Misterul Domnului Browne

Un costum Thom Browne este compus dintr-o pereche de pantaloni drepti care se termina cu putin inainte de unde incepe glezna, pe care o expune privirii, si dintr-un sacou care se termina acolo unde incepe talia, aproape acoperind soldurile, aproape atingand incheitura mainii. Un costum Thom Browne reconfigureaza anatomia costumului clasic masculin micsorandu-i proportiile, eliberandu-l astfel din monotonia ce l-ar fi condamnat la extinctie. Chiar daca din 2001 si pana in prezent, linia vestimentara semnata de acesta s-a diversificat considerabil, eplorand pana si teritoriul modei feminine, adunand si cateva colaborari cu brand-uri de succes precum Moncler si Brooks Brothers, nucleul universului Thom Browne ramane costumul masculin. Succesul brand-ului se datoreaza in mare parte unei sincere admiratii pe care designerul o are pentru structurile clasice si riguroase ale trecutului. El nu doreste sa schimbe lumea, ci sa isi consolideze propria realitate, in care este convins ca oricine se incumeta sa patrunda va dori sa ramana acolo pentru totdeauna.

1

Dimensiunile stranii ale costumelor Thom Browne starnesc polemici si creeaza dependenta. Ele propun o noua masculinitate si o noua corporalitate care, desi celebreaza structurile clasice, se materializeaza sub forma unei revolte. O revolta impotriva pierderii elegantei, o revolta impotriva lipsei umorului. Accesand moda americana a anilor `60, trecand-o prin filtrul propriilor amintiri, a unei educatii catolice si a unui traseu profesional neobisnuit (detinator al unei diplome de economist si al unei scurte cariere de actor in productii publicitare, agent comercial in showroom-ul Giorgio Armani si director de creatie la Club Monaco, una dintre liniile brand-ului Ralph Lauren) Thom Browne a inceput, inca din anul 2001, sa isi puna bazele unei armate de Thomboţi, asa cum au fost supranumiti adeptii stilului propus de designer, pregatiti sa ne invadeze imaginatia. Ca un adevărat conducător, Thom Browne mananca, alearga, doarme, isi planifica strategiile de atac si, cel mai probabil, are grija de gradina sa de ciment imbracat in propriile creatii. Sistemul sau filosofic si creativ functioneaza pentru ca este testat prima data pe propria  piele. Strategia sa initiala de promovare a ceea ce urma sa devina brand-ul Thom Browne a fost pe cat de simpla, pe atat de eficienta. Cinci costume purtand semnatura sa au putut fi observate defiland pe strazile New York-ului anului 2001, cel care le purta fiind insusi designerul. Neputand trece neobservate, costumele create de el au starnit curiozitate si interes. Primii sai clienti au fost prieteni apropiati, iar primul sau magazin de prezentare a prins viata intre peretii propriului apartament. Toate aceste mici indicii nu fac altceva decat sa contureze un proces creativ aparte. Thom Browne se inspira in permanenta din universul pe cara l-a creat, un univers ce se roteste in jurul personalitatii sale, un univers ce genereaza in permanenta noi manifestari ale aceluiasi Thom Browne.

Acest univers care, la prima vedere pare la fel de greu de patruns ca si intr-un costum purtand semnatura celui mai sus numit, devine accesibil prin intermediul defilarilor de pe podium. Gheata unui patinoar, scena unui circ, terenul de mini-golf, o invitatie la o bizara gustare, sau intr-un salon cu iz de prohibitie constituie decorurile neconventionale in care se desfasoara spectacolul fiecarei prezentari Thom Browne. Acest spectacol completeaza austeritatea pieselor vestimentare cu umor si fantezie. Adevarate instalatii artistice, ele reusesc sa teleporteze publicul prezent intr-un spatiu alternativ, suprarealist prin excelenta, in care barbati in uniforme scolare se intalnesc la o ceasca de ceai in vila familiei Adams si pun la cale planul prin care vor cuceri lumea.

2 3 4

PRIMAVARA-VARA 2013

Pastrand anatomia costumului „intrat la apa”, Thom Browne isi redecoreaza din nou universul pentru sezonul primavara-vara 2013. Semintele austeritatii cultivate in trecut au dat roade halucinante. Cuvintele par de prisos pentru a descrie nebunia vestimentara propusa de designer pentru primavara viitoare. Spatiul populat de creatiile enigmaticului Thom Browne nu apartin, cu siguranta, acestei lumi, dar functioneaza ca o aducere aminte a inocentei trecutului. Acest spatiu este capabil sa genereze credinta in existenta fanteziei ascunsa dincolo de gri-ul realitatii. Posibil ca acesta sa fie misterul universului Thom Browne, sau posibil sa fie doar un plan minutios de stapanire a lumii modei pus la cale de Thomboţi.

5 6 7

***Acest articol face parte din seria de articole publicate in cadrul revistei online Art Act Magazine. In fiecare luni va voi prezenta fragmente din aceasta serie de articole pe care le-am scris cu mare placere, articole prin intermediul carora am avut ocazia sa aprofundez zona de interferenta dintre moda si arta.

Advertisements

Elsa Schiaparelli: Conversatii suprarealiste

Mostenirea artistica lasata de Elsa Schiaparelli contemporaneitatii se aseamana unui fenomen astronomic a carui existenta, validata de experti si observata de pasionati, trece neobservata de cei care nu au rabdare să priveasca, de cei care nu au capacitatea sa inteleaga. Destinul Elsei Schiaparelli a stat sub semnul unei stele aparte sau, daca e sa ne luam dupa spusele unchiului sau, Giovanni Schiaparelli (astronom cunoscut pentru descoperirea canalelor de pe Marte), sub semnul constelatiei Carul Mare, formata de linia imaginara ce unea alunitele de pe fata nepoatei sale. Vizionarismul sau continua sa influenteze creativitatea designerilor, pastrand vie legatura speciala dintre moda si arta.

Moda feminina a inceputului de secol 20 a cunoscut o transformare notabila, influentata de schimbari sociale, ideologice, economice, artistice si politice, iar Elsa Schiaparelli a profitat din plin de acest climat propice pentru o creativitate debordanta. Inconjurata de creatori unici precum Coco Chanel, Paul Poiret sau Madeleine Vionnet, Schiaparelli a reusit sa se evidentieze prin indrazneala abordarii sale si prin modalitatea ei interdisciplinara de percepere a modei. Elsa a privit mereu moda ca pe un spatiu in care corpul este limita dintre subiect si obiect. Ea a explorat acest aspect in creatii care au incercat sa redefineasca modul in care percepem frumusetea si frumosul.

2

Pasiunea pentru arta si conexiunile ei cu cercul suprarealistilor francezi din anii `30 a dat nastere unei fuziuni intrigante intre moda si arta. Chiar daca multi ignora aportul modei in miscarea suprarealista, folosirea unor principii suprarealiste in compozitia pieselor vestimentare semnate Schiaparelli cat si interesul unor membri ai miscarii suprarealiste precum Dali, Jean Cocteau sau Man Ray pentru creatiile acesteia, ne demonstreaza o fuziune a celor doua discipline artistice, nemaiintalnita pana atunci.

Suprarealistii sondau zonele subconstientului, de unde extrageau imagini stranii pe care le inserau in realitate pentru a crea incertitudine in mintile privitorilor facandu-i sa chestioneze mereu limitele dintre real si imaginar. Una dintre tehnicile preferate de acestia, tromp l’oeil, permitea redarea unor elemente ale spatiului concret intr-o maniera ce creeaza iluzii la nivelul receptarii. Elsa Schiaparelli a adoptat aceasta tehnica pentru a combina elementele decorative cu practicabilitatea pieselor vestimentare. Piesa care a propulsat-o pe Elsa in lumea modei a fost puloverul negru cu o funda alba in jurul gatului. Pe langa inovatia adusa la nivel de tehnica de tricotaj, care a impiedicat deteriorarea prematura a formei pieselor obtinute prin aceasta tehnica, Schiaparelli a adaugat banalului pulover negru o funda alba folosind tehnica tromp l’oeil. Funda din jurul gatului nu mai constituia un accesoriu aplicat ulterior peste suprafata puloverului, ci se transforma intr-un imprimeu tricotat. Impactul vizual era amplificat de iluzia creata. Tricotajele folosite la acea vreme in vestimentatia sportiva au primit astfel o noua valenta, putand fi incorporate cu usurinta in diferite combinatii vestimentare.

1

Asa cum suprarealistii imbinau realul cu irealul, Schiaparelli imbina elemente decorative cu elemente practice. Tehnica tromp l’oeil folosita de aceasta, pe langa intruducerea elementului ludic in vestimentatie, invita la o privire mai indeaproape, la o atingere a suprafetelor pentru a percepe iluzia, pentru a impartasi o complicitate cu creatorul. Interesul ei fata de tehnicile suprarealiste o apropie si de membrii de seama ai curentului. Ea colaborează cu Man Ray pentru o serie de fotografii care au aparut in revista Minotaur, publicatie importanta a miscarii suprarealiste. Intra intr-un dialog creativ cu Salvador Dali si Jean Cocteau,  demonstrand astfel necesitatea interactiunii dintre diferitele domenii artistice, interactiune care, in cazul ei, s-a transformat in inovatie.

O alta punte de legatura dintre suprarealisti si demersul creativ al Elsei Schiaparelli o constituie conceptul, considerat de catre Andre Breton de capatai in estetica suprarealista: conceptul de frumusete convulsiva. Acest concept defineste frumusetea ca o serie de asocieri stranii, de socuri la nivelul perceptiei. Suprarealistii nu promovau o estetica a frumosului clasic, ci incercau sa destabilizeze vechile norme, promovand o frumusete a straniului, a neobisnuitului. La fel ca acestia, Schiaparelli regandea frumusetea feminina, scotand la iveala, prin socuri vizuale, o noua frumusete, care destabiliza normele impuse de gen si notiunile conventionale privind atractia. Chiar daca Breton era impotriva oricarei legaturi dintre arta suprarealista si moda, considerand-o pe cea din urma lipsita de orice valoare artistica, datorita functiei sale utilitare, conceptul promovat de acesta, cel de frumusete convulsiva, insumeaza cel mai bine legatura pe care moda a avut-o cu miscarea suprarealista. Contradictiile rezultate din asocieri bizare prezente in lucrarile suprarealiste stau la baza creatiilor Schiaparelli. Socul provocat de aceasta noua forma de frumusete, convulsiva, devine o predominanta a universului ei creativ. „Shocking” este numele ce-l poarta parfumul lansat de casa Schiaparelli, „shocking pink” este nuanta ambalajului in care se afla parfumul si este nuanta preferata de designer, „Shocking Life” este titlul autobiografiei sale. Socuri vizuale sunt presarate de-a lungul colectiile sale din care se ivesc nasturi in forma de sirene, piane sau capete de vaca, fermoare in culori stridente, amplasate in cele mai neasteptate locuri, iar colaborarea sa cu excentricul Dali, cu siguranta nu diminueaza socurile aplicate lumii modei si nu numai. Obsesia lui Dali pentru sertarele ce deschid portile subconstientului au fost transpuse in creatiile Elsei si celebrate in paginile revistei Vogue. Palarii in forma de pantof cu toc, rochii presarate cu imprimeuri ce imita tesuturi sfasiate sau rochii diafane „parazitate” de homarul ce a bantuit pentru o vreme imaginarul lui Dali, sau suprafete de materiale modificate sa imita scheletul uman sunt experimente la limita dintre sublim si grotesc, orchestrate de cei doi.

3 4 5

Una dintre aspiratiile suprarealistilor a fost cea de a contopi obiectele cu subiectul ce le conditioneaza. Au incercat sa dobandeasca aceasta printr-o transformare a subiectului in obiect si prin crearea iluziei unei contopiri a celor doua prin tehnici precum tromp l’oeil. Fuziunea cea mai desavarsita insa a fost obtinuta in creatiile Elsei Schiaparelli. Interesata mereu de legatura dintre corp si vesminte, ea era de parere ca hainele nu trebuie construite dupa formele impuse de corp, ci corpul trebuie modelat dupa formele impuse de haine. Colaborarea sa cu Jean Cocteau este, probabil, cel mai relevant exemplu. Desenele acestuia, transformate in broderii ce insufla viata in materialele pieselor create de Schiaparelli fac posibila fuziunea poetica dintre subiect si obiect. Deux pieces-ul brodat cu desenul lui Cocteau, portretizand torso-ul unei aparitii feminine ce-si odihneste capul pe umarul sacoului si isi revarsa pletele aurii pe maneca hainei, face posibila conversatia dintre obiectul vestimentar si subiectul invesmantat, o conversatie intre discipline, o conversatie ce supravietuieste trecerii timpului si ne demonstreaza universalitatea unei gandiri creative.

6

cocteau

Catalogata ca fiind o excentrica fara cauza, desconsiderata de o parte a miscarii artistice datorita apartenentei la o lume considerata de acestia ca fiind artificiala si mercantila, Elsei Schiaparelli si discursul sau estetic continua sa intrige si sa valideze legatura speciala dintre moda si arta. Dovada relevantei creatiilor sale in contextul istoriei modei si al contemporaneitatii o constituie expozitia Impossible Conversations, care a fost gazduita de Metropolitan Museum din New York anul trecut, cat si redeschiderea casei Schiaparelli. Preluata de   Diego Delle Valle, presedinte al companiei Tod si actionar al unor brand-uri precum Ferrari, Maserati, LVMH, casa Schiaparelii situata in Place Vendome din Paris va demara o serie de proiecte, in colaborare cu designeri contemporani. Aceste colaborari au ca scop reinvierea creatiilor de geniu ale Elsei Schiaparelli. Primul designer anuntat este Christian Lacroix care va reinterpreta piesele iconice ale Elsei intr-o colectie care va fi prezentata in cadrul Saptamanii Haute Couture de la Paris din luna  iulie.

***Acest articol face parte din seria de articole publicate in cadrul revistei online Art Act Magazine. In fiecare luni va voi prezenta fragmente din aceasta serie de articole pe care le-am scris cu mare placere, articole prin intermediul carora am avut ocazia sa aprofundez zona de interferenta dintre moda si arta.

Lana “La Naive”

Despre Lana si activitatea ei creativa din domeniul fashion-ului autohton am mai povestit in trecut. De ce continuam sa vorbim despre Lana? Pentru ca Lana, chiar daca este inca la inceput de drum, a reusit sa isi contureze un univers estetic coerent, pentru ca Lana este printre putinii designeri romani carora nu le este frica sa foloseasca print-urile digitale, pentru ca stie sa le si foloseasca, pentru ca imbina traditionalul cu modernul, pentru ca se diferentiaza printr-un subtil simt al umorului si nonsalanta.

“La Naive”, cea mai recenta colectie a sa, rezolva o mare parte din problemele ce au legatura cu alegerea garderobei pentru sezonul rece (cel putin pentru noi). Cele mai cool geci matlasate, acompaniate de rucsacuri, colanti si bluze/rochii primesc, pe langa functia lor practica, o functie estetica. O parte din piesele vestimentare prezente in colectie sunt rezultatul colaborarii dintre talentul Lanei si viziunea artistica a pictorului suprarealist Adrian Preda si a ilustratoarei Irina Broboana.

 

Conceptul vestimentar orbiteaza in jurul efectului de trompe l’oeil, o oportunitate perfecta pentru mine de a manipula operele “Papei Suprarealismului” – Rene Magritte, ale lui Rousseau-Douanier (a carui pictura exotica, contine acum, in remixul meu, o familie traditională romaneasca purtand costume folclorice), irisii eterici ai lui Van Gogh si un fragment din opera florala a pictoritei moderniste Georgia O’Keefe. Acestea pot fi luate ca o serie de omagii textile aduse unor maestri dar si ca o tentativa de a pune creatiile lor intr-o perspectiva noua, surprinzatoare -declara Lana.

Geci matlasate,suprarealism, trompe l’oeil,  forme arhitecturale…toate anunta un anotimp in care ajungem sa ne bucuram, in sfarsit, de frigul de afara.

 

Mentionam la inceputul articolului faptul ca Lana isi contureaza un univers estetic coerent. Ea reuseste acest lucru revizitandu-si creatiile din trecut, incercand sa le actualizeze printr-un proces de reciclare ce, odata efectuata, permite viziunii artistice sa evolueze. In colectia “La Naive”, Lana s-a fotografiat in cunoscuta rochie de inspiratie etno, din prima sa colectie, folosind imaginea creata pe post de “sablon narcisist pe suprafata unei camasi”, afirmand astfel “tautologia artistului” si “efectul ironic ale reciclarii propriilor idei artistice”.

 

sursa poze:

sursa informatii: