Improbabila efemeritate a vesmintelor

Fashion may be ephemeral but it’s the dress, not the client, that survives. (Olivier Saillard)

Caracterul iluzoriu al modei constituie unul dintre aspectele ce ne alimenteaza constant fascinatia fata de aceasta. Prezentul exploreaza trecutul pentru a genera viitorul. Aceasta cautare si reciclare a modei in care vesmintele ocupa un loc central, confera acestora un caracter aparte. Dar care este speranta lor de viata intr-un sistem precum cel al modei, in care viteza ametitoare a schimbarii nu tine cont de povestea din spatele acestora, ci doar de sumele de bani pe care le produc? Care este viata de dupa succes a pieselor care supravietuiesc trecerii timpului?

Spatiul muzeal poate conferi un nou inceput unor astfel de piese. Ridicandu-le la rang de obiecte intangibile, martori ai unui trecut glorios, al caror sens in prezent este unul pur contemplativ, vesmintele ajunse in spatiul muzeal isi pierd treptat „vocea”. Povestile lor stau incremenite in spatele cutiilor de sticla care le tin captive. Cum pot fi reinviate astfel de piese?

Olivier Saillard, curatorul Muzeului Galliera din Paris sfideaza conventiile spatiului muzeal si pe cele din lumea modei. El intelege necesitatea resuscitarii trecutului, dar nu prin simpla expunere a sa privitorilor, ci printr-un dialog poetic, energic, intre vesminte si improbabilii ei purtatori. Astfel, Olivier Saillard nu pune la cale niste simple expozitii, el experimenteaza la nivel curatorial, punand la cale adevarate performance-uri artistice.

OLIVIER_SAILLARDStudiaza arheologia in Besançon si arta contemporana in Montpellier. Devine curator al Muzeului Modei din Marseille, iar dupa cinci ani renunta pentru a merge la Paris, locul in care s-a indragostit prima data de lumea modei, pentru a ocupa postul de curator al Muzeului de Arte Decorative, orchestrand expozitii care au omagiat vizunea unor maestri precum Yohji Yamamoto, Christian Lacroix, Jean Paul Gaultier. In prezent este, asa cum am mentionat mai sus, curator al Muzeului Galliera, in cadrul caruia a realizat o serie de expozitii neconventionale prin care a incercat in mod constant sa creeze un dialog valid intre prezent si trecut. Saillard resusciteaza astfel o serie de piese vestimentare, si designeri  fara de care evolutia modei ar fi fost imposibila.

Prima expozitie realizata din pozitia de curator al muzeului Galliera a prezentat publicului doritor creatiile unui designer despre care putini stiu, dar din care – multi se inspira: Madame Gres.  „Her work is very classic and elegant, but it’s also a precursor. She is a bit minimal, before fashion used the word—a bit Belgian, a bit Japanese”, declara Saillard despre Gres intr-un interviu acordat platformei style.com . Urmeaza expozitia “Cristóbal Balenciaga, Collector of Fashion” in cadrul caruia ne prezinta sursa de inspiratie care a stat in spatele creatiilor de geniu ale unuia dintre cei mai mari designer ai secolului 20. Colectia de costume de epoca ale lui Balenciaga (cea mai veche piesa datand din anul 1730) au fost prezentate alaturi de creatii haute-couture ale acestuia dintre anii 1937-1968. “It is sort of a miscellaneous jigsaw on which he built his modernity.” (Olivier Saillard). Expozita “Comme des Garcons White Drama” este la fel de atipica precum celelalte expozitii realizate de Saillard, in sensul in care – spre deosebire de majoritatea expozitiilor din cadrul muzeelor de profil care prezinta publicului in retrospectiva munca unui designer sau a unui grup de designeri, aceasta este compusa din piese apartinand in intregime colectiei Comme des Garcons pentru sezonul primavara-vara 2012. Olivier Saillard imagineaza un spatiu care sa completeze armonios colectia prezentata cu putin timp inainte de vernisajul expozitiei pe podiumul saptamanii modei pariziene. Expozitia pe care o pregateste in prezent va constitui o retrospectiva a creatiilor atipicului si vizionarului designer Azzedine Alaia si va insuma peste 100 de piese selectate din arhiva sa personala. Expozitia va avea vernisajul in data de 28 septembrie si va constitui prima expozitie gazduita de nou-renovatul Muzeu Galliera.

