London calling

Saptamana modei londoneze ne-a demonstrat inca o data potentialul sau creativ. Prospetimea ideilor, nonsalanta cu care sunt tratate tiparele clasice ale modei, inovatia in materie de print digital sunt cateva din motivele pentru care saptamana modei din Londra a devenit una dintre cele mai asteptate saptamani ale modei.

Care au fost directiile creative preferate de noi?

GILES DEACON cu al sau   “disco Jacobean fairy tale” in care piese vestimentare clasice, precum fracul, au fost incendiate pentru a dezvalui prin flacari si scrum o viziune decadenta a elegantei britanice. Creativitate la cote maxime, invaluita intr-un romantism aparte.

Tot din categoria basmelor face parte si show-ul McQ, prima prezentare pe podium a extensiei brandului Alexander McQueen. O miscare inteligenta din partea conducerii brandului, avand in vedere ca marele show Alexander McQueen este prezentat in cadrul saptamanii modei de la Paris. Cu siguranta nu la fel de surprinzatoare ca piesele din colectia Alexander McQueen, piesele colectiei McQ au preluat elemente cheie ale casei si ne-au oferit o viziune accesibila, fara a neglija atentia pentru detalii, obsesia pentru linii perfecte si respectul fata de materiale, toate intr-o prezentare demna de show-urile grandioase cu care ne-a obisnuit regretatul Alexander McQueen.

O alta premiera a podiumului londonez a fost SIMONE ROCHA, o tanara speranta a designului britanic. O viziune proaspata, un talent pentru combinarea armonioasa a diferitelor texturi si atentia pentru detalii (designul pantofilor) fac din Simone Rocha un designer pe care o sa il urmarim cu siguranta.

Castigator al premiului British Fashion Council/Vogue Award, JONATHAN SAUNDERS ne-a atras atentia datorita talentului sau de a combina culori si print-uri in cele mai neasteptate moduri. Inspiratia masculina prezenta in aceasta colectie nu face altceva decat sa scoata in evidenta tocmai acest joc al culorilor si print-urilor despre care vorbeam.

Daca tot suntem la capitolul print-uri, nu am putea sa nu o mentionam pe Mary Katrantzou care, desi isi continua formula ce a consacrat-o, sursele din care isi preia inspiratia (creion, masina de scris, telefon) si modalitatea in care trasnforma obiecte uzuale in forme artistice, ne face sa ne pastram interesul fata de creatiile sale.

Saptamana modei londoneze nu ar fi completa fara prezentarea excentricului cuplu Meadham Kirchhoff care ne-a invitat de data aceasta la un carnaval disco. Cele mai nebunesti combinatii de culori, forme, sclipiri, machiaje si accesorii ne-au demonstrat inca o data ca moda nu trebuie sa se ia prea in serios, ca haosul este necesar pentru a se naste o noua estetica si ca dictonul ”less is more” nu are nici o valoare intr-un univers creativ in care more is…never enough.

sursa poze:

Advertisements

Mistere de Aitch si de pretutindeni

Aitch este artist si ilustrator, creatoare de lumi imposibile, inventator al unor noi rase fantastice…o visatoare. Aitch (Heliana Rotariu) este absolventa a Universitatii de Arta si Design din Timisoara, membra a grupului creativ Vatra Collective, designer hand made pe breslo.ro, artist international cu expozitii in galerii din Viena, Amsterdam, Hamburg, Berlin, California.

Pe langa statutul sau artistic, ce m-a atras la creatiile sale a fost capacitatea acesteia de a suprapune ca intr-un colaj temporal inocenta copilariei cu erotismul adolescentei, nostalgia tineretii cu fascinatia pentru lugubru.

De ce am ales sa vorbesc despre lucrarile lui Aitch pe un blog de moda? Pentru ca pe langa abilitatile sale de ilustrator, estetica vestimentara a personajelor create de aceasta ma duce cu gandul la nebunia combinatiilor folosite de designerii britanici Edward Meadham si Benjamin Kirchhoff si la misterul creatiilor surorilor Mulleavy de la Rodarte la care se adauga o nota de etnicitate aparte, profund estica. As fi mai mult decat incantata daca ideile sale ar fi transpuse in materiale si intr-o colectie de sine statatoare care sa celebreze frumusetea ascunsa in dulapul bunicii si amintirile scrise pe foile parfumate ale misteriosului oracol.

sursa poze:

2012 sau Joaca de-a viitorul

Daca din punct de vedere mistic si conspirationist, anul 2012 anunta sfarsitul inevitabil al Lumii as we know it, lumea Fashion-ului pare sa prezica un sfarsit cu siguranta mai asteptat si mai pozitiv: sfarsitul crizei economice. Abordand ca surse de inspiratie perioade istorice de bunastare precum anii 20, anii 50 ai secolului trecut, designerii par sa se indeparteze de hainele rigide impuse de “noul minimalism” si  incep sa isi reaminteasca de unul din cel mai frumos atribut al modei: jocul imaginatiei.

Femeia inceputului de 2012 este femeia careia nu ii este frica de stereotipurile ce ii sunt atribuite, pentru ca a invatat sa le foloseasca in favoarea ei. Ei nu ii mai este frica sa fie feminina, sa poarte imprimeuri florale, materiale diafane, culori pastelate. Ea stie sa se joace cu atuurile si cu dezavantajele impuse de “statutul genetic”, iar aceasta “joaca” in care au intrat si o parte dintre designeri la inceput de 2012 pare sa ne scoata (cel putin la nivel de imaginar) dintr-o perioada  cu iz apocaliptic.

Dupa cum am specificat in postarea precedenta, prezicerile mele se vor afla inevitabil la granita dintre speculatie si adevar. Ele nu vizeaza intreaga paleta de tendinte ale anului ce tocmai a inceput, asa cum nu insumeaza directiile creative ale tuturor marilor case de moda. Studiul meu speculativ si succinct incearca sa schiteze propria mea viziune asupra demersului estetic al anului 2012, pornind de la tema jocului si arhetipul feminitatii si modul in care cele doua au fost abordate in prezentarile Thom Browne ,Meadham Kirchhoff, Mary Katrantzou, Prada si Louis Vuitton.

Cea mai buna modalitate de a intra in jocul imaginat de designeri este sa poposim pentru cateva momente la petrecerea bizara a lui Thom Browne. Intr-un salon din anii ’20, femei suprarealiste, se intalnesc pentru a pune lumea la cale. Piese deconstruite si suprapuse par a fi singurele indicii capabile sa desluseasca misterul instaurat in acest salon.

Poate cea mai ciudata abordare a feminitatii noului sezon a venit din partea cuplului britanic de designeri: Ed Meadham si Ben Kirchhoff (Meadham Kirchhoff). Un “ghiveci” estetic in cel mai pozitiv sens in care au folosit ca ingrediente prototipuri ale feminitatii: sex simbolul, zeita, vedeta Hollywood, showgirl, papusa, balerina, Fecioara Maria si elemente ale imaginarului colectiv pentru a crea portretul unei noi femei, unei femei Meadham Kirchhoff aflata la granita dintre fantezie si kitch.

Pe langa elementul ludic prezent in colectiile noului sezon, observam inevitabil amprenta inovatiei tehnologice. De la materiale la tipare, totul pare a fi conectat la universul digital. Generatia digitala a luat cu asalt stilul noului mileniu iar fata modei va fi schimbata pentru totdeauna (oricat de cliseu ar suna). Hibridul rezultat din fuziunea modei cu tehnologia este prezentat in cel mai poetic sens in ultima colectie Mary Katrantzou. Folosindu-se de puterea vizuala a printurilor digitale, pare sa gaseasca solutia disputei om vs. masina. Intrepatrunderea industrialului cu naturalul pare la Katranzou un accident premeditat, o coliziune inevitabila, un joc vizual al trecutului cu viitorul.

Disputa dintre om si masina primeste o valenta ironica in cazul colectiei Prada. In acest caz, referinta paraseste teritoriul poetic si prinde viata in cel social. Obsesia barbatilor pentru femei si masini, transformarea femeilor in obiecte de consum si personificarea masinilor este folosita de Prada intr-un joc al sexelor si al stereotipurilor incarcat cu elemente ale culturii de consum din care castigator iese, inevitabil, Femeia. O femeie in stil Tarantino (parere proprie) care ar putea cu usurinta sa inlocuiasca gangsterii din Reservoir Dogs si, inarmate cu cele mai stylish si statement accesorii, ar goni pe autostrada intr-un Pussy Wagon custom made, cu flacari iesindu-le din tocuri.

Marc Jacobs si colectia sa pentru Louis Vuitton incheie periplul nostru in lumea imaginata/imaginara a modei. Acceptand conventiile impuse de caruselul acestuia, ne imbarcam intr-o calatorie repetitiva in care joaca se transforma intr-un ritual de initiere. Zanele adolesecentine imbracate in cele mai fine dantele si broderii pictate in cele mai dulci pasteluri, par sa ascunda sub straturi si straturi de fantezie ceva sumbru. Poate ca in cele din urma jocul imaginatiei nu salveaza, poate ca viitorul nu pare chiar atat de pastelat, poate ca totul este un mecanism mercantil, poate ca…

sursa poze:, ,