Cindy Sherman: Frumusetea dincolo de aparenta

Interesul lui Cindy Sherman fata de constructia identitatii feminine in contextul unei culturi vizuale reprezinta probabil punctul in care viziunea sa artistica si moda se intalnesc. Formula clasica de realizare a unei fotografii de moda este deconstruita de Sherman. Modelul feminin, intruchipand perfectiunea fizica, atat de prezent in paginile revistelor de moda, lipseste cu desavarsire in fotografiile sale. Acesta este inlocuit de chipuri burlesti, exagerari bizare. Machiajul este excesiv, pozitiile modelului sunt neobisnuite pentru un pictorial de fashion, hainele nu constituie elemente centrale ale compozitiei, ele contribuie, impreuna cu celelalte elemente la ciudatenia imaginii finale. Reconfigurand limitele fotografiei de moda, Cindy Sherman elibereaza atat femeia, cat si hainele pe care aceasta le poarta, haine care, in fotografiile lui Sherman, cuvanteaza.

1 2

Primul ei contact cu lumea modei si a fotografiei de moda a avut loc in anul 1983, cand Dianne Benson ii propune artistei sa realizeze un pictorial in care sa ii promoveze magazinul de reprezentanta. Seria de fotografii apare in paginile revistei „Interview” si constituie, cel mai probabil, motivul pentru care, in acelasi an, Sherman este rugata de editia franceza a revistei „Vogue” sa realizeze un pictorial pentru unul dintre numerele publicatiei. Cindy accepta provocarea, privind-o ca pe o continuare fireasca a explorarii stereotipurilor feminitatii cultivate in paginile revistelor, explorare incepută odata cu seria ”Centerfolds”. Sherman devine interesata de domeniul modei, vazand in acesta un continuu joc al transformarii la care femeile iau parte zi de zi cu scopul de a deveni mai frumoase, mai dorite, de a-si putea crea o varianta imbunatatita a propriei identitati. In seria de fotografii aparute in revista ”Interview”, ea pare a se revolta impotriva fotografiilor de moda care cultiva o frumusete fara substanta. Sherman intelege ca frumusetea prefabricata promovata de astfel de publicatii are de-a face cu tentatia de a te integra intr-un canon al frumusetii in care odata ajunsa te simti prizoniera. Probabil si din aceasta cauza artista declara: ”the world is so drawn toward beauty that I became interested in things that are normally considered grotesque or ugly, seeing them more fascinating and beautiful. Also, I like making images that from a distance seem kind of seductive, colorful, luscious and engaging, and then you realize what you’re looking at is something totally opposite.” Precum moda care, la prima vedere seduce si atrage privirea, declanseaza dorinta si inseala perceptia, imaginile create de Sherman ascund in spatele portretelor aceleiasi femei, metamorfozata intr-o serie de identitati diferite, o tensiune aparte, o voce care asteapta sa fie lasata sa vorbeasca.

4 5

In anul 1993, colaboreaza cu revista „Harper’s Bazaar”, colaborare considerata ulterior de Sherman ca fiind una dintre cele mai cooperative intalniri cu revistele de moda, cei de la „Harper’s” oferindu-i libertatea creativa de care artista avea nevoie. Unele surse sustin ca, datorita imaginilor aparute in pictorialul din Bazaar, in anul 1994 Cindy Sherman este contactata de brand-ul Comme des Garcons, care ii propune sa realizeze o serie de fotografii de promovare a colectia pentru sezonul toamna-iarna 1994/1995. Colaborarea dintre Sherman si Kawakubo se transforma intr-un dialog interdisciplinar atat de firesc, incat fotografiile ce au rezultat din aceasta colaborare au avut potentialul de a schimba paradigmele modei si ale fotografiei de moda. Cele doua artiste interogheaza constant modalitatile traditionale de reprezentare a feminitatii, scotandu-si receptorii din zona estetica de confort. Machiajul excesiv, decorurile austere, recuzita bizara, alegerile stilistice realizate in exclusivitate de Sherman, asa cum se intampla in cazul tuturor fotografiilor realizate de aceasta, contribuie la realizarea unor imagini eclectice. Piesele vestimentare care, in cazul unui pictorial comercial, ar trebui sa constituie puncte de maxim interes in compozitia finala devin in fotografiile realizate de Sherman elemente la fel de importante precum machiajul, recuzita, coafura, pozitiile corpului. Doar acceptand eclectismul ansamblului vom putea deslusi mesajul detaliilor. Aceste fotografii anti-fashion pot genera soc si confuzie, mai ales cand sunt raportate la parametrii traditionali de realizare a fotografiei de moda, dar functioneaza perfect in contextul intalnirii dintre Rei Kawakubo si Cindy Sherman, doua voci distincte ale unei abordari interdisciplinare a creatiei.

