Noi corporalitati in moda

Moda a contribuit considerabil la emanciparea femeii in secolul 20, dar in acelaşi timp a participat la perpetuarea unei viziuni idealizate a frumusetii feminine. Noile canoane ale frumusetii impuse de marile case de moda si de nou aparutele reviste de specialitate nu se indepartau foarte mult de la modalitatile clasice de a portretiza corpul feminin, folosite in pictura sau sculptura. Idealul frumusetii impus de moda nu celebra naturalul ci testa capacitatea femeii de a-l sfida.  Chiar daca acestea au dobandit accesul la educatie, politica si la un loc de munca, au fost nevoite sa invete cum sa lupte impotriva propriului lor corp natural. Silueta materna, unduitoare si voluptoasa care invita la placeri intime a trebuit remodelata pentru a se putea integra intr-un spatiu in care egalitatea intre sexe presupunea inventarea unor noi stereotipuri. Taietura “bias cut” a anilor `20 care a pus in evidenta formele corpului, promovarea unei  frumuseti adolescentine in anii `60, fantezia creata de fotografia de moda manipulata prin procedee tehnologice, a alimentat obsesia pentru marimi care au foarte putin de a face cu marimile naturale ale unei femei. Corpul postmodern a ajuns astfel o pastişe, un colaj de imagini promovate de cultura populara ce il indeparteaza din ce in ce mai mult de corpul natural care este respins datorita banalitatii sale.

2

Suprematia acestor imagini distorsionate ce populeaza imaginarul feminitatii secolului 20 a dat nastere unei distantari a femeii de propriul ei corp. In acest decor, creatiile lui Alexander McQueen acorda fiecarei femei posibilitatea de a reactiona estetic la transformarile la care ii este expus corpul. Victima si adversar, corpul invesmantat este prezentat ca un artefact recuperat de la degradare si opresiune, devenit mai puternic si pregatit astfel sa lupte impotriva elementelor ce l-au subjugat. Alexander McQueen foloseste moda ca discurs in procesul de recuperare a corpului natural folosind instrumentele care au contribuit la distorsionarea lui. Recuperarea nu este a unui corp natural arhaic ci a unui corp constient de modificările la care a fost expus de-a lungul timpului, un corp capabil de a percepe noi forme de eliberare. Creatiile lui Alexander McQueen vorbesc in nenumarate feluri despre o transformare, incorporand forme animaliere in constructia creatiilor sale, asa cum a facut in colectia intitulata Horn of Plenty (2009), sau in colectia Atlantis (2010), sau creand corsete bizare precum “Spine” (piesa creata in colaborare cu artistul Shaun Leane, imitand structura osoasa a unei coloane vertebrale umane avand in prelungire o coada animaliera). Hainele devin astfel un element important in metamorfoza prin care purtatoarea lor trebuie sa treaca pentru a evolua.

3Pentru Alexander McQueen, natura ( in totalitatea sa, cuprinzand atat regnul animal cat si cel vegetal) are potentialul de a recupera corpul natural al individului Florile reprezinta un alt element recurent in colectiile sale. Ele constituie o metafora pentru efemeritatea frumusetii si a corpului uman. Impodobindu-i creatiile, florile vorbesc intr-o alta maniera despre o transformare, o descatusare a frumusetii interioare, o intalnire dintre corporalitate si natura, intalnire mediata de vesmant. In anul 1997, Alexander McQueen colaboreaza cu fotograful britanic Nick Knight pentru un pictorial ce abordeaza relatia dintre corpul natural si cel artificial (manipulat tehnologic), relatia dintre suprafata exterioara a corpului – pielea si frumuseţea interioara, subjugata de suprematia exteriorului. Fruntea modelului din imaginea de mai jos pare a fi sectionata lasand sa se intrevada printre marginile taieturii petale de flori roz. Agresiunea vizuala cauzata de prezenta acului de siguranta, taietura adâncă ce sectioneaza brutal fruntea neteda, se afla in contrast cu puritatea organica a florilor si cu feminitatea fragila a modelului. Lupta dintre corpul natural si cel modificat pentru a imita o perfectiune impusa este portretizata poetic in aceasta imagine.

4

Dupa 15 ani de la acest experiment, Sarah Burton, noul designer al casei McQueen, sondeaza arhivele McQueen cu respect si admiratie si  propune in colectia pentru sezonul toamna-iarna 2012/2013 o viziune a feminitatii nascuta dintr-o frumusete organica si eliberatoare. Florile incatusate de invelisul restrictiv al pielii, reusesc sa evadeze.  O explozie de organza, suprapusa cu maiestrie in straturi, extinde limitele impuse de o constructie vestimentara traditionala acoperind trupul manechinelor intr-o aura de culoare si texturi. Excrescentele vizibile pe unele dintre piese, broderiile subtile, transparentele si exagerarea unor elemente ale vestimentatiei fac parte din discursul despre frumusetea corpului aflat in armonie cu natura pe care Sarah Burton ni-l prezinta intr-o maniera impecabila. Natura continua sa constituie un element important din universul casei McQueen, chiar si dupa plecarea neasteptata a acestuia si ne propune in continuare noi modalitati de explorare a corporalitatii. Femeia McQueen, indiferent daca traieste in imaginatia tulburatoare a lui Lee sau in respectul transformat in disciplina al  designerului Sarah Burton, este eliberata de frica pe care o avea fata de propriul ei corp.

5

***Acest articol face parte din seria de articole publicate in cadrul revistei online Art Act Magazine. In fiecare luni va voi prezenta fragmente din aceasta serie de articole pe care le-am scris cu mare placere, articole prin intermediul carora am avut ocazia sa aprofundez zona de interferenta dintre moda si arta.

Advertisements

Lectii de apicouture

Ritmul intern al casei McQueen  functioneaza dupa un ceas biologic setat cu minutiozitate. Explozia florala din sezonul trecut nu se putea consuma in uitare ci necesita o transformare. O transformare in altceva, o transformare naturala si biologica.  Apicultorii couture strang roadele imaginatiei lui Sarah Burton si a echipei care se straduie sezon dupa sezon sa pastreze vie amintirea genialului Alexander McQueen.  Coordonarea fanteziei cu realitatea este impecabila.

toamna-iarna 2012-2013

 

primavara-vara 2013

 

sursa poze:

A rush of fashion through the head – part II

Ne continuam lista colectiilor preferate din cadrul saptamanii modei pariziene, finalizand cu acest articol seria de mici rezumate subiective ale colectiilor prezentate in cadrul celor mai importante saptamani ale modei.

CHANEL – Un maestru al reinventarilor universului Chanel, Karl Lagerfeld a reusit mereu sa insufle colectiilor sale pentru Chanel acel “ceva” care le transforma in piese ale unei garderobe mereu moderne. Pentru sezonul toamna-iarna, Chanel isi continua periplul prin natura, gasind de data aceasta inspiratie in lumea fascinanta a cristalelor. Astfel, bijuteriile statement nu puteau lipsi din colectie, acompaniate de piese vestimentare care au constituit o trimitere vizuala la multifatetarile cristalelor. Clasicului  deux pieces i s-a alaturat pantalonul, formand un ansamblu vestimentar cheie pentru sezonul toamna-iarna, oferind viziunii casei Chanel acel “ceva” despre care va vorbeam.

CELINE – Felul in care Phoebe Philo ne vorbeste despre feminitate ar putea cu usurinta sa isi rezerve un loc in istoria feminismului si a feminitatii.Femeia in viziunea Phoee Philo si implicit Celine, isi protejeaza trupul dezvaluindu-ne personalitatea prin intermediul hainelor. Formele exagerate ale paltoanelor, bluzelor, pantalonilor, le transforma intr-un cocon ce invaluie dar nu compromite finetea liniilor corpului. Fermoarele prezente de-a lungul colectiei sunt cele ce ne permit accesul dincolo de materiale. Folosirea liniilor colorate ce traverseaza spatiile monocolore ale pieselor vestimentare “sparge” austeritatea exteriorului si confera dinamism unei colectii in mare parte arhitecturala.

GIVENCHY – Ricardo Tisci nu experimenteaza noi forme in aceasta colectie Givenchy, asa cum a facut in cea pentru primavara-vara, ci exploreaza in cele mai mici detalii universul construit in jurul Parisului anilor 70, fotografia lui Guy Bourdin si vestimentatia de calarie. Inspiratia ecvestra face ca accesoriile nebunesti folosite in colectia haute couture a casei Givenchy sa primeasca noi valente. Debordand o sexualitate eleganta, piesele de piele si blana controleaza la exterior erotismul rochiilor din matase si dantela ascunse in spatele acestora. Combinatiile indraznete de culori contribuie la construirea unei atmosfere tipic Bourdin-iene. Provocatoare, senzuala, pe alocuri sinistra, colectia prezentata de Ricardo Tisci incita fara sa schimbe paradigme.

ALEXANDER MCQUEEN – In cazul casei McQueen, condusa impecabil de Sarah Burton, am fost martori la un nou inceput. Pentru lumea modei, pentru creativitate, pentru casa McQueen…nu conteaza, pentru ca in fata unei astfel de manifestari a diafanului, nu poti decat sa opresti Timpul pentru a putea devora o frumusete care inceteaza a mai fi salbatica, devenind sublima. Viitorul intrevazut de Sarah Burton printre explozii ale proportiilor, suprapuneri supraomenesti de materiale si un cult al meticulozitatii, este unul organic, pozitiv, si mereu surprinzator. Sa vorbesti despre creatiile McQueen de la distanta pare un act desacralizant, astfel cuvintele mele devin inutile, lasand loc unei taceri contemplative.

sursa poze: