O noua corporalitate: Iris van Herpen

Colectia designerului olandez Iris van Herpen a reusit sa se impuna in cadrul saptamanii Haute Couture din Paris, devenind in scurt timp subiectul preferat al cercurilor connoisseur-ilor si carcotasilor din lumea modei.

A lucrat in atelierele Mcqueen si Viktor & Rolf, si-a prezentat colectiile in Amsterdam, Londra, Berlin, Hong Kong, Shanghai, Tokyo, si cu toate acestea nu poti anticipa socul visual si estetic pe care ti-l ofera creatiile acesteia.

Ce reuseste Iris van Herpen sa faca este sa creeze o noua corporalitate prin manipularea tehnicilor traditionale folosite in atelierele de haute couture si imbinarea lor cu materiale si procedee avangardiste de prelucrare ale acestora care, pentru ochiul unui necunoscator, par a fi teleportate din viitor. Creatiile sale dau nastere unei simbioze stranii intre corpul fizic, al purtatorului, si corpul artificial, creat cu ajutorul materialelor.

sursa poze:

Advertisements

Solutii practico-imaginare pentru iesirea din impas

Cazul 1: restanta

Se intampla, nu avem ce face, nu e o tragedie, in nici un caz o bucurie. Poate inca o grija in plus, un musafir nepoftit care pleaca dar numai cu programare. Ce incerc sa va spun, in mai multe cuvinte decat ar fi necesar probabil, e ca inevitabilul s-a intamplat si m-am trezit peste noapte, sau mai bine zis peste zi, cu o restanta. Dupa cum stau lucrurile, variantele disponibile pentru a rezolva situatia sunt destul de limitate si plictisitoare. Noi nu de aia suntem aici, sa gasim rezolvari plictisitoare la probleme cu potential creativ. Cand te pierzi in visare cel mai bine daca nu in momentele in care ar trebui cu disperare sa te ocupi de ceva important? Cand hoinaresti printre ganduri in cautare de noi ocupatii daca nu atunci cand predarea unui proiect iti bate la usa? Care ar fi solutiile practico-imaginare ale situatiei de fata?

As putea oare sa ma pierd printre peretii casei Rodarte, construita din materiale si amintiri?

Sau as putea sa imi pierd urma prin jungla baroc-minimalista a Miucciei Prada…

Si daca nu reusesc, as putea oare sa o ajut pe  Stella McCartney sa culeaga cele mai zemoase si delicioase fructe pe care sa le combine cu dibacie intr-o salata ready to wear?

Sau as putea sa ma deghizez intr-una din multele masti ale muzei farsoare Maria Lani, si sa fug in lume cu sute de tablouri furate de la marii maiestrii ai picturii

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cine nu ar vrea sa piarda timpul, rezervat problemelor serioase ale fiintei, la o petrecere somptuoasa, parca desprinsa din paginile Marelui Gatsby, unde austeritatea, restrictia socialului, plictiseala si jumatatile de masura nu isi au locul?

Poate niste lectii de balet…

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

As putea cotrobai prin sertarele subconstientului…

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

si sa evadez undeva departe de lumea concreta, intr-un loc in care solutiile practico-imaginare chiar dau rezultate, intr-un loc in care examenele nu exista, iarna a plecat demult, iar visarea este necesara.

 

P.S.: din pacate nu pot specifica sursa exacta a tuturor pozelor ce apar in aceasta postare. imi cer scuze surselor care vor fi dezavantajate. printre sursele pe care mi le amintesc se numara: style. com, jan masny, cosmetica lupilor, pas un autre.