The Postman Always Rings Twice and the Good Wife Always Answers

Andreea Badala isi continua, la nivel conceptual, colectia “Traces”, explorand dintr-o perspectiva erotica de data aceasta, dezvelirea trupului feminin. Descoperirea prin dezvelire nu este una vulgara sau brutala. Harnasamentele, benzile elastice si sistemele de prindere mos-baba devin obstacole ce incita si protejeaza. Imprimeurile predominante sunt sub forma de buline, introduse inteligent in materiale: pe unele piese vestimentare se regasesc sub forma de imprimeuri propriu-zise, pe altele devin perforatii ce dezvaluie corpul.

Inspiratia anilor 50-60 si explorarea universului femeii casnice au fost adesea abordate de designeri in ultimele sezoane. Ce reuseste insa Andreea Badala sa faca este sa ne introduca in spatiile ascunse ale Casei pe care Ea, femeia stereotip, o gospodareste. Transformandu-ne in voyeuri, piesele Murmur dezvaluie, fara sa arate, un erotism rezervat doar celor care sunt dispusi sa il accepte in totalitate.

Cromatica dominanta a colectiei este alcatuita din non-culori ce ne duc cu gandul la desuuri, la garderoba intima a unei femei si la vulnerabilitatea acelui spatiu, “fortificat” de accesoriile cu tenta S&M. Inserarea pieselor de lenjerie intima in vestimentatia de zi si cea de seara este executata cu o subtilitate caracteristica Andreei Badala .

Acest joc al sensibilitatii si al erotismului schiteaza prototipul femeii Murmur pentru sezonul primavara-vara. Prin definitie duala, aceasta devine seducatoare prin capacitatea sa de a-si asuma stereotipurile si de a le exploata in favoarea ei. Discretia pe care o etaleaza in public ii permite sa isi pastreze secretele dincolo de peretii casei.

sursa poze:

Advertisements

2012 sau Joaca de-a viitorul

Daca din punct de vedere mistic si conspirationist, anul 2012 anunta sfarsitul inevitabil al Lumii as we know it, lumea Fashion-ului pare sa prezica un sfarsit cu siguranta mai asteptat si mai pozitiv: sfarsitul crizei economice. Abordand ca surse de inspiratie perioade istorice de bunastare precum anii 20, anii 50 ai secolului trecut, designerii par sa se indeparteze de hainele rigide impuse de “noul minimalism” si  incep sa isi reaminteasca de unul din cel mai frumos atribut al modei: jocul imaginatiei.

Femeia inceputului de 2012 este femeia careia nu ii este frica de stereotipurile ce ii sunt atribuite, pentru ca a invatat sa le foloseasca in favoarea ei. Ei nu ii mai este frica sa fie feminina, sa poarte imprimeuri florale, materiale diafane, culori pastelate. Ea stie sa se joace cu atuurile si cu dezavantajele impuse de “statutul genetic”, iar aceasta “joaca” in care au intrat si o parte dintre designeri la inceput de 2012 pare sa ne scoata (cel putin la nivel de imaginar) dintr-o perioada  cu iz apocaliptic.

Dupa cum am specificat in postarea precedenta, prezicerile mele se vor afla inevitabil la granita dintre speculatie si adevar. Ele nu vizeaza intreaga paleta de tendinte ale anului ce tocmai a inceput, asa cum nu insumeaza directiile creative ale tuturor marilor case de moda. Studiul meu speculativ si succinct incearca sa schiteze propria mea viziune asupra demersului estetic al anului 2012, pornind de la tema jocului si arhetipul feminitatii si modul in care cele doua au fost abordate in prezentarile Thom Browne ,Meadham Kirchhoff, Mary Katrantzou, Prada si Louis Vuitton.

Cea mai buna modalitate de a intra in jocul imaginat de designeri este sa poposim pentru cateva momente la petrecerea bizara a lui Thom Browne. Intr-un salon din anii ’20, femei suprarealiste, se intalnesc pentru a pune lumea la cale. Piese deconstruite si suprapuse par a fi singurele indicii capabile sa desluseasca misterul instaurat in acest salon.

Poate cea mai ciudata abordare a feminitatii noului sezon a venit din partea cuplului britanic de designeri: Ed Meadham si Ben Kirchhoff (Meadham Kirchhoff). Un “ghiveci” estetic in cel mai pozitiv sens in care au folosit ca ingrediente prototipuri ale feminitatii: sex simbolul, zeita, vedeta Hollywood, showgirl, papusa, balerina, Fecioara Maria si elemente ale imaginarului colectiv pentru a crea portretul unei noi femei, unei femei Meadham Kirchhoff aflata la granita dintre fantezie si kitch.

Pe langa elementul ludic prezent in colectiile noului sezon, observam inevitabil amprenta inovatiei tehnologice. De la materiale la tipare, totul pare a fi conectat la universul digital. Generatia digitala a luat cu asalt stilul noului mileniu iar fata modei va fi schimbata pentru totdeauna (oricat de cliseu ar suna). Hibridul rezultat din fuziunea modei cu tehnologia este prezentat in cel mai poetic sens in ultima colectie Mary Katrantzou. Folosindu-se de puterea vizuala a printurilor digitale, pare sa gaseasca solutia disputei om vs. masina. Intrepatrunderea industrialului cu naturalul pare la Katranzou un accident premeditat, o coliziune inevitabila, un joc vizual al trecutului cu viitorul.

Disputa dintre om si masina primeste o valenta ironica in cazul colectiei Prada. In acest caz, referinta paraseste teritoriul poetic si prinde viata in cel social. Obsesia barbatilor pentru femei si masini, transformarea femeilor in obiecte de consum si personificarea masinilor este folosita de Prada intr-un joc al sexelor si al stereotipurilor incarcat cu elemente ale culturii de consum din care castigator iese, inevitabil, Femeia. O femeie in stil Tarantino (parere proprie) care ar putea cu usurinta sa inlocuiasca gangsterii din Reservoir Dogs si, inarmate cu cele mai stylish si statement accesorii, ar goni pe autostrada intr-un Pussy Wagon custom made, cu flacari iesindu-le din tocuri.

Marc Jacobs si colectia sa pentru Louis Vuitton incheie periplul nostru in lumea imaginata/imaginara a modei. Acceptand conventiile impuse de caruselul acestuia, ne imbarcam intr-o calatorie repetitiva in care joaca se transforma intr-un ritual de initiere. Zanele adolesecentine imbracate in cele mai fine dantele si broderii pictate in cele mai dulci pasteluri, par sa ascunda sub straturi si straturi de fantezie ceva sumbru. Poate ca in cele din urma jocul imaginatiei nu salveaza, poate ca viitorul nu pare chiar atat de pastelat, poate ca totul este un mecanism mercantil, poate ca…

sursa poze:, ,