on film by Norman Granz, who was then working on a documentary about improvisation in jazz music. Miro takes Duke on a guided tour of his sculptures while chatting away in French and Duke responds to the artist in English. After that, Duke sat down at his piano and improvised a song later known as “Blues for Joan Miro“. The two men couldn’t understand a word the other said, but they weren’t bothered by that. They were just enjoying themselves and each other’s art form.

I have to be honest with you; Miro is one of those painters who I never really understood. Although I visually enjoy his art, if I were to explain it to someone else, I don’t think I would know how. So reading about Miro and Ellinngton’s encounter made me realize that maybe not everything needs to be explained in order to be understood, maybe you just have to enjoy it beyond the restriction of language.

I chose this particular painting by Miro because it is one of his earlier works, when he was experimenting with different styles, trying to create his own visual language (trying to understand himself, as I am trying to understand him now). Although it is different from his famous works, what I like about this particular painting is the visual power created by the juxtaposition of such different surfaces: we have the wavy surface of the dress which gives you the impression of an optical illusion, and then there is the geometric background, and the lyrical presence of the flower on the dress. The composition of the model’s face seems to somehow combine all these dramatic contrasts becoming the central focus of the painting.

And what better choice of clothes that reflect these dramatic contrasts than a Dries van Noten item, combined with a pair of Marni shoes, and a beautiful brooch from Peta Kruger. If you can’t afford them, I guess you can always improvise 🙂

Joan Miro

Joan Miro – Portrait of Juanita Obrador

Marni fringed leather brogues

Dries van Noten coat

Peta Kruger brooch

Advertisements

Fashion Week part III – Milano

Ce a predominat pe podiumul Italian, in cadrul saptamanii modei de la Milano, au fost tinutele de inspiratie masculina, un romantism cu nuante gotice si o nostalgie a trecutului (prezentarea Versace, unde Donatella isi gaseste inspiratie in ultima colectie a fratelui  sau Gianni,  iar Dolce & Gabbana reinvie  iubirea lor pentru tinutele opulente, baroce).

Ce ne-a atras noua atentia pe podiumul milanez:

Inevitabil colectia Prada pentru ca ne-a facut prima data sa ne indragostim de colectia sa masculina, continuand in colectia feminina aceeasi linie riguroasa, clasica pe care jocul print-urilor si al suprapunerilor sunt manevrate cu o naturalete caracteristica. Accesorizate cu pietre supradimensionate ce pareau a forma un circuit electric, piesele vestimentare duc cu gandul la costumele unor roboti din viitor, a unei armate de roboti antrenati sa lupte impotriva monotoniei in moda.  Axata in mare parte pe costumul masculin si in mod deosebit pe functionalitatea sacoului, colectia Prada ramane una din cele mai asteptate evenimente din cadrul saptamanii modei de la Milano.

O alta prezentare mult asteptata in cadrul saptamanii modei de la Milano a fost cea a lui Raf Simons pentru Jil Sander. Timp de 7 ani, Raf Simons ne-a prezentat propria sa viziune, filtrata prin filosofia casei Jil Sander, o viziune care a modelat inceputul de secol 21 in lumea modei. Colectia sa de ramas bun a fost una poetica, prin excelenta feminina.

Marni s-a focalizat sezonul acesta pe geometria liniilor, indepartandu-se de la geometria printurilor atat de caracteristice brand-ului oferindu-ne astfel o noua viziune a brand-ului.

O surpriza din punctul nostru de vedere a fost colectia Gianfranco Ferrre aflata sub indrumarea creativa a lui Stefano Citron si a lui Federico Piaggi. De abia la cel de-al doilea sezon in care lucreaza pentru brandul Gianfranco Ferre, cei doi ne prezinta o viziune fresh a designului vestimentar. Deconstructia tiparelor clasice pare a fi interesul comun al celor doi care jongleaza cu asimetriile dand nastere unor siluete surprinzatoare.

sursa poze:

When Marni meets H&M

Chiar daca nu am fost foarte incantata de colaborarea H&M si Versace, din motive strict personale, noua colaborare H&M ma bucura si imi trezeste interesul din mai multe motive. Primul dintre ele ar fi din nou unul personal: afinitatea mea pentru Marni, pentru printurile eclectice, pentru estetica lor artsy, pentru inspiratia vintage ce transpare atat prin materiale cat si prin liniile pieselor vestimentare.

 

Colectia Marni at H&M pare gandita special pentru iubitoarele H&M. Piese cheie precum camasi, rochii, tricouri imprimate, compleuri, pantaloni, sunt accesorizate cu bijuterii supradimensionate, pantofi, genti si esarfe. Imprimeurile tribale se imbina cu cele eclectice, tricotajele se suprapun matasurilor pentru a crea un look chic & smart, sport & casual. Colectia poate fi folosita in intregime, cu usurinta, fara teama de a cadea in ridicol si fara a te simti sufocat de impactul vizual al pieselor vestimentare. Paleta de culori este practica, asezata in combinatii neasteptate. Culori inchise si tacute precum negru, gri, bleumarin, verde masliniu sunt evidentiate prin alaturarea unor culori puternice precum portocaliu si auriu.

Pe langa linia feminina, va exista si o linie masculina ce pastreaza aceeasi nota de lejeritate chic cu nuante sport.

Lansarea colectiei va avea loc in data de 8 martie, dar pana atunci, putem sa ne delectam cu imagini din filmul de prezentare, regizat de Sofia Coppola.

 

P.S.:  Nu stiu exact criteriile pe baza carora se aleg colaborarile H&M, dar ce mi se pare interesant este cum suedezii de la H&M au potrivit colaborarea cu Marni, imediat dupa colaborarea cu Versace, prezentandu-ne astfel, cele doua extreme ale modei italiene. Pe de o parte – exagerari opulente, supraincarcari vizuale, jocul ironiei dus pana la granita kitchului, pe de alta parte – linii curate, suprapuneri inteligente, eleganta simplitatii si o cerebralitatea indulcita de ludicul mereu prezent in creatiile marilor case de moda italiene.