The Postman Always Rings Twice and the Good Wife Always Answers

Andreea Badala isi continua, la nivel conceptual, colectia “Traces”, explorand dintr-o perspectiva erotica de data aceasta, dezvelirea trupului feminin. Descoperirea prin dezvelire nu este una vulgara sau brutala. Harnasamentele, benzile elastice si sistemele de prindere mos-baba devin obstacole ce incita si protejeaza. Imprimeurile predominante sunt sub forma de buline, introduse inteligent in materiale: pe unele piese vestimentare se regasesc sub forma de imprimeuri propriu-zise, pe altele devin perforatii ce dezvaluie corpul.

Inspiratia anilor 50-60 si explorarea universului femeii casnice au fost adesea abordate de designeri in ultimele sezoane. Ce reuseste insa Andreea Badala sa faca este sa ne introduca in spatiile ascunse ale Casei pe care Ea, femeia stereotip, o gospodareste. Transformandu-ne in voyeuri, piesele Murmur dezvaluie, fara sa arate, un erotism rezervat doar celor care sunt dispusi sa il accepte in totalitate.

Cromatica dominanta a colectiei este alcatuita din non-culori ce ne duc cu gandul la desuuri, la garderoba intima a unei femei si la vulnerabilitatea acelui spatiu, “fortificat” de accesoriile cu tenta S&M. Inserarea pieselor de lenjerie intima in vestimentatia de zi si cea de seara este executata cu o subtilitate caracteristica Andreei Badala .

Acest joc al sensibilitatii si al erotismului schiteaza prototipul femeii Murmur pentru sezonul primavara-vara. Prin definitie duala, aceasta devine seducatoare prin capacitatea sa de a-si asuma stereotipurile si de a le exploata in favoarea ei. Discretia pe care o etaleaza in public ii permite sa isi pastreze secretele dincolo de peretii casei.

sursa poze:

Advertisements

Traces of Spring

Multi dintre designerii romani sunt criticati in diferite ocazii pentru faptul ca sunt prea conceptuali. Uneori sunt chiar invinuiti pentru situatia in care se afla moda din Romania unde toata lumea vrea sa fie “artist”, nimeni “comerciant”. Intr-un sistem in care nici macar facultatile de profil (si aici ma refer la facultatile de PR, Management, Business, Economie) nu isi pregatesc studentii pentru a putea functiona intr-un sistem coerent, de nivel international, nu ne putem astepta (si nici macar nu ar fi corect sa o facem) de la facultatile de design si de la studentii acestora sa aiba posibilitatile de a intelege cum pot “exploata”  potentialul de produs al creatiilor vestimentare.

Si poate tocmai de aceea apar cazuri ca si cel al Andreei Badala care ne demonstreaza ca SE POATE, dar deocamdata doar cu o pregatire venita din afara. Pendularile sale intre Romania si strainatate au ajutat-o sa isi gaseasca echilibrul in mesajul pe care doreste sa il transmita. Colaborarile sale cu designeri autohtoni precum Maria Lucia Hohan si Venera Arapu au fost “completate” cu stagii la Richard Nicoll, Tata-Naka, Emilio de la Morena si Alexander McQueen; Universitatea de Arte Bucuresti a fost “completata” de cursurile de la London College of Fashion.

Brandul Murmur reuneste astfel intreaga experienta acumulata de designer, combinata cu dorinta de a-si lasa amprenta in istoria, inca la inceput, a modei autohtone. Colectia primavara-vara intitulata “Traces” combina lirismul conceptelor cu  tehnica tiparelor, jocul materialelor cu precizia cusaturilor, viziunea si colaborarea unei echipe de perfectionisti si profesionisti.

 

Colectia primavara-vara 2011, din pacate privita de departe, printre randurile comunicatului de presa si printre franturile de creatii surprinse de aparatele de fotografiat ale celor prezenti la eveniment, pare a folosi piesele vestimentare si accesoriile ca intermediari intre cunoasterea prin atingere si recunoasterea prin dezvelire. De la imprimeurile inteligente, care imita amprenta umana, in albastru indigo si pana la fermoarele inspirate din sistemele de desfacere ale vestelor de salvare, conceptul pe care a fost construita colectia este cel de cunoastere si dezvaluire a trupului feminin printr-o serie de mecanisme practice. Tricourile din bumbac permit o dezbracare in timp a corpului fiind create in asa fel incat la fiecare purtare, materialul sa dezvaluie din ce in ce mai mult identitatea purtatorului, niciodata intr-un mod vulgar. Tinutele sunt completate de accesoriile inspirate din mecanisme de harnasament care confera un iz de boudoir ansamblurilor vestimentare dar si o atitudine dezinvolta si jucausa a purtatoarelor.

Si totusi, oricat de poetica suna descrierea, colectia m-a convins atat ca poveste cat si ca produs, fiind in opinia mea, una dintre cele mai coerente colectii ale sezonului primavara-vara din moda romaneasca. Mi-a placut deasemenea si ideea de prezentare, intr-un cadru industrial, printr-o instalatie care a inclus elemente de scenografie, proiectia unui film de prezentare, Lookbook. Mi-a placut la nebunie ideea de expunere a pieselor vestimentare pe mese de cusut, pentru a putea fi privite “sub lupa” de catre posibilii purtatori; o descoperire de la distanta, o interactiune impersonala, o intelegere a transformarii produsului din obiect in obiect personal si personalizat.

sursa poze: one