madame gresbalenciaga_collector of fashioncomme des garcons_white drama

Pe langa expozitiile din cadrul Muzeului Galliera, fashion performance-urile sale sunt rezervate unui public restrans si abordeaza intr-o maniera cateodata jucausa cateodata contemplativa, istoria modei si istoria costumului. De la performance-ul intitulat „MORCEAUX CHOISIS” prin intermediul caruia, ajutat de studentii sai de la Haute École d’Art et Design din Geneva, a incercat sa descopere originile unora dintre  piesele vestimentare create de designerii contemporani, si pana la performance-ul orchestrat impreuna cu actrita Tilda Swinton, „THE IMPOSSIBLE WARDROBE” in cadrul caruia a prezentat publicului piese din arhiva muzeului Galliera, apartinand unor personaje istorice, Olivier Saillard ne prezinta mereu noi modalitati de abordare a modei. Performance-urile puse la cale de acesta sunt mai mult decat niste simple indexari ale trecutului, ele sunt niste instalatii artistice, prezentari de moda in care piesele vestimentare nu propun tendinte, ci isi dezvaluie adevarata identitate, dincolo de mecanismele mercantile.

tilda swinton_te impossible wardrobe_1tilda swinton_2Prin intermediul exercițiilor sale curatoriale, Olivier Saillard transformă spațiul muzeal dintr-un monument funerar al modei într-un spațiu animat, capabil să genereze o interactiune constanta intre obiect si privitor. Caracterul iluzoriu al modei nu are aici de-a face cu scurgerea inevitabila a timpului, ci cu potentialul elementelor ce constituie universul modei de a genera in permanenta noi sensuri prin interactiunea cu prezentul. Ele vor continua astfel sa supravietuiasca pentru a crea noi povesti.

***Acest articol face parte din seria de articole publicate in cadrul revistei online Art Act Magazine. In fiecare luni va voi prezenta fragmente din aceasta serie de articole pe care le-am scris cu mare placere, articole prin intermediul carora am avut ocazia sa aprofundez zona de interferenta dintre moda si arta.

Advertisements

Cindy Sherman: Frumusetea dincolo de aparenta

Interesul lui Cindy Sherman fata de constructia identitatii feminine in contextul unei culturi vizuale reprezinta probabil punctul in care viziunea sa artistica si moda se intalnesc. Formula clasica de realizare a unei fotografii de moda este deconstruita de Sherman. Modelul feminin, intruchipand perfectiunea fizica, atat de prezent in paginile revistelor de moda, lipseste cu desavarsire in fotografiile sale. Acesta este inlocuit de chipuri burlesti, exagerari bizare. Machiajul este excesiv, pozitiile modelului sunt neobisnuite pentru un pictorial de fashion, hainele nu constituie elemente centrale ale compozitiei, ele contribuie, impreuna cu celelalte elemente la ciudatenia imaginii finale. Reconfigurand limitele fotografiei de moda, Cindy Sherman elibereaza atat femeia, cat si hainele pe care aceasta le poarta, haine care, in fotografiile lui Sherman, cuvanteaza.

1 2

Primul ei contact cu lumea modei si a fotografiei de moda a avut loc in anul 1983, cand Dianne Benson ii propune artistei sa realizeze un pictorial in care sa ii promoveze magazinul de reprezentanta. Seria de fotografii apare in paginile revistei „Interview” si constituie, cel mai probabil, motivul pentru care, in acelasi an, Sherman este rugata de editia franceza a revistei „Vogue” sa realizeze un pictorial pentru unul dintre numerele publicatiei. Cindy accepta provocarea, privind-o ca pe o continuare fireasca a explorarii stereotipurilor feminitatii cultivate in paginile revistelor, explorare incepută odata cu seria ”Centerfolds”. Sherman devine interesata de domeniul modei, vazand in acesta un continuu joc al transformarii la care femeile iau parte zi de zi cu scopul de a deveni mai frumoase, mai dorite, de a-si putea crea o varianta imbunatatita a propriei identitati. In seria de fotografii aparute in revista ”Interview”, ea pare a se revolta impotriva fotografiilor de moda care cultiva o frumusete fara substanta. Sherman intelege ca frumusetea prefabricata promovata de astfel de publicatii are de-a face cu tentatia de a te integra intr-un canon al frumusetii in care odata ajunsa te simti prizoniera. Probabil si din aceasta cauza artista declara: ”the world is so drawn toward beauty that I became interested in things that are normally considered grotesque or ugly, seeing them more fascinating and beautiful. Also, I like making images that from a distance seem kind of seductive, colorful, luscious and engaging, and then you realize what you’re looking at is something totally opposite.” Precum moda care, la prima vedere seduce si atrage privirea, declanseaza dorinta si inseala perceptia, imaginile create de Sherman ascund in spatele portretelor aceleiasi femei, metamorfozata intr-o serie de identitati diferite, o tensiune aparte, o voce care asteapta sa fie lasata sa vorbeasca.

4 5

In anul 1993, colaboreaza cu revista „Harper’s Bazaar”, colaborare considerata ulterior de Sherman ca fiind una dintre cele mai cooperative intalniri cu revistele de moda, cei de la „Harper’s” oferindu-i libertatea creativa de care artista avea nevoie. Unele surse sustin ca, datorita imaginilor aparute in pictorialul din Bazaar, in anul 1994 Cindy Sherman este contactata de brand-ul Comme des Garcons, care ii propune sa realizeze o serie de fotografii de promovare a colectia pentru sezonul toamna-iarna 1994/1995. Colaborarea dintre Sherman si Kawakubo se transforma intr-un dialog interdisciplinar atat de firesc, incat fotografiile ce au rezultat din aceasta colaborare au avut potentialul de a schimba paradigmele modei si ale fotografiei de moda. Cele doua artiste interogheaza constant modalitatile traditionale de reprezentare a feminitatii, scotandu-si receptorii din zona estetica de confort. Machiajul excesiv, decorurile austere, recuzita bizara, alegerile stilistice realizate in exclusivitate de Sherman, asa cum se intampla in cazul tuturor fotografiilor realizate de aceasta, contribuie la realizarea unor imagini eclectice. Piesele vestimentare care, in cazul unui pictorial comercial, ar trebui sa constituie puncte de maxim interes in compozitia finala devin in fotografiile realizate de Sherman elemente la fel de importante precum machiajul, recuzita, coafura, pozitiile corpului. Doar acceptand eclectismul ansamblului vom putea deslusi mesajul detaliilor. Aceste fotografii anti-fashion pot genera soc si confuzie, mai ales cand sunt raportate la parametrii traditionali de realizare a fotografiei de moda, dar functioneaza perfect in contextul intalnirii dintre Rei Kawakubo si Cindy Sherman, doua voci distincte ale unei abordari interdisciplinare a creatiei.

7 8 9

Incursiunile artistei in lumea modei continua cu o colaborare cu designerul Marc Jacobs care, in anul 2006 îi propune sa apara alaturi de apreciatul fotograf Jurgen Teller in imaginile campaniei de promovare a colectiei brand-ului ce ii poarta numele si continua cu realizarea campaniei de promovare a colectiei casei Balenciaga din anul 2008. In aceasta campanie, Sherman alege sa portretizeze diferite personalitati din lumea modei purtand creatiile Balenciaga. Imaginile, cu mult mai convenționale decat cele realizate in colaborare cu Rei Kawakubo, pastreaza maniera caracteristica de reprezentare a lui Sherman. Incercarile sale de a reinterpreta modalitatile de reprezentare a feminitatii si a frumusetii cu siguranta nu se vor opri aici. Fotografiile sale ne vorbesc nu numai despre dorinta noastra de a ne transforma si de a fi transformati ci si despre o oarecare placere vinovata de a ne lasa invesmantati de imagini.

96346947

12

***Acest articol face parte din seria de articole publicate in cadrul revistei online Art Act Magazine.In fiecare luni va voi prezenta fragmente din aceasta serie de articole pe care le-am scris cu mare placere, articole prin intermediul carora am avut ocazia sa aprofundez zona de interferenta dintre moda si arta.

Comme des Garçons via Rei Kawakubo: O calatorie dincolo de suprafete

„Orice linie dreapta este de fapt un punct. Orice rochie este un material, orice material este un fir, orice fir a fost odata o planta. Orice planta este o noua rochie. Este o teorie pe care trebuie sa o simti, nu sa o analizezi”

(Rei Kawakubo- Comme des Garçons)

89471

 Impactul designerului Rei Kawakubo asupra istoriei modei poate fi comparat ca importanta cu cel al lui Cristóbal Balenciaga sau Coco Chanel. In timp ce alti designeri lucreaza cu forme prestabilite, in limitele canonului, Rei taie, descoase, deconstruieste pentru a da nastere unor noi forme. Universul sau atat de fascinant, construit in cei peste 40 de ani de activitate, nu trebuie inteles si analizat din perspectiva unui structuralism european, ci trebuie explorat cu inocenta, prin prisma Frumosului –  in cea mai pura forma a sa. Pentru Rei Kawakubo, hainele trebuie sa exprime intotdeauna o idee capabila sa genereze un dialog nu doar vizual, ci si intelectual cu purtatorul.

Pe langa haine, Rei Kawakubo a reusit sa creeze si un brand care incearca, inca de la infiintarea sa din anul 1969 sa redefineasca relatia dintre produs, mediul in care acesta este expus si persoana interesata sa il achizitioneze. Comme des Garçons, sub indrumarea permanenta a lui Rei Kawakubo, pune sub semnul intrebarii crezul conform caruia scopul unic al modei este de a vinde produse. Comme des Garçons vinde mai mult decat un produs, vinde o experienta.

In 1981, an in care a fost prezentata prima colectie Comme des Garçons in afara granitelor Japoniei, tocmai la Paris, criticii i-au catalogat stilul „Hiroshima chic”. Cusaturile nefinisate si taieturile asimetrice au fost considerate absurde, inacceptabile intr-o lume condusa de regulile stricte ale marilor case de moda. In acel moment, negrul era rezervat cu strictete pentru tinutele de seara, iar piesele vestimentare erau depersonalizate pana in punctul in care deveneau simple ornamente. Inspiratia ei provine din imbrăcămintea masculină, streetwear, cultura si spiritul japonez, carora le insufla emotie filtrata mereu prin intelect.

Isi incepe fiecare colectie de la un cuvant pe care il dezvalui mai mereu in spatele culiselor, dupa terminarea show-urilor. Cum alege acel cuvant ramane, insa, o enigma, la fel cum procesul creativ al colectiilor ramane mereu nedestainuit. Ceea ce este important insa e ca rezultatul final spune mereu ceva si acel ceva detine capacitatea de a schimba paradigme.

Una dintre colectiile emblematice  Comme des Garçons, cea pentru sezonul  primavara-vara 1997 a pus sub semnul intrebarii insasi forma corpului feminin. „The Lumps and Bumps collection”, cum a fost supranumita de catre critici exploreaza conceptele de „spatiu” si „volum” in conexiune cu frumusetea canonică. Cathy Horyn, analizand intr-un articol pentru New York Times aceasta colectie, o transforma pe  Kawakubo intr-o re-creatoare a realitatii sfarsitului de secol 20. Rei Kawakubo percepe obiectele de care depindem in viata noastra de zi cu zi ca pe o extensie a propriului nostru corp. Obiectele de consum aflate mereu in proximitatea Individului pe care il subjuga, simuleaza o conexiune spatiala ce produce la un nivel abstract ceea ce pare a fi o diformitate aflata undeva in spatiul dintre haina si corp. “Things you own end up owning you” declara schizofrenic Tyler Durden in filmul cult Fight Club si, fara ca macar sa o stie,  rezuma dintr-o perspectiva anti-consumerista, o parte din mesajul transmis de Rei prin intermediul acestei colectii.

Kawakubo gandeste ca un artist si, tocmai de aceea, creatiile sale ne modifica perceptia asupra modei, asupra feminitatii, asupra celor mai surprinzatoare aspecte ale realitatii.

3

4

5

 

***Acest articol face parte din seria de articole publicate in cadrul revistei online Art Act Magazine. Incepand cu data de azi, in fiecare luni va voi prezenta fragmente din aceasta serie de articole pe care le-am scris cu mare placere, articole prin intermediul carora am avut ocazia sa aprofundez zona de interferenta dintre moda si arta.

Lumini si umbre

Albul este o culoare nelipsita din propunerile designerilor pentru sezonul primavara-vara. Anul acesta nu face o expectie, oferindu-ne diferite optiuni pentru a accesa un spatiu constituit in intregime din aceasta culoare. Indemnul general este “all white” materializandu-se in tinute monocrome in care albul este culoarea vedeta. De la abordarile minimaliste si masculine din cadrul prezentarilor Jil Sander sau Celine pana la suprapunerile fanteziste de dantelarie si broderii din prezentarile Louis Vuitton sau Valentino, optiunile pentru o tinuta in intregime alba sunt nenumarate.

Printre abordarile preferate de mine se numara cea a lui Raf Simons pentru Jil Sander care, avand ca sursa principala de inspiratie camasa masculina, reuseste sa o transforme intr-o uniforma cu tenta couture ce ne trimite vizual la un spatiu igienizat de orice surplus sau artificiu stilistic inutil.  Uniforma  serveste in acest caz drept remediu terapeutic impotriva exceselor in moda. Pacientele sunt expuse unui tratament impotriva indecentei, abuzului de accesorii si lipsei simtului estetic. In cadrul acestui tratament, albul este necesar, avand un rol purificator din punct de vedere estetic.

Tot un rol purificator, dar profund spiritual, primeste albul in colectia Comme des Garcons. O colectie in intregime alba ce ne prezinta cele mai importante momente ale vietii intr-un ritual in care formele si materialele traseaza iregularitatile unei existente. O colectie poetica, asa cum reuseste doar Rei Kawakubo sa creeze in care albul inceteaza sa mai fie doar o culoare ci devine o celebrare a frumusetii in cea mai pura forma a sa.

Pictorialul fotografiat de Axl Jansen pentru revista ENCENS foloseste albul intr-un joc al umbrelor si luminilor. Tinutele in intregime albe par a proveni dintr-o epoca demult trecuta, asteptand in tacere sa dezvaluie cele mai fascinante povesti.

sursa poze:

A rush of fashion through the head

Cea mai aglomerata saptamana a modei, cu cele mai asteptate colectii, cele mai grandioase show-uri si cele mai multe vedete, muze, street paparazzi, oameni obisnuiti in haine neobisnuite pe metrul patrat. Toti asteptand …. Ceva. In toata nebunia mediatica, pentru mine (privitor de la distanta, neatins de sclipirea inselatoare a evenimentelor) moda pare cateodata lasata la o parte. Daca la un show de moda cea mai discutata este petrecerea de dupa…poate ca ar trebui sa ne punem niste semne de intrebare. Daca dam la o parte spuma sampaniei, muntii de macarons, pseudo-invitatii, vedetele din primul rand…ce ne aduc nou designerii pentru sezonul toamna-iarna?

Prima parte a listei noastre, pentru ca saptamana modei pariziene nu s-a incheiat inca, insumeaza colectiile ce ne-au atras atentia prin impact vizual, continuitatea identitatii vizuale a casei de moda, filtrate printr-o subiectivitate asumata.

DRIES VAN NOTEN – in timp ce alti designeri apeleaza la artificii de constructie pentru a insufla tridimensionalitate printurilor, Dries van Noten transforma obiecte tridimensionale in printuri bidimensionale. Sezonul acesta, el exploreaza capacitatea suprafetelor plane de a fuziona spatii culturale. Accesand colectiile de costume koreene, chinezesti si japoneze ale Muzeului londonez Victoria & Albert, Dries van Noten fotografiaza exponatele si le transforma in printuri pentru colectia sa.

“The beauty of the fabrics but on contemporary clothes” pare a fi mesajul pe care Dries reuseste sa il transmita.

HUSSEIN CHALAYAN –  o colecţie cerebrală, conturata in interiorul liniilor exacte. O austeritate a exteriorului, invita ochiul privitorului sa patrunda dincolo de suprafete, dincolo de formele prestabilite. O abordare poetica a functiei de protectie pe care ne-o confera hainele.

COMME DES GARCONS – Rei Kawakubo, spre deosebire de Dries si Chalayan, abordeaza bidimensionalitatea dintr-o perspective critica, ironica, exagerat de literala. Ce face designerul este o incercare de salubrizare estetica, transformand piesele vestimentare in sabloane a unor forme fara fond. Daca aceasta critica este la adresa industriei care pare a se afla intr-un impas creativ, sau la impactul internetului asupra modului de propagare a informatiilor si imaginilor fashion, nu putem stii cu siguranta. Linistea ce a acompaniat prezentarea dublata de refuzul designerului de a iesi pe scena la sfarsitul prezentarii denota clar o revolta. Si totusi…formele creatiilor incanta privirea, culorile sunt delicioase si par a domoli putin mesajul taios din spatele colectiei.

MUGLER – Nicola Formichetti, directorul creativ al brandului, promoveaza o atitudine cu totul diferita de cea propusa de Rei Kawakubo. Cu o zi inaintea prezentarii oficiale, acesta a permis accesul tuturor doritorilor, via internet, in atelierul Mugler, oferindu-le ocazia sa fie martori la ultimele pregatiri. Acesta exploateaza prin cele mai inovative mijloace, voyerismul, fascinatia pentru spatiul de dincolo de usile inchise, conceptul de superstar. Primele sale show-uri ca director creativ al casei Mugler au avut-o in plan central pe Lady Gaga, prietena apropiata si muza a noii case Mugler. Am ales sa mentionez acest show in lista show-urilor care ne-au atras atentia nu pentru ca as fi un fan Mugler, ci tocmai pentru aceasta abordare diferita care, deocamdata, a reusit sa scoata casa Mugler din conul de umbra in care se afla de ceva vreme. Cu mult mai accesibile decat in colectiile anterioare, piesele concepute de designerul Sebastien Peigne continua sa exploateze forme hibride inspirate de corpurile insectelor pe care le diseca si le transforma in garderoba unei femei careia nu ii este frica sa iasa in evidenta.

HAIDER ACKERMANN – pentru talentul sau de a combina culori si a invalui manechinele in materiale. O colectie cu siguranta mai comerciala decat cele precedente, dar care a ramas fidela universului Haider Ackermann. Eleganta drapajelor, jocul formelor, al invaluirilor si dezvelirilor au fost prezente intr-un show dedicat in exclusivitate femeilor rafinate.

BALENCIAGA – Nicolas Guesquiere in rolul de CEO al unei companii imaginare, ne prezinta viziunea sa in materie de imbracaminte office. Angajatele sale sunt femei de cariera pasionate de SF, de combinatii neconventionale si de materiale futuriste. Propunerile sale pentru o garderoba “day to evening” sfideaza canonul vestimentar si ne incearca din nou simtul stilistic.

sursa poze:

Miuccia Prada…Simple but strange

IPOTEZA:

Geanta, nylon, triunghi, politica, mima, rucsac, sosete, eclectic, chic, linii curate, materiale pretioase, negru, alb, gri, bej, maro, imprimeuri, arta, tehnologie, sport, industrial, feminin, trecut, viitor, inovatie, inteligenta

CONCLUIZIE:

Miuccia Prada

DEMONSTRATIE:

Nepoata fondatorului casei Prada, Miuccia face parte din categoria oamenilor care pot spune ca „they have it all”. Dar pentru ea, acest lucru nu insemna mai nimic. Fire independenta,

paraseste casa parinteasca, baroca si greoaie, pentru a studia Stiinte Politice si…..mima. Sustinatoare a miscarii feministe din Italia anilor 70, Miuccia a schitat mereu in colectiile sale portretul unei femei puternice care, impreuna cu hainele pe care le poarta, reconstruieste lumea.

Compania bunicului sau Mario Prada, fondata in anul 1913, se axa in totalitate pe „oggetti di lusso” vandute in opulenta galeriilor Vittorio Emmanuele din Milano. In 1978, Miuccia preia afacerea familiei si o re-inventeaza prin ceea ce va deveni nucleul brand-ului viitor: geanta neagra de nylon, gravata cu triunghiul Prada. Anul 1978 este si un an de cumpana pentru afacerea familiei amenintata de faliment. Datorita sotului sau Patrizio Bertelli si a calitatilor sale antreprenoriale desavarsite, Miuccia reuseste sa puna pe picioare compania si sa o ridice la un nou standard: international.

Prima colectie semnata Miuccia Prada iese pe podium in anul 1988 si prezinta viziunea unui cunoscator al fenomenului modei care se debaraseaza de toate artificiile inutile pentru a crea o linie curata, sofisticata si fresh. Aparţinand categoriei designerilor „intelectuali”, alaturi de Martin Margiela, Dries van Noten si Rei Kawakubo, Miuccia manevreaza materialele pretioase cu precizia unui matematician, transformandu-le in adevarate opere de arta. Ceea ce este din nou fascinant la demersul noii case Prada este gradul ridicat de „commercial apeal” pe care produsele high fashion le au. Impreuna cu sotul ei, Miuccia a reusit sa gaseasca echilibrul intre podium si strada.

„Luxul se invata nu se mosteneste” era una din devizele casei Prada inca de la inceputurile ei, iar Prada a demonstrat ca luxul dupa ce se invata se poate inventa si re-inventa mereu. Ea a demonstrat femeilor ca o camasa barbateasca, incheiata pana la ultimul nasture, poate sa fie plina de feminitate; ca o pereche de sosete de lana purtate cu cele mai extravagante tocuri nu este imposibil; ca imprimeurile nu trebuie sa fie neaparat florale si pot spune o poveste; ca poti iesi in evidenta si in culori pale si neutre.

Materialul este mereu important in creatiile Prada. El este acelasi de sute de ani, ceea ce conteaza este insa modul in care este prelucrat, inchipuit, reinventat. De la material si povestile care pot fi asternute pe el a pornit probabil si noua linie de imbracaminte, purtand porecla Miucciei: Miu-Miu. Mai jucause si mai accesibile, produsele Miu-Miu reusesc sa cucereasca si piata japoneza. Povestile spuse de Miuccia prin intermediul acestei linii sunt povestile propriilor haine care s-au „razvratit” si au evadat din cufarul  creatoarei. Frumuseţea este re-inventata  din nou.

Anul 2010 pentru femeia Prada a reprezentat evadarea din cetatea de beton a orasului, eliberarea din inchistarea costumului impus de normele sociale si imbracarea in curcubeu, plaja, nisip si nori. Transparenta lumii create a fost readata prin intermediul accesoriilor,  twist-ul estetic venind din partea pantofilor-candelabru, brodate cu cristale.

Pentru colectia toamna-iarna, Prada a optat pentru o reintoarcere la femeia anilor 50-60 care, imbracata in creatiile Miucciei, devine o femeie puternica, o femeie business care nu isi neglijeaza formele feminie, nu se rusineaza de propriul gen pe care il etaleaza prin exagerari ale bustului create prin iluzia suprapunerii materialelor. Ciorapii din lana sunt nelipsiti, gulerele sunt la puterea a doua, fustele sunt trapezoidale, imprimeurile eclectice, iar pantofii au din nou varful ascutit. Oare asistam la o reintoarcere a lor? Contrastul dintre realism si romantism este pastrat si la nivelul parului strans intr-un coc ce ia forma unui fagure de miere. Per total…o altă experienta Prada.

sursa poze: style.com

proiectul meu preferat prada: