Jocurile feminitatii la Prada

Apartinand categoriei designerilor intelectuali impreuna cu Martin Margiela, Dries van Noten, Hussein Chalayan si Rei Kawakubo, Miuccia Prada, creierul din spatele brandu-ului de lux Prada reuseste sezon dupa sezon sa reconfigureze profilul femeii contemporane. Neaga functia esentiala, pentru unii, a muzei in conceperea colectiilor, deoarece ea nu se limiteaza la a opera in interiorul unor stereotipuri, ci incearca mereu sa gaseasca exceptia generatoare de noi formule estetice. Tocmai aceasta negare a mecanismelor previzibile confera femeii Prada unicitate, iar creatoarei Miuccia ii legitimizeaza statutul de vizionar.

Prada-Real-Fantasies-Lookbook-12

Ea a demonstrat femeilor ca o camasa barbateasca incheiata pana la ultimul nasture poate sa fie plina de feminitate, ca o pereche de sosete de lana purtate cu cele mai extravagante tocuri nu este imposibila, ca imprimeurile nu trebuie sa fie neaparat florale si pot spune o poveste. Pentru femeia Prada, frumusetea nu trebuie sa fie acel „ceva” care desfata privirea intr-un mod placut, ci acel „ceva” care deranjeaza privirea intr-un mod placut, intrigand prin generarea unei placeri aproape vinovate.

101123_02_1

prada s.s2010 bla

Jocul sau estetic este mereu unul intelectual si opereaza, uneori, la un nivel subliminal. Aparenta „dulceata” si „normalitate” a creatiilor Prada este deconspirata la o analiza atenta. Camasile masculine, fustele pana sub genunchi, jachetele militare, printurile inteligente, materialele upgradate tehnologic trimit mereu la ideea unei uniforme. Femeia Prada, insa nu se simte incatusata in aceasta uniforma, ea reuseste astfel invesmantata sa gaseasca secretul unei vieti echilibrate intre spatiul familial si cel profesional. Utilitarismul acestor creatii a revolutionat vestimentatia feminina a anilor `90 si a introdus o noua viziune asupra luxului: un lux accesibil care, desi a contrariat in acel moment marile case de moda, s-a dovedit a fi solutia cea mai inteligenta pentru a supravietui intr-o perioadă in care pana si luxul devine un produs consumabil. Folosind materiale care nu sunt asociate in mod obisnuit cu ideea de lux, precum plasticul, cauciucul si velcro (scai), Prada le transforma in optiuni vestimentare practice cu asa o naturalete, incat te face sa te intrebi de ce nimeni nu s-a mai gandit la asta pana acum. Combinand designul cu o intelegere a nevoilor moderne prin solutii pragmatice, Prada propune o noua modalitate de a privi hainele, o modalitate prin care femeile nu mai trebuie sa sacrifice functionalul pentru estetic.

prada-fw-2013-lookbook-real-fantasies-2

Reconfigurarile produse de Prada nu au loc doar la nivelul creatiilor vestimentare, ci au ca scop final o redefinire a insesi  feminitatii. Miuccia, la randul ei o feminista convinsa, a luptat mereu impotriva stereotipurilor in care erau incadrate femeile. Si cand vorbeam, mai devreme, despre jocul sau estetic si modul in care acesta opereaza la un nivel subliminal, deconspiram, de fapt, modalitatea Miucciei de a combate stereotipurile. Inspirandu-se mai mereu din vestimentatia masculina, folosind materiale, culori, taieturi si alte elemente apartinand unei garderobe cu precadere masculine, suprapune acestui nivel artificii ale feminitatii precum imprimeuri florale, dantela, broderii, insertii de metale pretioase si combinatii de culori indraznete. Efectul vizual produs prin suprapunerea celor doua universuri (cel masculin si cel feminin) mizeaza pe jocul subtilitatilor posibil doar printr-o cunoastere temeinica a constructelor culturale. Pentru ca doar o cunoastere temeinica a acestor constructe, combinata cu o ironie subtila poate sa explice introducerea unui nou stil vestimentar care a ajuns, intr-o oarecare masura, sa defineasca stilul Prada: „ugly chic” sau „geek chic”. Aceste sintagme vorbesc despre aparitia unei noi tipologii de femei care isi asuma sexualitatea fara a o expune si folosesc vestimentatia pentru a-si pune in valoare inteligenta pe care o dozeaza mereu cu un simt ludic, umor si ironie.

pradafantasylb4

Feminitatea gandita de Prada este una subversiva, dincolo de suprafata vulnerabila a femeii promovata de cultura populara se ascunde femeia mereu cu un pas inaintea timpurilor. Meritul Miucciei Prada in acest joc al conceptiilor si preconceptiilor este de a chestiona mereu  limitele in interiorul carora este configurat imaginarul contemporan al feminitatii si de a sterge granitele dintre realitate si iluzie, dintre natural si artificial.

PradaFantasiesSpring10

***Acest articol face parte din seria de articole publicate in cadrul revistei online Art Act Magazine. In fiecare luni va voi prezenta fragmente din aceasta serie de articole pe care le-am scris cu mare placere, articole prin intermediul carora am avut ocazia sa aprofundez zona de interferenta dintre moda si arta.

sursa poze: , ,, ,

Advertisements

The Woman Dress

Misterul ce invaluie laboratorul creatorului, fascineaza mereu pe cei ce niciodata nu pot sa il acceseze ci doar sa il imagineze.  Regizoarea Giada Colagrande ne impartaseste viziunea ei despre acest spatiu tabu in cadrul unui proiect derulat in colaborare cu brand-ul Miucciei Prada, Miu Miu. Propunerea a venit din partea celor de la Miu Miu care, in cadrul campaniei de promovare a colectiei pentru sezonul primavara-vara, au demarat proiectul intitulat “The Women’s Tales”. O echipa creativa, formata in exclusivitate din femei ce activeaza in domeniul vizualului, ne ofera viziunea lor proprie asupra modului in care hainele sunt create si puterea magica a lor de a ne re-crea individualitatea.

“The Woman Dress”, scurtmetrajul realizat de Giada Colagrande exploreaza procesul de creare a hainelor prin prisma misterului si dualitatii naturii feminine. Laboratorul creatorului se transforma intr-un spatiu magic populat de personaje ezoterice. Sacrificiul constituie parte integranta in ritualul de insufletire a hainelor. Piesele create devin unice prin natura sacrificiului ce ascunde printre fibre si cusaturi amprenta intima a celei pentru care au fost create.

sursa poze:

World’s End Girl

Moda anilor 20 constituie una din inspiratiile majore ale sezonului primavara-vara 2012. Poate are de-a face cu expozitia gazduita de Metropolitan Museum in care conversatiile imposibile dintre Miucia Prada si Elsa Schiaparelli ne vor dezvalui o colaborare imaginara care sfideaza deceniile ce stau intre cele doua inovatoare ale modei secolului 20 si 21 sau poate are de-a face cu  o reinventare a conceptului de libertate feminina. Daca in anii 20, hainele au devenit unul din simbolurile eliberarii femeilor din incorsetarile trecutului, in 2012, femeia constienta de puterea libertatii dobandite, jongleaza cu atributele acesteia  intr-un joc al seductiei, decentei si indecentei, misterului si dezvaluirii fascinant prin inaccesibilitatea sa

sursa poze:

Lost in… transition

Lost in transition: cam asa ma simt dupa tacerea instaurata  pe acest blog (fara voia mea). Tacere transformata intr-o ”trecere” intre ani, intre etape, intre momente. Gandurile inca imi sunt putin incalcite, cuvintele se lasa cu greu rostite asa ca postarea aceasta va fi una de incalzire…sau daca trebuie sa folosim cuvinte pompoase: un preview al unui articol pe care il pregatesc. Un articol inevitabil (ca ”trecerea” despre care va spuneam) in care voi incerca sa prezic viitorul vestimentaro-estetic al fatalului an 2012, intr-un joc cu iz mistic, situat inevitabil la granita dintre adevar si speculatie.

Pana atunci, putem sa pornim cu incredere in cursa pregatita de Miuccia Prada si Steven Meisel, o cursa atemporala, atipica si niciodata pierduta in tranzitie.

 

 

sursa poze: …