OFuri vechi si OFF-uri noi

Pentru sezonul toamna-iarna, M12 propun o incursiune intr-un minimalism auster, un minimalism impus de normele sociale stricte ale perioadei de dinainte de ’89. Prezentul acelor vremuri, nu foarte familiar noua celor care i-am trait doar sfarsitul, este perceput prin intermediul unor puncte de reper trecute prin filtrul timpului.

% OFF este o colectie de inspiratie social-politica ce contureaza o atmosfera sobra de anii ´80, comunista, in locuintele din blocurile oraselor tarii, in intimitatea cotidiana a romanului, intre cei patru pereti gri, cu perdele de Pascani si covoare persane. Ea are ca punct de plecare explorarea nostalgiei romanilor fata de vremurile apuse, care este alimentata de ofurile prezentului auster in care pana si Regina Marii Britanii sau prima doamna a Americii poarta ocazional aceeasi tinuta.

Minimalismul existent in colectiile anterioare M12 este prezent si aici dar este insufletit de caracterul intim al procesului re-amintirii. Uniforma trecutului este regandita pentru a putea face fata prezentului.

… siluetele invaluite in negru, alb si gri, respira prin prezenta bejului si galbenului, fustele acopera genunchiul, pardesiele sunt din in apretat sau din stofa in dungi, pulovere din lana a surorii mai mari par a fi ajustate pe mezina casei. Imbracat astfel, corpul fizic intruchipeaza un organism social, care are posibilitatea, prin intermediul modei, sa sublinieze schimbari in cultura politica.

 

sursa poze:

Advertisements

Fashion Sports – o competitie constanta cu limitele propriului stil

Elemente ale vestimentatiei sportive sunt prezente de ceva vreme in colectiile marilor case de moda. Combinate cu pasiunea redescoperita de cateva sezoane pentru minimalism si cu promovarea unei siluete androgine, propunerile designerilor pentru sezonul primavara-vara 2012 nu ne ofera doar uniforme specifice pentru un anumit tip de activitate sportiva ci transforma aceste uniforme in piese care celebreaza un corp sanatos, atletic si armonios, in cautare de solutii vestimentare functionale.

Prezenta acestor elemente sportive are cu siguranta de a face cu desfasurarea Jocurilor Olimpice de anul acesta dar si cu o constientizare constanta a necesitatii miscarii in viata de zi cu zi.

Ce este interesant de observat este modul in care aceste elemente sportive au fost transpuse in streetstyle de catre trend setter-i si oameni cu un stil personal aparte. Ei ne propun mix-uri inedite intre piese vintage, ansambluri minimaliste, materiale pretioase, tinute clasice si obisnuitii pantofi sport. Rezultatul este unul delicious de indraznet. Cei pentru care sportul nu constituie un stil de viata ci o necesitate, de cele mai multe ori apasatoare, moda le ofera o solutie: fashion sport-ul – o competitie constanta cu limitele propriului stil.

sursa poze: , ,  ,

2012 sau Joaca de-a viitorul

Daca din punct de vedere mistic si conspirationist, anul 2012 anunta sfarsitul inevitabil al Lumii as we know it, lumea Fashion-ului pare sa prezica un sfarsit cu siguranta mai asteptat si mai pozitiv: sfarsitul crizei economice. Abordand ca surse de inspiratie perioade istorice de bunastare precum anii 20, anii 50 ai secolului trecut, designerii par sa se indeparteze de hainele rigide impuse de “noul minimalism” si  incep sa isi reaminteasca de unul din cel mai frumos atribut al modei: jocul imaginatiei.

Femeia inceputului de 2012 este femeia careia nu ii este frica de stereotipurile ce ii sunt atribuite, pentru ca a invatat sa le foloseasca in favoarea ei. Ei nu ii mai este frica sa fie feminina, sa poarte imprimeuri florale, materiale diafane, culori pastelate. Ea stie sa se joace cu atuurile si cu dezavantajele impuse de “statutul genetic”, iar aceasta “joaca” in care au intrat si o parte dintre designeri la inceput de 2012 pare sa ne scoata (cel putin la nivel de imaginar) dintr-o perioada  cu iz apocaliptic.

Dupa cum am specificat in postarea precedenta, prezicerile mele se vor afla inevitabil la granita dintre speculatie si adevar. Ele nu vizeaza intreaga paleta de tendinte ale anului ce tocmai a inceput, asa cum nu insumeaza directiile creative ale tuturor marilor case de moda. Studiul meu speculativ si succinct incearca sa schiteze propria mea viziune asupra demersului estetic al anului 2012, pornind de la tema jocului si arhetipul feminitatii si modul in care cele doua au fost abordate in prezentarile Thom Browne ,Meadham Kirchhoff, Mary Katrantzou, Prada si Louis Vuitton.

Cea mai buna modalitate de a intra in jocul imaginat de designeri este sa poposim pentru cateva momente la petrecerea bizara a lui Thom Browne. Intr-un salon din anii ’20, femei suprarealiste, se intalnesc pentru a pune lumea la cale. Piese deconstruite si suprapuse par a fi singurele indicii capabile sa desluseasca misterul instaurat in acest salon.

Poate cea mai ciudata abordare a feminitatii noului sezon a venit din partea cuplului britanic de designeri: Ed Meadham si Ben Kirchhoff (Meadham Kirchhoff). Un “ghiveci” estetic in cel mai pozitiv sens in care au folosit ca ingrediente prototipuri ale feminitatii: sex simbolul, zeita, vedeta Hollywood, showgirl, papusa, balerina, Fecioara Maria si elemente ale imaginarului colectiv pentru a crea portretul unei noi femei, unei femei Meadham Kirchhoff aflata la granita dintre fantezie si kitch.

Pe langa elementul ludic prezent in colectiile noului sezon, observam inevitabil amprenta inovatiei tehnologice. De la materiale la tipare, totul pare a fi conectat la universul digital. Generatia digitala a luat cu asalt stilul noului mileniu iar fata modei va fi schimbata pentru totdeauna (oricat de cliseu ar suna). Hibridul rezultat din fuziunea modei cu tehnologia este prezentat in cel mai poetic sens in ultima colectie Mary Katrantzou. Folosindu-se de puterea vizuala a printurilor digitale, pare sa gaseasca solutia disputei om vs. masina. Intrepatrunderea industrialului cu naturalul pare la Katranzou un accident premeditat, o coliziune inevitabila, un joc vizual al trecutului cu viitorul.

Disputa dintre om si masina primeste o valenta ironica in cazul colectiei Prada. In acest caz, referinta paraseste teritoriul poetic si prinde viata in cel social. Obsesia barbatilor pentru femei si masini, transformarea femeilor in obiecte de consum si personificarea masinilor este folosita de Prada intr-un joc al sexelor si al stereotipurilor incarcat cu elemente ale culturii de consum din care castigator iese, inevitabil, Femeia. O femeie in stil Tarantino (parere proprie) care ar putea cu usurinta sa inlocuiasca gangsterii din Reservoir Dogs si, inarmate cu cele mai stylish si statement accesorii, ar goni pe autostrada intr-un Pussy Wagon custom made, cu flacari iesindu-le din tocuri.

Marc Jacobs si colectia sa pentru Louis Vuitton incheie periplul nostru in lumea imaginata/imaginara a modei. Acceptand conventiile impuse de caruselul acestuia, ne imbarcam intr-o calatorie repetitiva in care joaca se transforma intr-un ritual de initiere. Zanele adolesecentine imbracate in cele mai fine dantele si broderii pictate in cele mai dulci pasteluri, par sa ascunda sub straturi si straturi de fantezie ceva sumbru. Poate ca in cele din urma jocul imaginatiei nu salveaza, poate ca viitorul nu pare chiar atat de pastelat, poate ca totul este un mecanism mercantil, poate ca…

sursa poze:, ,

Let’s talk about…minimalism

Stiu ca ar trebui sa postez un articol retrospectiva pentru anul 2010 in care sa mentionez punctele cheie in materie de fashion ale anului ce tocmai a trecut, dar nu o sa fac asta. Pot sa va dau o lista cu site-urile si blog-urile care au facut asta. Si eu le-am citit inainte sa ajung la concluzia ca nu o sa scriu o retrospectiva. Acest articol va porni insa de la mult discutata Retrospectiva dar se va axa strict pe un fenomen a lui 2010 : minimalismul.

Mi-am dat seama ca am neglijat de ceva vreme rubrica  „let’s talk about fashion “, nu stiu exact motivele pentru care s-a intamplat asta, dar uite cum se potrivesc lucrurile si azi am chef sa „talk about fashion “, so let’s…

Am ales sa vorbesc despre fenomenul „ Less is more “ pentru ca pe langa faptul ca este unul din trend-urile mele preferate, mi se pare a fi un fenomen social interesant care leaga intr-un mod ciudat (sau nu) miscarea feminista de recesiune si anul 2010 de anul 2011.

Aparut in arta la inceputul anilor ’60, minimalismul se dorea a fi un manifest impotriva societatii inchistate intr-un timp si un spatiu corupt. Miscare asceta, minimalismul nega emotiile, istoria, narativismul. Misiunea sa : curatarea individului de tot ce il inconjoara si ii distrage atentia de la esenta.

Constantin Brancusi, Piet Mondrian, Kazimir Malevich

Minimalismul apare cu mult mai tarziu in lumea modei, cu o misiune diferita, dar inca fidela celei initiale pentru ca minimalismul se strecoara pe podium imediat dupa ce explozia de culoare, sintetic si sclipici a anilor ’80  ajunge la suprasaturatie. Femeia refuza sa mai fie un simplu ornament de Craciun si „ fura” camasa si pantalonul din garderoba iubitului (asa cum facea in urma cu aproape un secol Coco Chanel) si isi inventeaza o uniforma de baza cu care va lupta impotriva societatii indoctrinate. Coincidenta sau nu, in anii ’90 are loc o miscare de gherila feminista care face ca un numar record de femei sa ocupe posturi de conducere in multinationale si sa candideze pentru posturi de presedinte si prim ministru.

Sustinatori dintotdeauna ai emanciparii femeii, designerii au elaborat tinute puternice, structurate, elementare, care sa devina fundatia oricarei garderobe. Piloni ai fenomenului minimalist al anilor ’90, Calvin Klein, Jil Sander, Helmut Lang, au folosit culori neutre, piese din vestimentatia masculina si focalizandu-se pe material si croiala, au sculptat prototipul unei femei urbane, puternice si inteligente. “ Less is more” nu este doar un slogan inteligent conceput pentru a vinde haine, “ less is more „ devine sloganul unei perioade, a unui grup social care isi construieste individualitatea prin vestimentatie, constientizand valoarea, cantitatea si forma.

Kate Moss pt Vogue Spania1995

Calvin Klein

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Jil Sander, Prada s/s 1997

Stim cu totii ca moda revine si reinventeaza trecutul in noi forme si texturi, dar ce este interesant de urmarit este cum moda, desi multi ignora acest fapt, este strans legata de social. Schimbarile din social au influentat mereu lumea modei. Si atunci revenirea minimalismului nu mai este intamplatoare ci reflecta mentalitatea indivizilor intr-un anumit climat social si economic. Daca in anii ’90, minimalismul a aparut ca un raspuns la globalizare si urbanizare, minimalismul sfarsitului de prim deceniu ’00 apare ca o solutie practica impotriva recesiunii, impotriva dezumanizarii si devine reactionar primei sale perioade. Recesiune cauzata de globalizarea fortata, dezumanizarea cauzata de urbanizare. Minimalismul anului 2010 ofera optiunea unui nou inceput, unei intoarceri la un romantism auster pentru ca femeia careia i se adreseaza acest minimalism nu mai are nevoie de confirmarea propriei sale puteri. Ea insa are nevoie sa isi pastreza feminitatea si eleganta, sa isi regaseasca esenta in piese vestimentare atemporale. Povestea devine si mai interesanta cand aflam ca minimalismul a fost readus la viata de trei femei: Phoebe Philo, Hannah MacGibbon si Stella McCartney.

Supranumite de jurnalistii de specialitate “The Queens of Clean”, cele trei inventatoare ale noului minimalism isi incep povestea din acelasi punct: colaborarea cu Chloe. Stella McCartney a fost prima care si-a lasat amprenta asupra creatiilor casei Chloe, dupa numai doi ani de la absolvirea institutului de moda Central Saint Martins din Londra. In anul 2001, Phoebe Philo preia comanda si reuseste sa pastreze imaginea Chloe la un standard de excelenta a  pret-a-porter-ului pana in anul 2006 cand se retrage pentru a reveni in forta in anul 2009 cand se alatura casei de moda Celine care ii va aduce succesul si recunoasterea internationala de azi. Ultima la conducerea Chloe, Hannah MacGibbon, a dat lumea modei peste cap in aceasta toamna cand a prezentat in colectia sa o noua abordare a paltonului, intr-o culoare ce va detrona, macar pentru un sezon negrul etern: camel-ul.

Astfel, cele trei “regine” ale noului minimalism, impreuna cu veteranii minimalismului, au redescoperit in 2010 un nou sens al sintagmei “less is more” si nu s-au oprit aici, pentru ca nevoia unei reformatari a modei prin sondarea in cotidian s-a continuat si in colectiile pentru primavara/vara 2011. Cea ce a adus nou minimalismul anului 2011 a fost culoarea. In formula de neutre a trecutului s-au strecurat culori puternice care subliniaza un nou inceput, o noua femeie careia nu ii este frica sa iasa in evidenta si stie sa faca asta in cel mai impecabil si stylish mod cu putinta. Vom asista oare la un inceput de nou deceniu minimalist prin excelenta? Sau schimbarile din social vor aduce schimbari si pe podium, asa cum s-a mai intamplat in trecut? Pronosticurile nu isi au locul aici pentru ca povestea modei nu se incheie niciodata, ea se rescrie mereu iar finalul ramane intodeauana deschis visarii.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Chloe, Stella McCartney a/w 2010

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Celine, Jil Sander a/w 2010

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Celine, Chloe s/s 2011

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Stella McCartney, Maison Martin Margiela s/s 2011

Diane von Furstenberg, Jil Sander, Tommy Hilfiger, Calvin Klein

Diana Nita sau ghidul calatorului cosmic

Ce m-a cucerit din prima la creatiile Dianei Nita, pe langa formele inovative, finisajele minimaliste si print-urile ingenioase, a fost povestea din spatele hainelor. Pe Diana Nita am avut ocazia sa o remarc in cadrul CFW unde si-a prezentat ultima sa colectie intitulata „Tumult”, o colectie arhitecturala, geometrica, inspirata de o calatorie cosmica in care elementele umane s-au transformat in simple accesorii printate pe hainele in culori neutre.

Nerabdatoare sa aflu mai multe despre acest designer, am apelat la cel mai bun prieten al omului: internetul, ca sa raman dezamagita de putinele articole pe care le-am gasit despre Diana Nita. Pacat ca nu exista un site oficial unde sa ii fie prezentate creatiile la adevarata lor valoare. Sau exista deja si eu nu am stiut unde sa caut? Daca stie cineva, sa ma anunte. Tot ce am putut sa aflu despre ea este ca a terminat o Facultate de Moda si un Master in Moda si a colaborat cu nume ca Adrian Oianu, Laura Vargalui, Maria Lucia Hohan si Otilia Fronta. Lucrurile ce o inspira sunt: „arhitectura avangardista, conceptele minimaliste, muzica experimentala, coregrafiile contemporane, literatura japoneza si cinema-ul asiatic, discursul literar postmodern si peisajele Islandei. Fiecare element a carui inspiratie o percep, trece prin filtrul meu. Apoi il amprentez, iar el capata dimensiunile unei povesti create in jurul personajului meu.”

Povestea Dianei Nita, pentru mine, porneste dintr-o spatiu real, saturat de prezent si de monotonia vietii cotidiene, sparge oglinda realitatii si se teleporteaza intr-un spatiu alternativ in care fiinte androgine, re-setate, pornesc intr-o calatorie atemporala de cautare a unei lumi capabile sa le asimileze.

P.S.: Imi cer scuze daca unele din pozele folosite in acest articol sunt cu drepturi de autor. Nu imi mai amintesc exact de unde le-am adunat. Daca sunt unele probleme, puteti sa lasati un comment si o sa rezolvam problema.