7 8 9

Incursiunile artistei in lumea modei continua cu o colaborare cu designerul Marc Jacobs care, in anul 2006 îi propune sa apara alaturi de apreciatul fotograf Jurgen Teller in imaginile campaniei de promovare a colectiei brand-ului ce ii poarta numele si continua cu realizarea campaniei de promovare a colectiei casei Balenciaga din anul 2008. In aceasta campanie, Sherman alege sa portretizeze diferite personalitati din lumea modei purtand creatiile Balenciaga. Imaginile, cu mult mai convenționale decat cele realizate in colaborare cu Rei Kawakubo, pastreaza maniera caracteristica de reprezentare a lui Sherman. Incercarile sale de a reinterpreta modalitatile de reprezentare a feminitatii si a frumusetii cu siguranta nu se vor opri aici. Fotografiile sale ne vorbesc nu numai despre dorinta noastra de a ne transforma si de a fi transformati ci si despre o oarecare placere vinovata de a ne lasa invesmantati de imagini.

96346947

12

***Acest articol face parte din seria de articole publicate in cadrul revistei online Art Act Magazine.In fiecare luni va voi prezenta fragmente din aceasta serie de articole pe care le-am scris cu mare placere, articole prin intermediul carora am avut ocazia sa aprofundez zona de interferenta dintre moda si arta.

Advertisements

Diana Vreeland – Moda ca extravaganta a realitatii

Diana Vreeland ne invata ca moda ar trebui sa constituie cea mai fermecatoare desprindere din banalitatea realitatii si cum propria ei realitate a fost definita in mare masura de moda, povestea vietii ei are foarte putin de a face cu banalitatea. Situata la granita dintre fantezie, fabulatie si realitate, povestea vietii Dianei Vreeland a contribuit la transformarea sa intr-o figura emblematica a modei secolului 20.  Considerata a fi primul fashion editor, Diana Vreeland a reusit, cu siguranta, sa schimbe perceptia lumii asupra modei. Ea se raporta la fenomenul modei ca la un fenomen artistic, sustinand importanta vesmintelor, alaturi de importanta picturilor ori sculpturilor in evolutia culturala si estetica a omenirii. Pentru Vreeland, moda unei epoci detine o incarcatura istorica si culturala ce ar trebui constientizata si pretuita. Cei aproape 50 de ani petrecuti in serviciul modei demonstreaza relevanta propriei viziuni si capacitatea sa de a fi mereu cu un pas inaintea prezentului. Cunoscuta pentru influenta pe care a avut-o in evolutia editoriala a revistelor Harper’s Bazaar si Vogue, cat si pentru viziunea aparte de care a dat dovada ca si curator al  Institutul Costumului de la Muzeul Metropolitan din New York, Vreeland a gasit mereu cele mai fanteziste si neobisnuite moduri de a abstractiza cotidianul.

2Puterea ei editoriala consta in abilitatea de a sugera publicului ceea ce el nu a stiut niciodata ca isi doreste. Ea a reusit sa schimbe modul in care femeile se raporteaza la haine, transformand, in acelaşi timp, forma si continutul revistelor de specialitate.

HARPER’S BAZAAR

Excentricitatea caracteristica Dianei Vreeland a contribuit la faima rubricii sale din  revista Harper’s Bazaar intitulata „Why don’t you…”

WHY DON’T YOU…

… paint a map of the world on all four walls of your boys’ nursery so they won’t grow up with a provincial point of view?

…rinse your blond child’s hair in dead champagne to keep its gold as they do in France?

… own, as does one extremely smart woman, twelve diamond roses of all sizes?

… wear violet velvet mittens with everything?

…have a room done up in every color green? This will take months, years, to collect, but it will be delightful—a melange of plants, green glass, green porcelains, and furniture covered in sad greens, gay greens, clear, faded, and poison greens?

Folosindu-se de umor, ironie si o doza de absurditate asumata, ea incearca sa demonstreze ca nu exista limite ale imaginatiei si ca un stil personal aparte este mereu mai dezirabil decat lipsa totala a acestuia. Afirmatiile incisive, uneori de-a dreptul scandaloase, au contribuit la construirea unei imagini hiperbolice a celei care a avut curajul sa reinventeze realitatea, imbinand faptele cu fictiunea in ceea ce ea insasi numea „factiune”. Pentru Vreeland, moda nu se rezuma la vesmant, ci reprezenta suma tuturor elementelor existente in afara dulapului modei. Directorul artistic Alexey Brodovitch, fotografi precum Richard Avedon, Louise Dahl-Wolfe, ilustratorul Marcel Vertès si scriitorul Truman Capote sunt artistii care au colaborat in acea perioada cu revista Harper’s Bazaar, iar Vreeland combina creatiile vestimentare cu viziunea acestora.

3 4 5VOGUE

Din anul 1963 si pana in anul 1971, Vreeland devine redactor sef al publicatiei americane Vogue. Hedonismul caracteristic acelei perioade i-a oferit Dianei libertatea unei exprimari artistice fara precedent in spatiul publicistic de specialitate. Pictorialele realizate pentru revista Vogue erau expeditii nebunesti si extrem de costisitoare in cele mai exotice locatii. Nici o idee nu era considerata prea bizara, nici o cheltuiala prea excesiva, nici o fantezie nu era interzisa. Ce incerca ea sa realizeze prin aceste pictoriale era o intalnire intre modernitate si traditie, intre prezent si trecut, dar nu o intalnire conventionala, ci una condimentata cu nebunia ei creatoare. Ea a fost cea care a promovat in paginile revistei Vogue o noua forma a frumusetii feminine. Pentru ea, frumusetea reprezenta personalitate, iar fotomodele precum Twiggy, Lauren Hutton,  Veruschka,  Edie Sedgwick si Iman completau viziunea ei neconventionala.

6 8 9THE COSTUME INSTITUTE – METROPOLITAN MUSEUM OF ART

Institutul Costumului Din cadrul Muzeului Metropolitan de Arta din New York risca atunci cand ii propune Dianei sa accepte rolul de consultant al Institutului. Echipa formata pana in acel moment din specialisti din domeniul istoriei costumului au fost sceptici la inceput, dar amprenta unica a personalitatii sale a reusit sa le schimbe acestora atitudinea si, mai mult decat atat, a reusit sa transforme Institutul Costumului, o locatie obscura, frecventata doar de un numar restrans de persoane avizate, intr-o locatie „la moda”, frecventata de toti cei care contau. The World of Balenciaga (1973), Hollywood Design (1974), The Glory of Russian Costume (1976), Vanity Fair (1977) constituie contributia curatoriala a Dianei Vreeland la portofoliul Institutului. Iubirea sa neconditionata pentru arta si moda a fost vitala in reforma aplicata spatiului expozitional. Odata cu Vreeland, muzeul inceteaza a mai fi un monument funerar al trecutului, costumele prind viata si devin actuale datorita modalitatii de expunere si a interactiunii creat de Vreeland intre prezent si trecut.

10 11DIANA VREELAND: THE EYE HAS TO TRAVEL

Diana Vreeland: The eye has to travel este numele documentarului facut in onoarea unei existente unice. Aceasta simpla afirmatie „the eye has to travel” (ochiul trebuie sa calatoreasca) dezvaluie mult despre modul in care Vreeland a perceput si modul in care s-a raportat la lumea in care a trait. Ea ne-a invatat sa privim lucrurile dintr-o alta perspectiva, sa ne hranim perceptia cu imaginatie si fanteziei. „Fara emotie nu exista frumusete”, iar fara Vreeland calatoria modei prin secolul 20 ar fi avut cu siguranta un alt traseu.

 ***Acest articol face parte din seria de articole publicate in cadrul revistei online Art Act Magazine. In fiecare luni va voi prezenta fragmente din aceasta serie de articole pe care le-am scris cu mare placere, articole prin intermediul carora am avut ocazia sa aprofundez zona de interferenta dintre moda si arta.

Răzătoarea super Răzătoarea *

Echipa Vogue Italia impreuna cu fotograful Steven Meisel ne prezinta in numarul din ianuarie al revistei un pictorial care la prima vedere – te lasa confuz dar asociat unui context – se transforma intr-o satira ce se rasfrange asupra perceptiei actuale a fenomenului modei. Pictorialul pune problema unei demistificari agresive si iremediabile a creatiilor vestimentare. Piese din colectiile Chanel, Balenciaga, Prada, Alexander McQueen, Gucci pot fi achizitionate la super oferte, intre anumite intervale orare…si poate ca “daca esti printe primii care comanda PRODUSUL, vei primi la ACELASI PRET si un accesoriu unicat”.

Jocul vizual conceput de Meisel nu se rezuma doar la produs ci si la consumatorul sau. Avizi dupa imagini fara fond, indivizii stau neclintiti in fata ecranului si devoreaza fara discernamant cele mai bune oferte pentru o viata pe care nici macar nu sunt siguri daca o vreau sau nu. Cultura din ce in ce mai raspandita a teleshoppingului, a cumparaturilor online remodeleaza chipul cioplit al Produsului, usurandu-ne accesul la acesta.

Mesajul “Must have bag Monday” se deruleaza repetitiv in partea de jos a uneia dintre poze, “4 way payment available” ne anunta o alta rubrica in timp ce pe un podium improvizat, supermodele de renume international, prezinta prin miscari exagerate  cele mai extravagante tinute. In acelasi platou, bijuterii opulente si pantofi statement ne sunt etalate pentru a fi cumparate cat mai repede: “120.330 already sold”.

Este aceasta satirizare o forma de protest? Este abordarea mai putin elitista a creatiilor marilor case de moda un lucru asa de negativ? Pictorialul fotografiat de Steven Meisel nu isi propune sa raspunda intrebarilor, nu ascunde nici o tenta moralizatoare, este doar expresia artistica a unei stari de fapt.

sursa poze:

explicatie titlu:

Espace bizare

Spatiul creat de Tim Walker pentru ultima sa colaborare cu editia Italiana a revistei Vogue, exploreaza tendintele acestui sezon intr-o perspectiva bizara si aproape existentialista. Existenta precede esenta sau viceversa?
Atmosfera ludica in care manechinele par a se lupta intre conditia lor de obiect si dorinta de a prinde viata, accesorizata cu piese din colectiile toamna-iarna 2011-2012 Louis Vuitton, Stella McCartney, Alberta Feretti, Kenzo, si altii. Cat de profan si totusi…
Revista: Vogue It.
Fotograf: Tim Walker
Modele: Audrey Marnay, Kirsi Pyrhonen
Stilist: Jacob K
sursa: